Decizia nr. 1/2005

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, ridicată de Eugen Surdeanu în Dosarul nr. 556/2004 al Curții de Apel Galați - Secția penală.

La apelul nominal este prezentă partea Neculai Țuțoi, personal și asistată de avocat Mircea Ciobotaru, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul părții Neculai Țuțoi, având cuvântul pe fond, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă, întrucât aceasta a fost invocată într-o cale de atac ce nu putea fi exercitată potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală.

Reprezentantul Ministerului Public, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 28 mai 2004, pronunțată în Dosarul nr. 556/2004, Curtea de Apel Galați - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Eugen Surdeanu în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluționarea unui recurs formulat împotriva Deciziei penale nr. 123 din 1 martie 2004 a Tribunalului Vrancea, prin care această instanță a respins apelul declarat de acesta împotriva încheierii pronunțate la data de 16 ianuarie 2004 de Judecătoria Focșani [prin care se admisese plângerea formulată de petentul Neculai Țuțoi și se desființase ordonanța procurorului de netrimitere în judecată, în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. c)], cu motivarea că încheierea poate fi atacată cu apel numai o dată cu fondul cauzei, în condițiile arătate de art. 361 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală, și nu separat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală contravin prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21 și 53 din Constituție, întrucât legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării separate cu recurs a încheierii prin care instanța admite cererea împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului de netrimitere în judecată, așa cum s-a prevăzut pentru cazurile în care respinge plângerea și menține soluția din rezoluția sau ordonanța atacată ori admite plângerea, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și trimite cauza procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmăririi penale.

Curtea de Apel Galați - Secția penală apreciază excepția de neconstituționalitate invocată ca fiind nefondată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece exercitarea în condiții diferite a căilor de atac se face în temeiul competenței exclusive a legiuitorului de a institui reguli deosebite în considerarea unor situații diferite, atâta timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor. Astfel, în cazul plângerii împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului de netrimitere în judecată, exercitarea căilor de atac împotriva hotărârii prin care instanța rezolvă plângerea se face în condiții de egalitate juridică, fără ca vreuna din condițiile de exercitare a căilor de atac să fie întemeiată pe vreunul din criteriile nediscriminării menționate la art. 4 din Constituție.

Avocatul Poporului arată că dispozițiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor constituționale referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii, deoarece exercitarea căilor de atac împotriva încheierii prin care instanța a admis plângerea împotriva ordonanței sau rezoluției procurorului de netrimitere în judecată asigură egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea acestora.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, având următorul conținut: "Instanța pronunță una dintre următoarele soluții: [...] c) admite plângerea, prin încheiere, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reține cauza spre judecare, dispozițiile privind judecarea în primă instanță și căile de atac, aplicându-se în mod corespunzător".

Textele constituționale invocate în motivarea excepției de neconstituționalitate au următorul conținut:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 21 alin. (1), (2) și (3): "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.";

- Art. 53: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează:

Astfel, referitor la încălcarea prin dispozițiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală a art. 16 alin. (1) din Constituție, se reține că nu se creează în realitate nici o discriminare în folosirea căilor de atac, ci, dimpotrivă, se precizează că, atunci când instanța "reține cauza spre rejudecare, dispozițiile privind judecarea în primă instanță și căile de atac" se aplică în mod corespunzător.

Rezultă că încheierea prin care instanța admite plângerea împotriva rezoluției sau ordonanței de netrimitere în judecată poate fi atacată cu apel sau cu recurs o dată cu fondul ori cu sentința sau decizia recurată, în temeiul dispozițiilor art. 361 alin. 2 și ale art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, asigurându-se pe deplin egalitatea părților în exercitarea căilor de atac, fără a se institui nici o discriminare ori un privilegiu în folosirea căilor de atac în cazul menționat.

Pe de altă parte, faptul că legiuitorul nu a prevăzut o cale de atac separată și împotriva încheierii prin care s-a admis plângerea privind rezoluția sau ordonanța de netrimitere în judecată, astfel cum aceasta este reglementată în alin. 10 al art. 278^1 din Codul de procedură penală pentru hotărârile pronunțate potrivit alin. 8 lit. a) și b) al aceluiași articol, nu poate fi considerat contrar Constituției, deoarece, potrivit art. 129 din Legea fundamentală, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Rezultă că este atributul exclusiv al legiuitorului de a institui căile de atac și condițiile în care acestea pot fi exercitate. De altfel, prevederea unei căi de atac împotriva unei asemenea încheieri ar fi fost nejustificată, întrucât prin această încheiere nu se soluționează procesul, ci se începe procedura de judecată a cauzei, în cursul căreia părțile au posibilitatea să-și apere drepturile și interesele prin mijloacele prevăzute de lege, inclusiv prin exercitarea căilor de atac împotriva sentinței ce se va pronunța după încheierea dezbaterilor.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , în exercitarea controlului, "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Or, autorul excepției solicită tocmai completarea prevederilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, solicitare contrară atât dispozițiilor menționate, cât și prevederilor constituționale cuprinse în art. 60 alin. (1), potrivit cărora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării".

În ceea ce privește susținerea autorului excepției, referitoare la îngrădirea prin art. 278^1 din Codul de procedură penală a accesului liber la justiție, prevăzut la art. 21 din Constituție, Curtea reține că și această critică este lipsită de temei, deoarece, potrivit textului de lege criticat, atunci când instanța "reține cauza spre rejudecare, dispozițiile privind judecarea în primă instanță și căile de atac" se aplică în mod corespunzător. Or, această dispoziție nu poate fi considerată neconstituțională, deoarece nu îngrădește, ci permite accesul liber la justiție.

Se mai constată că nu au incidență în cauză prevederile art. 53 din Constituție, deoarece textul de lege criticat nu restrânge exercițiul unor drepturi sau libertăți fundamentale.

De altfel, asupra constituționalității dispozițiilor legale ce fac obiectul excepției de față, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe decizii (de exemplu,

Decizia nr. 441 din 26 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 4 ianuarie 2004). Argumentele care au fundamentat soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudențe a Curții Constituționale.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, ridicată de Eugen Surdeanu în Dosarul nr. 556/2004 al Curții de Apel Galați - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 ianuarie 2005.