Decizia nr. 156/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dumitru Octavian Rădulescu în Dosarul nr. 582/2002 al Curții de Apel București - Secția I penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează asupra cererii formulate de apărătorul autorului excepției, pentru acordarea unui nou termen de judecată, având în vedere imposibilitatea de prezentare din motive medicale.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune acordării unui nou termen de judecată.

Deliberând, Curtea respinge cererea formulată.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca nefondata, arătând ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale invocate în motivarea excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 17 decembrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 582/2002, Curtea de Apel București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Dumitru Octavian Rădulescu, inculpat în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, deoarece judecarea infracțiunilor de care sunt acuzati notarii publici direct de curțile de apel creează o situație discriminatorie între notarii publici, pe de o parte, și ceilalți liber-profesionisti ori funcționari publici, pe de altă parte, și îi priveaza de triplul grad de jurisdicție. Se mai arata ca în acest mod se încalcă prevederile art. 1 alin. (3) și ale art. 16 alin. (1) din Constituție, precum și ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Curtea de Apel București - Secția I penală apreciază ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală este nefondata. Se arata ca instituirea regulilor de desfășurare a procesului este de competența legiuitorului, conform art. 125 alin. (3) din Constituție. Ca urmare, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedura, precum și modalități de exercitare a drepturilor procedurale, fără a fi încălcat accesul liber la justiție, care nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. Cu privire la căile de atac și la invocarea art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se arata ca prin Protocolul nr. 7 adițional la convenție s-a prevăzut la art. 2 dublul grad de jurisdicție în materie penală, ceea ce legea română prevede.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se invoca jurisprudenta Curții Constituționale, potrivit căreia nu este contrară principiului egalității instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce privește căile de atac, cat timp ele asigura egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor. De asemenea, accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege. Pe de altă parte, necesitatea stabilirii de competente speciale în raport cu calitatea unor categorii de persoane este un principiu unanim admis. În ceea ce privește pretinsa încălcare a convenției, Guvernul arata ca dispozițiile legale criticate sunt în acord cu prevederile art. 2 din Protocolul nr. 7 adițional la convenție, referitoare la dreptul la un dublu grad de jurisdicție în materie penală. În fine, se arata ca neprevederea caii de atac a apelului nu înseamnă că nu sunt garantate drepturile procesuale, deoarece, potrivit art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedură penală, recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 385^9, iar instanța este obligată sa examineze cauza sub toate aspectele.

Avocatul Poporului apreciază ca textul de lege criticat este constituțional. În acest sens se arata ca dispozițiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală nu sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât situația juridică a notarilor publici este diferita de a celorlalte categorii de liber-profesionisti ori funcționari publici. Actele îndeplinite de ei sunt de autoritate publică și au forta probanta prevăzută de lege, ceea ce a determinat legiuitorul să-i alăture magistraților, atribuind curților de apel competența judecării infracțiunilor săvârșite de notarii publici. Dispozițiile legale criticate nu contravin nici prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, deoarece acest concept nu presupune, în mod necesar, existenta mai multor grade de jurisdicție și a mai multor cai de atac împotriva hotărârilor judecătorești, nici posibilitatea exercitării acestora de către toate părțile din proces. De altfel, art. 2 din Protocolul nr. 7 adițional la convenție prevede dreptul la un dublu grad de jurisdicție în materie penală, ceea ce dispozițiile legale criticate respecta pe deplin. De asemenea, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar potrivit art. 128 din Constituție, părțile pot exercita căile de atac în condițiile legii, astfel încât nu se poate vorbi de încălcarea prevederilor Convenției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1),

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, care prevăd ca sunt de competența de judecată în prima instanța a curții de apel "infracțiunile săvârșite de judecătorii de la judecătorii și tribunale, de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, precum și de notarii publici".

Autorul excepției susține ca dispozițiile legale menționate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea în drepturi în fața legii și a autorităților publice, și ale art. 1 alin. (3), referitoare la România ca stat de drept în care dreptatea este valoarea suprema și garantată. De asemenea, aceleași dispoziții sunt considerate contrare prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată, întrucât dispozițiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală nu contravin nici uneia dintre prevederile constituționale invocate. Stabilirea competentei, inclusiv a celei după calitatea persoanei, este atributul exclusiv al legiuitorului [art. 125 alin. (3) din Constituție]. Aceeași competența exclusiva revine legiuitorului și în stabilirea și reglementarea utilizării căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești. Faptul că nu se poate folosi, în cauza, calea de atac a apelului nu afectează drepturile procesuale ale inculpatului, având în vedere dispozițiile art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedură penală, care prevăd ca recursul, în acest caz, nu se limitează la motivele de casare enumerate în art. 385^9 din Codul de procedură penală, iar instanța este obligată sa examineze întreaga cauza sub toate aspectele.

Dispozițiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală nu încalcă nici prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece dreptul la un proces echitabil nu înseamnă, în mod necesar, existenta mai multor grade de jurisdicție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și (6) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dumitru Octavian Rădulescu în Dosarul nr. 582/2002 al Curții de Apel București - Secția I penală.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 aprilie 2003.