Decizia nr. 66/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Emil Balaure în dosarele nr. 15.764/2004, nr. 15.765/2004, nr. 15.766/2004, nr. 15.769/2004, nr. 15.771/2004, nr. 15.768/2004 și nr. 15.982/2004 ale Judecătoriei Iași.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele Curții Constituționale nr. 681D/2004, nr. 709D/2004, nr. 710D/2004, nr. 711D/2004, nr. 729D/2004, nr. 756D/2004 și nr.757D/2004 au conținut identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 709D/2004, nr. 710D/2004, nr. 711D/2004, nr. 729D/2004, nr. 756D/2004 și nr. 757D/2004 la Dosarul nr. 681D/2004, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Părțile Alexandru Tănăsache, Mihaela Ailenei și Aneta Mihai au depus concluzii scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca nefondată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului de contencios constituțional, ocazie cu care Curtea a statuat, prin Decizia nr. 415 din 12 octombrie 2004, că acestea sunt constituționale. Până în prezent nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea acestei jurisprudențe.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierile din 26 octombrie 2004, 16 noiembrie 2004, 30 noiembrie 2004 și 7 decembrie 2004, pronunțate în dosarele nr. 681D/2004, nr. 709D/2004, nr. 710D/2004, nr. 711D/2004, nr. 729D/2004, nr. 756D/2004 și nr. 757D/2004, Judecătoria Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 278^1 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Emil Balaure în dosarele cu numerele de mai sus, având drept obiect soluționarea unor plângeri formulate împotriva rezoluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 278^1 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, deoarece impun judecarea de către instanțele de judecată a plângerilor contra soluțiilor date de parchete, printr-o procedură și metodologie de urgență, cu termene extrem de scurte, în care nu se poate consulta dosarul și, pe cale de consecință, nu se poate pregăti apărarea, cadru în care s-ar putea propune probe noi, și se încalcă dreptul la un proces echitabil. În opinia sa, judecătorii sunt împinși să pronunțe soluții prestabilite, fără o cercetare judecătorească corectă, chiar și atunci când rezoluțiile procurorilor sunt total netemeinice și nelegale.

Judecătoria Iași opinează că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 278^1 din Codul de procedură penală este neîntemeiată, deoarece, în cadrul judecării unei plângeri întemeiate pe dispozițiile legale criticate, instanța judecătorească urmează să examineze legalitatea și temeinicia soluției atacate, care se face numai pe baza lucrărilor și a materialului existent la dosar, precum și pe baza unor eventuale înscrisuri noi prezentate.

De asemenea, deoarece instanța nu a fost sesizată cu judecarea cauzei în fond, nu poate administra probe noi.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece art. 278^1 din Codul de procedură penală stabilește dreptul persoanei vătămate sau al oricărei alte persoane ale cărei interese legitime sunt afectate de a face plângere împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată date de procuror, la instanța judecătorească căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță. Prevederile legale criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici accesul liber la justiție, petentul având deplina libertate de a demonstra în fața instanței de judecată ilegalitatea actului atacat, în raport cu lucrările și materialul probator existent la dosar, precum și posibilitatea prezentării unor probe suplimentare față de cele care au fost deja administrate, respectiv înscrisuri noi.

De asemenea, termenul de 20 de zile în care instanța este obligată să rezolve plângerea a fost instituit tocmai în considerarea dreptului părții la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, în concordanță cu art. 21 din Constituție și, respectiv, cu prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Câtă vreme plângerea reglementată de art. 278^1 din Codul de procedură penală vizează doar legalitatea și temeinicia soluției de netrimitere dispuse de procuror, iar nu judecarea fondului cauzei, este de dorit ca acest examen al legalității actului atacat să se realizeze cu celeritate, pentru a nu tergiversa eventuala judecare a fondului.

Totodată, Guvernul mai arată că încheierea prin care instanța admite plângerea împotriva rezoluției ori ordonanței de netrimitere în judecată și reține cauza spre rejudecare poate fi atacată cu apel sau cu recurs o dată cu fondul ori cu sentința sau decizia recurată, în temeiul dispozițiilor art. 361 alin. 2 și art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, asigurându-se pe deplin accesul liber la justiție, cât și dreptul la un proces echitabil. Astfel, în temeiul dispozițiilor constituționale, legiuitorul este unica autoritate competentă de a reglementa procedura de judecată, cu respectarea celorlalte norme fundamentale.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece posibilitatea formulării plângerii în fața instanței de judecată împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată nu îngrădește accesul liber la justiție, ci, dimpotrivă, asigură realizarea acestui drept în conformitate cu prevederile art. 21 din Constituție, respectiv cu cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Totodată, obligativitatea depunerii plângerii de către persoana interesată în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare a plângerii făcute conform art. 275-278 din Codul de procedură penală contribuie la urgentarea soluționării cauzei și la evitarea tergiversării judecății, realizându-se astfel soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și îndeplinirea condițiilor unui proces echitabil.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 din Codul de procedură penală, care are următorul conținut:

- Art. 278^1 (Plângerea în fața instanței împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată):

"După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul de 20 de zile prevăzut în art. 277, termenul de 20 de zile prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului de 20 de zile.

Dosarul va fi trimis de parchet instanței în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul.

Persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire sau încetarea urmăririi, precum și persoana care a făcut plângerea se citează. Neprezentarea acestor persoane legal citate nu împiedică soluționarea cauzei. Când instanța consideră că este absolut necesară prezența persoanei lipsă, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia.

La judecarea plângerii prezența procurorului este obligatorie.

La termenul fixat pentru judecarea plângerii, instanța dă cuvântul persoanei care a făcut plângerea, persoanei față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire sau încetarea urmăririi și apoi procurorului.

Instanța, judecând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate. Instanța pronunță una dintre următoarele soluții:

a) respinge plângerea, prin sentință, menținând soluția din rezoluția sau ordonanța atacată;

b) admite plângerea, prin sentință, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și trimite cauza procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmăririi penale, după caz. Dispozițiile art. 333 alin. 2 se aplică în mod corespunzător;

c) admite plângerea, prin încheiere, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reține cauza spre judecare, dispozițiile privind judecarea în primă instanță și căile de atac, aplicându-se în mod corespunzător.

În cazul prevăzut la alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanței, ca primă instanță, îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin. 1.

Hotărârea instanței pronunțată potrivit alin. 8 lit. a) și b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și de orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate.

În situația prevăzută în alin. 8 lit. a) persoana în privința căreia instanța, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală și nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10.

Instanța este obligată să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire și să comunice, de îndată și motivat, persoanei care a făcut plângerea, modul în care aceasta a fost rezolvată."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 21, referitoare la Accesul liber la justiție, precum și cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textul de lege atacat conține norme de procedură judiciară, pe care legiuitorul este liber să le adopte potrivit competenței sale stabilite prin art. 126 alin. (2) din Constituție.

Prin dispozițiile art. 278^1 din Codul de procedură penală nu se încalcă prevederile constituționale privind accesul liber la justiție, așa cum fără temei susține autorul excepției, ci, dimpotrivă, se instituie accesul direct la justiție al persoanelor nemulțumite de soluțiile de netrimitere în judecată date de procuror.

Nu poate fi primită nici susținerea autorului excepției în sensul că prin stabilirea termenelor în care se soluționează plângerile împotriva rezoluțiilor și ordonanțelor de netrimitere în judecată se încalcă dreptul la un proces echitabil, dat fiind că autoritățile judiciare la care se referă textul atacat sunt obligate, în limitele acestor termene, să respecte toate normele și principiile procesuale care asigură dreptul la un proces echitabil. În același sens este de reținut că, în cazurile prevăzute de art. 278^1 alin. 8 lit. a) și b) din Codul de procedură penală, hotărârile pronunțate de instanță pot fi atacate cu recurs, iar în cazul prevăzut de art. 278^1 alin. 8 lit. c) din același cod, potrivit căruia instanța reține cauza spre judecare, părțile au posibilitatea să își apere drepturile și interesele în cursul judecății, prin mijloacele prevăzute de lege și cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Emil Balaure în dosarele nr. 15.764/2004, nr. 15.765/2004, nr. 15.766/2004, nr. 15.769/2004, nr. 15.771/2004, nr. 15.768/2004 și nr. 15.982/2004 ale Judecătoriei Iași.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 februarie 2005.