Decizia nr. 330/2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, precum și a celor ale art. 144 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, precum și a celor ale
art. 144 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Institutul Academic de Consultanță, Instruire, Editură și Servicii "Tehnoeconomia Europeană" din București în Dosarul nr. 11.858/2004 al Judecătoriei Sectorului 2 București și de Societatea Comercială "Cibinul" - S.A. din Sibiu în Dosarul nr. 11.363/2004 al Judecătoriei Sectorului 6 București.
La apelul nominal se prezintă, pentru Institutul Academic de Consultanță, Instruire, Editură și Servicii "Tehnoeconomia Europeană" din București, domnul Ionel Popescu, lipsă fiind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Împuternicitul autorului excepției depune la dosarul cauzei o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public nu este de acord cu acordarea unui nou termen de judecată.
Curtea, deliberând asupra cererii formulate, având în vedere dispozițiile
art. 14 din Legea nr. 47/1992
coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respinge cererea de amânare.
Având în vedere excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 58D/2005 și nr. 271D/2005, Curtea pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 271D/2005 la Dosarul nr. 58D/2005, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că, în ceea ce privește dispozițiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunțat în numeroase rânduri, statuând că acestea nu contravin Constituției.
Referitor la dispozițiile
art. 144 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 , arată că acestea se aplică în mod egal tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare.
De asemenea, reprezentantul Ministerului Public apreciază că aceste dispoziții legale nu aduc atingere accesului liber la justiție și nici dreptului la apărare, nu afectează dreptul la viață și la integritate fizică și psihică și nici nu restrânge exercițiul drepturilor sau libertăților fundamentale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin Încheierea din 3 decembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 11.858/2004 de Judecătoria Sectorului 2 București, și Încheierea din 8 martie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 11.363/2004 de Judecătoria Sectorului 6 București, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, precum și a celor ale
art. 144 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală. Excepția a fost ridicată de Institutul Academic de Consultanță, Instruire, Editură și Servicii "Tehnoeconomia Europeană" din București și Societatea Comercială "Cibinul" - S.A. din Sibiu în cauze civile având ca obiect contestații la executare.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că textele de lege criticate aduc atingere dreptului la apărare, consacrat de art. 24 din Constituție, întrucât blocarea tuturor conturilor face imposibilă atât achitarea cauțiunii impuse de către instanță, cât și a onorariului unui avocat ales. De asemenea, arată că, fiind persoane juridice, din punct de vedere legal nici nu este posibilă achitarea în numerar a cauțiunii impuse de instanță, singura variantă fiind plata din cont. Dispozițiile legale criticate încalcă astfel atât accesul liber la justiție, cât și dreptul la apărare. Totodată, aceste reglementări constituie un veritabil atac la integritatea psihică a asociaților societăților comerciale, contravenind astfel art. 22 din Constituție.
Autorii excepției consideră, de asemenea, că prin instituirea acestei cauțiuni, în condițiile în care conturile sunt blocate printr-o adresă de poprire, are loc o restrângere nejustificată a exercițiului unor drepturi și libertăți, fiind încălcate și prevederile art. 53 din Constituție. Totodată, dispozițiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă împiedică accesul liber la justiție, deoarece lasă la latitudinea exclusivă a instanței de judecată stabilirea cuantumului cauțiunii și posibilitatea de a acorda sau nu suspendarea executării silite, chiar în situația depunerii cauțiunii.
Judecătoria Sectorului 2 București apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens arată că dispozițiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă au fost edictate în vederea asigurării reparării prejudiciilor ce ar putea fi suferite de creditor în eventualitatea suspendării executării. Pe de altă parte,
art. 144 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 , republicată, stabilește criteriul în funcție de care băncile, ce au calitatea de terți popriți, transformă în monedă națională sumele existente în valută în conturile debitorilor, poprite în vederea realizării creanțelor bugetare. În acest context, instanța consideră că dispozițiile legale criticate nu contravin art. 16 din Constituție, întrucât acestea se aplică fără discriminare oricărei persoane care se găsește în situația avută în vedere de legiuitor. Cât privește încălcarea dreptului la integritate psihică al asociațiilor societății comerciale obligate să se conformeze dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă și celor ale
art. 144 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 , instanța arată că nu poate fi primită această critică, întrucât asupra acestor persoane nu sunt exercitate constrângeri psihice. De asemenea, apreciază că nu este încălcat nici principiul liberului acces la justiție, deoarece legiuitorul are competența de a stabili anumite condiții în ceea ce privește exercitarea dreptului la apărare, a libertăților și intereselor legitime ale persoanei.
Totodată, arată că în măsura în care, în patrimoniul persoanei aflate în ipoteza normelor legale criticate, nu se găsesc alte elemente de activ în afară de cele indisponibilizate, aceasta are dreptul constituțional de a solicita numirea unui avocat din oficiu.
Judecătoria Sectorului 6 București apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens arată că cerința depunerii unei cauțiuni, prevăzută de art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, nu îngrădește accesul liber la justiție, potrivit căruia orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime au fost încălcate, dar în limitele și cu respectarea exigențelor legale. De altfel, modalitatea de reglementare prevăzută de textul de lege criticat reprezintă o opțiune legislativă, în deplină conformitate cu prevederile constituționale ale art. 126 alin. (2) privind competența și procedura în fața instanțelor judecătorești. Totodată, instanța reține împrejurarea că judecătorul nu are libertatea de a stabili cauțiuni exorbitante, și aceasta chiar dacă legea nu fixează anumite limite, un eventual abuz al instanței, în acest sens, putând fi sancționat prin exercitarea de către debitor a căilor de atac prevăzute de lege, fiind respectat astfel principiul liberului acces la justiție. De asemenea, obligarea la plata unei cauțiuni nu aduce atingere dreptului persoanei la judecată în termen rezonabil, întrucât prin aceasta nu se prelungește în mod nejustificat termenul de soluționare a cauzei. În plus, instanța apreciază că dispozițiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu instituie nici o diferență de tratament juridic, stabilirea unor reguli speciale de procedură neexcluzând egalitatea părților, întrucât aceste reguli speciale se aplică oricărei persoane care este parte într-un litigiu supus acestor reguli, în speță tuturor persoanelor care înțeleg să introducă o contestație la executare și să solicite în cadrul acesteia suspendarea executării silite.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Președintele Camerei Deputaților consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Astfel, referitor la dispozițiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, este invocată jurisprudența Curții Constituționale în această materie, prin care s-a statuat, în numeroase rânduri, că textul de lege criticat este constituțional. În ceea ce privește dispozițiile
art. 144 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 , se arată că acestea nu aduc atingere art. 16 din Constituție, care consacră egalitatea în drepturi, întrucât se aplică fără discriminare sau privilegii tuturor celor aflați în situația prevăzută de norma legală. De asemenea, apreciază că acest text de lege nu contravine nici art. 22 din Constituție, deoarece nu cuprinde dispoziții de natură a leza integritatea fizică și psihică sau a impune tratamente inumane ori degradante la care să fie supuși asociații societății comerciale obligate să respecte
art. 144 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 . Cât privește critica privind înfrângerea dreptului la apărare, arată că acest drept constituțional poate fi asigurat de un avocat din oficiu, la solicitarea persoanei al cărei patrimoniu este alcătuit numai din elementele indisponibilizate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens apreciază că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, competența instanțelor de judecată și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. Astfel, dispozițiile art. 144 alin. (2) din Codul de procedură fiscală reprezintă o reglementare procedurală, potrivit căreia, în cazul urmăririi prin poprire, dacă sumele urmăribile existente în contul băncii terțului poprit sunt în valută, această bancă este autorizată să efectueze convertirea sumelor în lei, ceea ce asigură realizarea creanței în monedă națională. Ca atare, în opinia Guvernului dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate în susținerea excepției, ci, dimpotrivă, asigură îndeplinirea cerințelor acestora. Referitor la art. 403 alin. (1) din Codul de procedură civilă, arată că prin numeroase decizii, precum
și
Decizia nr. 67/2004 , Curtea a statuat, în mod constant, că aceste dispoziții legale sunt constituționale.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, precum și cele ale art. 144 alin. (2) din Codul de procedură fiscală sunt constituționale. Astfel, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate a acestor texte de lege raportată la art. 16 din Constituție, arată că aceste dispoziții legale nu conțin măsuri discriminatorii care să contravină principiului egalității cetățenilor în fața legii, aceștia beneficiind de un tratament juridic egal. De asemenea, Avocatul Poporului apreciază că nu poate fi reținută nici critica de neconstituționalitate a art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă față de art. 21 alin. (2) din Constituție, cu atât mai mult cu cât dispozițiile legale criticate constituie norme de procedură, conforme cu art. 126 alin. (2) din Constituție. Cu privire la contrarietatea dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă cu prevederile art. 24 din Constituție, este invocată jurisprudența Curții Constituționale în această materie, respectiv
și
Decizia nr. 289/2004 . Cât privește critica de neconstituționalitate a art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă în raport cu art. 22 din Constituție și cea a art. 144 alin. (2) din Codul de procedură fiscală cu referire la art. 21, 22 și 24 din Constituție, Avocatul Poporului apreciază că prevederile constituționale invocate nu au relevanță în cauza de față.
Președintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților, Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, precum și cele ale
art. 144 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, ordonanță republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 24 iunie 2004.
Dispozițiile legale criticate au următorul conținut:
- Art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă:
"Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel.";
- Art. 144 alin. (2) din Codul de procedură fiscală:
"În cazul sumelor urmăribile reprezentând venituri și disponibilități în valută, băncile sunt autorizate să efectueze convertirea în lei a sumelor în valută, fără consimțământul titularului de cont, la cursul de schimb afișat de acestea pentru ziua respectivă."
Autorii excepției susțin că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 16, 21, 22, 24, 53 și 56 din Constituție, care au următoarea redactare:
- Art. 16: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii, de persoanele care au cetățenia română și domiciliul în țară. Statul român garantează egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru ocuparea acestor funcții și demnități.
(4) În condițiile aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii Uniunii care îndeplinesc cerințele legii organice au dreptul de a alege și de a fi aleși în autoritățile administrației publice locale.";
- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite.";
- Art. 22: "(1) Dreptul la viață, precum și dreptul la integritate fizică și psihică ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii și nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.
(3) Pedeapsa cu moartea este interzisă.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 53: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.";
- Art. 56: "(1) Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice.
(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale.
(3) Orice alte prestații sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situații excepționale."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la unele dintre prevederile constituționale invocate în cauza de față.
Astfel, în ceea ce privește încălcarea prevederilor
art. 16 alin. (1) din Constituție, prin Decizia nr. 67 din 24 februarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 9 martie 2004, Curtea a constatat că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată. De asemenea, referitor la înfrângerea art. 24 din Constituție, care consacră dreptul la apărare, cu același prilej Curtea a reținut că, potrivit art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, asupra cererilor de suspendare a executării silite instanța se pronunță prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, astfel încât, cu prilejul exercitării acestei căi de atac, partea interesată poate formula toate apărările pe care le consideră necesare. Așa fiind, art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă este în concordanță cu prevederile constituționale privind dreptul la apărare, precum și cu reglementările internaționale cuprinse în art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul persoanei la un proces echitabil.
Cu privire la susținerea autorilor excepției potrivit căreia dispozițiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă contravin principiului constituțional al liberului acces la justiție, prin
Decizia nr. 227 din 18 mai 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 28 mai 2004, Curtea a reținut că aceste dispoziții legale reglementează posibilitatea instanței de a suspenda executarea silită până la soluționarea contestației la executare, dacă se depune o cauțiune al cărei cuantum este fixat de instanță. Instituirea obligației de plată a cauțiunii ca o condiție a suspendării executării are o dublă finalitate, și anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanție pentru creditor în ceea ce privește acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, și, pe de altă parte, de a preveni și limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici. Întrucât plata cauțiunii nu constituie o condiție de admisibilitate a contestației la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executării silite, instituirea acestei obligații nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiție.
Prin aceeași decizie Curtea a constatat că dispozițiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu încalcă nici prevederile constituționale ale art. 53, deoarece acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor. Procedura contestației la executare asigură însă garanții suficiente pentru ocrotirea accesului liber la justiție, prin însuși faptul că le oferă părților posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar în cazul admiterii contestației și desființării titlului executoriu sau al însăși executării silite, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executării și la restabilirea situației anterioare acesteia.
Deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.
Curtea observă că invocarea ca texte de referință în cauza de față a art. 16 alin. (3) și (4), art. 21 alin. (4), art. 22 și art. 56 din Constituție nu are relevanță, domeniul de incidență al acestora fiind cu totul altul decât cel al dispozițiilor legale deduse controlului, ceea ce înlătură de plano posibilitatea oricărei coliziuni între ele.
Cu privire la dispozițiile
art. 144 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 , Curtea constată că posibilitatea recunoscută băncilor, având calitatea de terț poprit, de a proceda la convertirea în lei a sumelor în valută supuse urmăririi, fără consimțământul titularului de cont, nu relevă, prin ea însăși, nici o contradicție cu textele constituționale de referință, fiind impusă de exigența legală potrivit căreia plățile, deci inclusiv realizarea creanțelor bugetare, se efectuează numai în moneda națională.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, precum și a celor ale
art. 144 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Institutul Academic de Consultanță, Instruire, Editură și Servicii "Tehnoeconomia Europeană" din București în Dosarul nr. 11.858/2004 al Judecătoriei Sectorului 2 București și de Societatea Comercială "Cibinul" - S.A. din Sibiu în Dosarul nr. 11.363/2004 al Judecătoriei Sectorului 6 București.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 iunie 2005.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.