Decizia nr. 369/2003

Nicolae Popa - președinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Maria Vasile în Dosarul nr. 4.723/2002 al Curții Supreme de Justiție - Secția penală.

La apelul nominal au răspuns autorul excepției, personal și asistat de avocat Ilie Ion Iordăchescu, precum și partea Gheorghe Voinea.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului excepției solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, susținând că dispozițiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 49 și 128 din Constituție, precum și dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 2 din Protocolul adițional nr. 7 la această convenție.

Partea prezentă solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca fiind neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public arată că susținerile autorului excepției privind încălcarea prevederilor constituționale ale art. 128 nu pot fi primite, deoarece instituirea unor reguli de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului (art. 125 din Constituție). Referitor la art. 49 din Legea fundamentală, apreciază că acesta nu este aplicabil în cauză. Totodată, arată că dispozițiile art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, întrucât rejudecarea cauzei are loc cu respectarea garanțiilor procesuale stabilite de convenție. De asemenea, cu privire la argumentul prezentat în cadrul dezbaterilor publice, referitor la încălcarea dispozițiilor art. 2 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dispoziții ce reglementează dreptul la o cale de atac pentru persoana care a fost condamnată penal, consideră că acesta este irelevant, deoarece în cauză nu ne aflăm în situația pronunțării unei hotărâri definitive de condamnare. În concluzie, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 mai 2003, pronunțată în Dosarul nr. 4.723/2002, Curtea Supremă de Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, ridicată de Maria Vasile, inculpat recurent în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că folosirea limitată a căii de atac a recursului, deci exceptarea deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor, contravine prevederilor art. 128 din Constituție, referitoare la folosirea căilor de atac. În speță, inculpatul este interesat în folosirea căii de atac a recursului împotriva Deciziei nr. 451 din 4 octombrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. 5.971/2002, deoarece prin această hotărâre a fost schimbată soluția favorabilă dată de instanța de fond, prin care s-a constatat împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea presupus săvârșită. Ca atare, se consideră de autorul excepției că prin dispoziția art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală sfera deciziilor pronunțate în apel care pot fi atacate cu recurs ar fi fost redusă. Această excludere este apreciată ca fiind contrară art. 128 din Constituție. De asemenea, autorul excepției consideră că restrângerea prin dispozițiile legale criticate a dreptului de a folosi calea de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătorești nu poate fi justificată prin invocarea vreunuia din temeiurile prevăzute de art. 49 din Constituție. Se mai arată că dispozițiile art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală vin în contradicție și cu prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Curtea Supremă de Justiție - Secția penală consideră că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale și nici celor ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, excepția fiind nefondată. Se arată că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. Instituirea unor reguli speciale privind căile de atac nu încalcă principiul egalității, atâta timp cât asigură egalitatea cetățenilor în utilizarea lor.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Președintele Camerei Deputaților consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că dispozițiile legale criticate nu contravin art. 128 din Constituție și nici art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât prin garanțiile procesuale prevăzute atât dreptul la apărare, cât și egalitatea în drepturi sunt respectate. Părțile și Ministerul Public au posibilitatea de a exercita căile de atac, în condițiile legii, asigurându-se astfel desfășurarea unui proces echitabil, fără discriminări. Instituirea unor reguli speciale de procedură, inclusiv sub aspectul exercitării căilor de atac, nu este neconstituțională, atâta timp cât asigură egalitatea juridică a cetățenilor în folosirea lor.

Guvernul consideră, de asemenea, că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală este neîntemeiată. Instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului [art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție]. În considerarea unor situații deosebite, legiuitorul poate institui reguli speciale de procedură și modalități de exercitare a drepturilor procesuale, astfel încât accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. Nu sunt încălcate nici prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece conceptul de proces echitabil nu implică în mod necesar existența mai multor grade de jurisdicție și posibilitatea exercitării acestor căi de atac. Se invocă, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale exprimată în deciziile nr. 77/2003, 295/2002 și 176/2002.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală sunt constituționale, invocându-se în sprijinul acestui punct de vedere aceleași argumente ca în punctele de vedere anterioare. Se precizează, în plus, că nu constituie o discriminare faptul că prin aplicarea unor prevederi legale anumite persoane pot ajunge în situații defavorabile, apreciate ca atare prin prisma propriilor interese.

Președintele Senatului nu a transmis punctul său de vedere asupra excepției.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților, Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, dispoziții care au următorul conținut: "Pot fi atacate cu recurs: [...]

e) deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunalele județene, tribunalele militare teritoriale, curțile de apel și Curtea Militară de Apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate, care exceptează de la folosirea căii de atac a recursului deciziile prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, contravin prevederilor constituționale ale art. 49 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 128 referitoare la folosirea căilor de atac. În susținerea neconstituționalității textului de lege criticat se mai invocă și încălcarea dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 2 din Protocolul adițional nr. 7 la această convenție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

În ceea ce privește susținerea autorului excepției referitoare la îngrădirea prin art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală a dreptului de exercitare a căilor de atac, întrucât acesta nu prevede calea de atac a recursului și împotriva deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor, Curtea reține că textul legal criticat este în deplină concordanță cu art. 128 din Constituție, care reglementează folosirea căilor de atac. Acest drept fundamental se realizează în condițiile legii și, prin urmare, este în competența exclusivă a legiuitorului de a stabili care sunt căile de atac și în ce condiții pot fi exercitate [art. 125 alin. (3) din Constituție]. Faptul că împotriva hotărârilor judecătorești prin care s-a dispus rejudecarea cauzei nu se poate folosi calea de atac a recursului nu afectează drepturile procesuale ale inculpatului, având în vedere că la rejudecarea fondului instanța este obligată să examineze întreaga cauză sub toate aspectele.

Referitor la invocarea, în susținerea excepției, a încălcării dispozițiilor art. 49 din Legea fundamentală, Curtea constată că aceasta nu poate fi reținută, deoarece textul de lege supus controlului de constituționalitate nu restrânge exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți.

Cu privire la exercitarea căilor de atac și la concordanța legii procesuale românești cu art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul persoanei la un proces echitabil, Curtea s-a pronunțat prin

Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, statuând că, în sensul practicii Curții Europene a Drepturilor Omului, conceptul de "proces echitabil" nu implică imperios "existența mai multor grade de jurisdicție, a unor căi de atac al hotărârilor judecătorești, nici, pe cale de consecință, posibilitatea exercitării acestor căi de atac [...] de către toate părțile din proces".

Curtea constată că în cauză nu au incidență prevederile art. 2 pct. 1 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât acestea se referă la dreptul oricărei persoane "declarate vinovată de o infracțiune" de a cere "examinarea declarației de vinovăție sau a condamnării de către o jurisdicție superioară", deci la dreptul la o cale de atac împotriva hotărârii judecătorești prin care se constată vinovăția penală a unei persoane, iar nu la dreptul la recurs împotriva hotărârii judecătorești prin care s-a dispus rejudecarea cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și (6) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Maria Vasile în Dosarul nr. 4.723/2002 al Curții Supreme de Justiție - Secția penală.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 octombrie 2003.