Decizia nr. 563/2004

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Dana Titian - procuror

Irina Loredana Lăpădat - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Amonil" - S.A. Slobozia în Dosarul nr. 2.796/2004 al Judecătoriei Sectorului 3 București.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 iulie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 2.796/2004, Judecătoria Sectorului 3 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Amonil" - S.A. Slobozia.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat încalcă dispozițiile art. 21 din Constituție. Se arată că este încălcat dreptul la un proces echitabil, deoarece debitorul nu-și poate exercita toate drepturile procesuale din cauze independente de voința sa, și anume datorită faptului că acesta se află într-o imposibilitate obiectivă de a depune cauțiunea cerută de lege, dat fiind că toate sumele de bani existente în conturile sale bancare sunt poprite sau indisponibilizate, în condițiile art. 457 din Codul de procedură civilă. De asemenea, se susține că prin dispozițiile legale criticate este încălcat și dreptul părții de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, deoarece nedepunerea cauțiunii are drept consecință imposibilitatea părții în cauză de a-și mai susține cererea pe fond.

Judecătoria Sectorului 3 București consideră că textul de lege criticat nu încalcă dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție. În acest sens, se arată că accesul liber la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime au fost încălcate, și nu faptul că acest drept nu poate fi supus nici unei condiționări. Se mai consideră că această modalitate de reglementare reprezintă o opțiune a legiuitorului, în deplină conformitate cu dispozițiile constituționale privind competența și procedura în fața instanțelor judecătorești.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că dispozițiile art. 403 din Codul de procedură civilă, în ansamblul lor, "asigură un tratament juridic egal pentru cei interesați în exercitarea dreptului de a se adresa justiției atât în ceea ce privește încuviințarea suspendării executării silite, cât și pentru controlul judecătoresc al soluției pronunțate", dat fiind că dispozițiile art. 403 alin. 3 al textului de lege criticat instituie pentru partea interesată posibilitatea de a ataca cu recurs încheierea dată asupra suspendării. Nu se poate susține astfel încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Constituție. De asemenea, se arată că reglementarea procedurii contestației la executare se întemeiază pe dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, care prevăd în mod expres că prin lege se stabilesc competența și procedura de judecată, dând astfel libertate legiuitorului să statueze în aceste domenii.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este în conformitate cu dispozițiile constituționale invocate. Se arată astfel, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie, că obligația de a plăti cauțiune are caracterul unei garanții instituite în favoarea creditorului, pentru acoperirea pagubelor ce i s-ar aduce ca urmare a suspendării executării silite. Mai mult, plata cauțiunii nu constituie o condiție de admisibilitate a contestației la executare, ci doar pentru a putea solicita suspendarea executării silite. De asemenea, se precizează că prevederile legale criticate sunt norme de procedură și reprezintă opțiuni ale legiuitorului, conforme cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție. În ceea ce privește încălcarea art. 21 alin. (4) din Constituție, se consideră că acesta nu are relevanță în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând Încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Prevederile legale criticate au următorul conținut:

- Art. 403 alin. 1: "Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi legale contravin dispozițiilor cuprinse în art. 21 din Constituție, care au următorul conținut:

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale ca și în cauza de față și cu o motivare identică. Astfel, prin

Decizia nr. 375 din 28 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 940 din 14 octombrie 2004, Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate. La acea dată Curtea Constituțională a constatat că prevederile legale criticate sunt constituționale, reținând, în esență, că art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă reglementează posibilitatea instanței de a suspenda executarea silită până la soluționarea contestației la executare, dacă se depune o cauțiune al cărei cuantum este fixat de instanță. Instituirea obligației de plată a cauțiunii, ca o condiție a suspendării executării, are o dublă finalitate, și anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanție pentru creditor în ceea ce privește acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, și, pe de altă parte, de a preveni și limita eventualele abuzuri în valorificarea unui asemenea drept de către debitorii rău-platnici. Întrucât plata cauțiunii nu constituie o condiție de admisibilitate a contestației la executare, ci exclusiv pentru a se putea solicita suspendarea executării silite, instituirea acestei obligații nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiție, așa cum susține autorul excepției.

Soluția și considerentele cuprinse în această decizie își păstrează valabilitatea și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Amonil" - S.A. Slobozia în Dosarul nr. 2.796/2004 al Judecătoriei Sectorului 3 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 decembrie 2004.