Decizia nr. 153/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Popa - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 581 alin. 3 și 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Lion King" - S.R.L. din Iași în Dosarul nr. 5.016/2004 al Judecătoriei Iași.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public arată că textele de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, fiind raportate la aceleași dispoziții ale Legii fundamentale, cu o motivare similară, așa încât se impun păstrarea jurisprudenței anterioare a Curții Constituționale și respingerea excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin încheierea din 1 noiembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 5.016/2004, Judecătoria Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 581 alin. 3 și 4 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Lion King" - S.R.L. din Iași într-o cauză având ca obiect o cerere de ordonanță președințială.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că textele de lege criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1), (2) și (3), art. 21 alin. (1) și (2), art. 24, art. 41^1 [devenit art. 45], art. 49 alin. (1) [devenit art. 53 alin. (1)], art. 54 [devenit art. 57] și art. 123 alin. (1) și (1^1) [devenit art. 124 alin. (1) și (2)] din Constituție, pentru următoarele motive: modalitatea de judecare a cauzei stabilită la alin. 3 al art. 581 din Codul de procedură civilă, respectiv soluționarea cererii fără citarea părților, "creează posibilitatea discriminării între justițiabili", încălcând totodată și dispozițiile alin. (1) al art. 53 din Constituție, potrivit cărora restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți este permisă doar în cazurile expres și limitativ prevăzute în Legea fundamentală, și contravine, de asemenea, principiului exercitării drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință, consacrat de prevederile art. 57 din Legea fundamentală; alin. 4 al art. 581 din Codul de procedură civilă încalcă, de asemenea, principiile și normele constituționale invocate mai sus, deoarece, "în urma unei judecăți sumare și chiar în lipsa oricărei poziții exprimate de partea care cade în pretenții, se poate proceda la o executare fără somație și fără trecerea vreunui termen"; textele de lege criticate încalcă principiul liberului acces la justiție și dreptul la apărare al părții care nu a fost citată pentru termenul la care se soluționează cererea de ordonanță președințială; posibilitatea evacuării autorului excepției ca urmare a admiterii cererii de ordonanță președințială, judecată cu respectarea procedurii prevăzute de textele de lege criticate, încalcă dispozițiile art. 45 din Constituție referitoare la libertatea economică; sunt încălcate, de asemenea, dispozițiile art. 124 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "justiția este unică, imparțială și egală pentru toți", deoarece "partea chemată în judecată nu își poate formula apărările, iar executarea ce urmează unei astfel de judecăți este de urgență, fără somație și fără trecerea vreunui termen".

Judecătoria Iași a apreciat, printr-o încheiere anterioară celei de sesizare a Curții cu prezenta excepție de neconstituționalitate, că, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, "deciziile definitive ale Curții Constituționale sunt obligatorii, au putere pentru viitor și produc efecte erga omnes", așa încât excepția invocată, fiind anterior soluționată prin decizii definitive ale Curții, nu îndeplinește cerințele legale pentru sesizarea instanței de contencios constituțional. Ca atare, instanța de judecată a respins excepția de neconstituționalitate ca inadmisibilă. Împotriva acestei soluții partea Societatea Comercială "Lion King" - S.R.L. a declarat recurs, care a fost admis prin decizia instanței superioare.

Așadar, instanța superioară celei de fond a constatat admisibilitatea excepției de neconstituționalitate și a dispus trimiterea cauzei la Judecătoria Iași, care a pronunțat o nouă încheiere prin care a dispus suspendarea judecării cauzei și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 581 alin. 3 și 4 din Codul de procedură civilă, fără a-și exprima opinia asupra acesteia.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât ordonanța președințială reprezintă o procedură specială a cărei reglementare nu aduce atingere textelor constituționale invocate de autorul excepției și care este în concordanță cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".

Derogarea de la regula citării părților ori de la posibilitatea ca executarea ordonanței președințiale să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen se justifică prin trăsăturile acesteia: urgența, lipsa puterii de lucru judecat și caracterul vremelnic al măsurilor dispuse prin ordonanță. În aceste condiții, legea procesuală civilă consacră o soluție firească, în deplin acord cu principiile constituționale invocate de autorul excepției, precum și cu necesitatea respectării drepturilor și obligațiilor procesuale ale părților, a înfăptuirii justiției în spirit de imparțialitate și dreptate.

"Normele cuprinse în textul de lege criticat sunt aplicabile tuturor cauzelor de acest fel, precum și tuturor părților din aceste cauze, în egală măsură", așa încât prin acestea nu se aduce atingere principiului egalității în drepturi consacrat de dispozițiile art. 16 din Constituție. În sprijinul acestor argumente este indicată și jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv

Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 ,

Decizia nr. 135 din 5 noiembrie 1996

și

Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000 .

Avocatul Poporului consideră că sesizarea Curții Constituționale nu este legală, întrucât din actul de sesizare a Curții Constituționale lipsesc atât textele din Constituție în raport de care urmează să fie verificată constituționalitatea dispozițiilor legale criticate de autorul excepției, cât și opinia instanței de judecată cu privire la excepția invocată, aceasta fiind o condiție de valabilitate a sesizării. Prin urmare, sunt nesocotite dispozițiile

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , precum și cele ale art. 146 lit. d) teza întâi din Constituție, dispoziții imperative ce reprezintă voința legiuitorului de a acorda instanței de judecată rolul de filtru de acces la instanța de contencios constituțional.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 581 alin. 3 (modificate prin

art. I pct. 213 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000) și alin. 4 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

- Art. 581 alin. 3 și 4: "Ordonanța va putea fi dată și fără citarea părților și chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgență și cu precădere. Pronunțarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanței se face în cel mult 48 de ore de la pronunțare.

Ordonanța este vremelnică și executorie. Instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1), (2) și (3), art. 21 alin. (1) și (2), art. 24, art. 41^1 [devenit art. 45], art. 49 alin. (1) [devenit art. 53 alin. (1)], art. 54 [devenit art. 57] și art. 123 alin. (1) și (1^1) [devenit art. 124 alin. (1) și (2)] din Constituție, care au următorul conținut:

- Art. 16 alin. (1), (2) și (3): "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii, de persoanele care au cetățenia română și domiciliul în țară. Statul român garantează egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru ocuparea acestor funcții și demnități.";

- Art. 21 alin. (1) și (2): "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) în tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";

- Art. 45: "Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora în condițiile legii sunt garantate.";

- Art. 53 alin. (1): "Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.";

- Art. 57: "Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți.";

- Art. 124 alin. (1) și (2): "(1) Justiția se înfăptuiește în numele legii.

(2) Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți."

Examinând excepția, Curtea constată că textele de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, iar soluția adoptată în mod constant în deciziile anterioare a fost aceea a respingerii excepției de neconstituționalitate. Astfel, prin

Decizia nr. 281 din 29 octombrie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 13 decembrie 2002, Curtea a statuat că "Dispozițiile art. 581 din Codul de procedură civilă instituie o procedură specială, potrivit căreia instanța de judecată poate dispune, prin ordonanță președințială, luarea unor măsuri cu caracter vremelnic, a căror urgență este justificată de necesitatea evitării prejudicierii unor drepturi sau interese legitime. Ca atare, Curtea nu poate reține contrarietatea dintre aceste dispoziții și cele ale art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece ele nu sunt aplicabile doar unei sau unor categorii de persoane aprioric determinate, ci oricărei persoane aflate în situațiile menționate în ipoteza normei, neavând caracter discriminatoriu, egalitatea de tratament justificându-se doar când subiectele de drepturi se găsesc în situații similiare, situațiile diferite impunând soluții legislative diferite.

Cu privire la critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 21 din Constituție, Curtea constată, de asemenea, că nici aceasta nu poate fi primită, întrucât prin procedura de urgență instituită de art. 581 din Codul de procedură civilă nu numai că nu se aduce vreo îngrădire dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, ci, dimpotrivă, se creează o posibilitate în plus pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justiției, prin cerere de ordonanță președințială (în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări)". Pe de altă parte, hotărârea definitivă și irevocabilă privind drepturile părților se va da în cadrul procesului în care se judecă fondul litigiului, așa cum a constatat Curtea prin

Decizia nr. 173 din 15 aprilie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 11 mai 2004.

Referitor la critica privind încălcarea prevederilor

art. 24 din Constituție, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 383 din 30 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.026 din 5 noiembrie 2004, că "nici aceasta nu poate fi primită, întrucât prin procedura de urgență instituită de art. 581 din Codul de procedură civilă nu numai că nu se aduce vreo îngrădire dreptului persoanei la apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, ci, dimpotrivă, se creează posibilitatea pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justiției în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Totodată, posibilitatea atacării cu recurs a ordonanței președințiale sau a contestării executării acesteia, posibilitate prevăzută de art. 582 din Codul de procedură civilă, constituie un argument în plus în favoarea deplinei respectări a dreptului la apărare".

În ceea ce privește conformitatea textelor de lege criticate cu dispozițiile art. 49 alin. (1) [devenit art. 53 alin. (1)], art. 54 [devenit art. 57] și art. 123 alin. (1) [devenit

art. 124 alin. (1)] din Constituție, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 199 din 17 octombrie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 13 februarie 2001, că "textele de lege criticate nu restrâng exercițiul unor drepturi sau libertăți fundamentale [...]. De asemenea, nu sunt incidente în speță nici prevederile art. 54 din Legea fundamentală, care se referă la exercitarea cu bună-credință a drepturilor și libertăților constituționale, textele de lege criticate neavând ca obiect reglementarea și exercitarea unor asemenea drepturi". Pe de altă parte, "invocarea de către autorul excepției a încălcării prevederilor art. 123 din Constituție nu are nici o relevanță, întrucât instituirea unei proceduri speciale, urgente, cum este cea a ordonanței președințiale, nu este de natură să aducă atingere înfăptuirii în numele legii a justiției [...]" și nici principiului unicității, imparțialității și egalității justiției.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluțiile și considerentele cuprinse în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în cauza de față.

Curtea constată că susținerea autorului excepției, potrivit căreia posibilitatea evacuării sale ca urmare a admiterii cererii de ordonanță președințială, judecată cu respectarea procedurii prevăzute de textele de lege criticate, ar încălca dispozițiile art. 45 din Constituție referitor la libertatea economică, este lipsită de temei, textul constituțional de referință având cu totul alt obiect, motiv pentru care invocarea sa nu are relevanță.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

în numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 581 alin. 3 și 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Lion King" - S.R.L. din Iași în Dosarul nr. 5.016/2004 al Judecătoriei Iași.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 martie 2005.