Decizia nr. 553/2004

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală ridicată de Marin Bîlc în Dosarul nr. 505/2004 al Curții de Apel Brașov - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează Curtea că autorul excepției a depus la dosar o cerere prin care solicită amânarea judecării cauzei cu motivarea că la acest termen se află în imposibilitate de prezentare în fața Curții, "[...] având de reprezentat în fața Curții de Apel Timișoara cauze cu arestați [...]".

Ministerul Public nu se opune amânării cauzei.

Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a cauzei, ca fiind insuficient motivată.

Având cuvântul pe fond, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 6 septembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 505/2004, Curtea de Apel Brașov - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, ridicată de Marin Bîlc în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat creează o discriminare între cetățeni, după calitatea acestora, întrucât "tinde să sustragă anumite categorii socioprofesionale, implicând clasa socială a magistraților și a notarilor, de la competența materială a judecătoriei, instanța căreia ar fi trebuit să-i revină în mod normal competența de a judeca în fond pricina raportat la încadrările juridice care se regăsesc în actul de sesizare al instanței". Consacrând un tratament juridic diferit pentru "anumite categorii de cetățeni", dispozițiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală sunt în contradicție, în opinia autorului excepției, și cu prevederile care consacră dreptul la un proces echitabil și dezideratul independenței justiției, cuprinse în art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Se arată în acest sens că, "prin crearea unor reglementări și practici diferențiate, magistrații nu mai pot fi obiectivi, sesizând că în astfel de cauze există un scop și un interes al Ministerului Justiției de a sustrage controlului unor competențe judecătorești locale raportul dedus judecății".

Curtea de Apel Brașov apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că dispozițiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală nu încalcă prevederile art. 16 din Constituție, întrucât stabilesc în mod egal, nediscriminatoriu, competența instanțelor judecătorești pentru persoanele aparținând aceleiași categorii profesionale. Totodată arată că textul criticat nu aduce atingere nici dreptului la un proces echitabil, desfășurat cu respectarea principiului publicității, de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil, prevăzut de dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că dispozițiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor art. 4 alin. (2) din Constituție, întrucât "nu creează nici o discriminare pe temei de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau origine socială, iar egalitatea presupune egala răspundere a cetățenilor pentru faptele săvârșite, dar nu și identitatea instanței care soluționează asemenea fapte". Totodată se arată că textul de lege criticat nu încalcă nici dreptul la un proces echitabil, întrucât "nu înlătură posibilitatea inculpaților de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite de lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil".

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice și nici prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, astfel cum au fost valorificate de dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție. Se apreciază că dispozițiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală sunt norme procedurale și reprezintă opțiuni ale legiuitorului, conforme cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, având următorul conținut:

- Art. 28^1 pct. 1 lit. b): "Curtea de Apel:

1. judecă în primă instanță:

[...] b) infracțiunile săvârșite de judecătorii de la judecătorii și tribunale, de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, precum și de notarii publici."

Autorul excepției consideră că aceste dispoziții legale aduc atingere prevederilor constituționale ale art. 4 alin. (2) și ale art. 16 alin. (1) și (2), având următorul conținut:

- Art. 4 (Unitatea poporului și egalitatea între cetățeni) alin. (2): "România este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială.";

- Art. 16 (Egalitatea în drepturi) alin. (1) și (2): "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege."

De asemenea, aceleași dispoziții sunt considerate de autorul excepției ca fiind contrare prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Astfel, printr-o interpretare sistematică, atât prin prisma normelor constituționale, cât și a convențiilor internaționale la care România este parte, Curtea Constituțională a statuat prin numeroase decizii, precum

Decizia nr. 156 din 17 aprilie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 26 mai 2003,

Decizia nr. 206 din 4 mai 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 26 mai 2004, și

Decizia nr. 267 din 22 iunie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 8 iulie 2004, că prevederile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală sunt constituționale.

Cu acele prilejuri Curtea a reținut că este neîntemeiată critica dispozițiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală în raport cu prevederile art. 4 și 16 din Constituție, întrucât aceste dispoziții legale nu conțin privilegii sau discriminări în raport cu criteriile egalității în drepturi înscrise în art. 4 din Constituție, iar situația juridică a anumitor categorii de persoane (respectiv judecătorii de la judecătorii și tribunale, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe și notarii publici) justifică aplicarea unui tratament diferit, în scopul unei mai bune înfăptuiri a justiției. Curtea a subliniat în acest context faptul că prevederile art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor.

Totodată, Curtea a reținut că textul de lege criticat nu încalcă nici dreptul la un proces echitabil, reglementat de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, precum și de dispozițiile art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea inculpaților de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil, condiții care sunt asigurate și în situația judecării cauzelor în primă instanță de către curțile de apel.

De altfel, așa cum a statuat, de asemenea, în mod constant Curtea Constituțională în jurisprudența sa, stabilirea competenței, inclusiv a celei după calitatea persoanei, precum și instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești sunt de competența exclusivă a legiuitorului, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituție, care, referindu-se la competența instanțelor judecătorești și la procedura de judecată, stabilește că acestea "sunt prevăzute numai de lege".

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții, considerăm că soluția și considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală ridicată de Marin Bîlc în Dosarul nr. 505/2004 al Curții de Apel Brașov - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 decembrie 2004.