Decizia nr. 488/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Mădălina Ștefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 133 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cocor Turism" - S.A. din Neptun în Dosarul nr. 176/COM/2005 al Tribunalului Constanța - Secția comercială.

La apelul nominal se prezintă partea S.I.F. Transilvania - S.A. din Brașov, prin consilier juridic Dragoș Călin, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul părții S.I.F. Transilvania - S.A. solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că în jurisprudența sa Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra constituționalității acestui text de lege și a respins criticile anterioare.

Reprezentantul Ministerului Public pune, de asemenea, concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că dispozițiile de lege criticate sunt norme de procedură a căror stabilire este de competența autorității legiuitoare, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 10 mai 2005, pronunțată în Dosarul nr. 176/COM/2005, Tribunalul Constanța - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 133 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Cocor Turism" - S.A. din Neptun cu prilejul soluționării unei cereri de ordonanță președințială.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile

art. 133 din Legea nr. 31/1990

contravin prevederilor constituționale ale art. 44 alin. (1) și alin. (2) teza întâi. În argumentarea acestei critici se arată că, prin "prevederea posibilității ca instanțele de judecată să dispună suspendarea executării hotărârilor adunărilor generale ale acționarilor, fără a fi obligatoriu pentru reclamant să depună o cauțiune, se creează posibilitatea ca să se suspende hotărârile adunărilor generale ale acționarilor în mod șicanatoriu, pe perioade îndelungate de timp, deoarece un ciclu procesual durează minimum un an, fapt de natură a aduce o gravă atingere dreptului de proprietate, în sensul că dreptul de vot al majorității [...] este lipsit de eficiența sa firească". De asemenea, autorul excepției mai apreciază că, "prin faptul că nu s-a stabilit de către legiuitor obligativitatea cauțiunii, acționarii majoritari pot fi șicanați după bunul plac al acționarilor minoritari", fără ca aceștia să poată fi "ținuți răspunzători pentru prejudiciul ce îl creează".

Tribunalul Constanța - Secția comercială apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că textul criticat "asigură eficiența măsurii instituite prin art. 131 alin. (2), ce conferă protecție acționarilor minoritari, ori împotriva deciziilor nelegale ale acționarilor majoritari, ca atare suspendarea executării hotărârii nelegale este menită tocmai a restabili ordinea de drept ori cea reglementată de actul constitutiv al societății comerciale". De asemenea, "posibilitatea obligării reclamantului la plata unei cauțiuni are în vedere calitatea acestuia de titular al unei acțiuni sociale, exercitată în folosul persoanei juridice și a acționarilor, iar nu valorificarea unui interes personal".

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate. Astfel, prevederile criticate nu încalcă art. 44 alin. (1) și alin. (2) teza întâi din Constituție, ci, dimpotrivă, prin dreptul acționarilor de a ataca hotărârile nelegale sau contrare actului constitutiv ale adunării generale se previn abuzurile acționarilor majoritari și se pun în valoare principiile constituționale care consacră drepturile fundamentale ale omului, precum liberul acces la justiție (art. 21), garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate privată (art. 44) și egalitatea în drepturi (art. 16). Totodată, Guvernul consideră că dispozițiile

art. 133 din Legea nr. 31/1990

protejează dreptul de proprietate al acționarilor care se consideră vătămați, iar posibilitatea instanței judecătorești de a suspenda hotărârea adunării generale nu este destinată a proteja numai interesele reclamanților, ci și ale celorlalți acționari, ale societății comerciale și ale terților.

Avocatul Poporului arată că textul de lege criticat este constituțional. Astfel, "potrivit dispozițiilor legale indicate, reclamantul poate cere instanței suspendarea executării hotărârii atacate, pe calea ordonanței președințiale, fără a fi încălcat sub nici un aspect dreptul de proprietate privată. Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Potrivit acestor dispoziții, legiuitorul poate stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate [...], instituind niște limitări rezonabile, așa cum sunt și dispozițiile legale criticate".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Cu toate că autorul excepției se referă la

art. 133 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, din motivarea sa reiese cu claritate că acesta critică, în fapt, numai alin. (1) și (2) ale acestui articol. Așadar, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 133 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, dispoziții potrivit cărora:

"(1) O dată cu intentarea acțiunii în anulare, reclamantul poate cere instanței, pe cale de ordonanță președințială, suspendarea executării hotărârii atacate.

(2) Președintele, încuviințând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cauțiune."

În susținerea neconstituționalității acestor texte de lege autorul excepției invocă încălcarea prevederilor art. 44 alin. (1) și alin. (2) teza întâi din Legea fundamentală, care au următorul cuprins:

"(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate sunt norme de procedură a căror stabilire este, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, de competența autorității legiuitoare. De asemenea, Curtea reține că dispozițiile art. 133 alin. (1) și (2) din legea criticată permit instanței de judecată ca, ținând seama de circumstanțele cauzei, să aprecieze asupra caracterului eventual șicanatoriu al cererii de suspendare a hotărârii adunării generale a acționarilor contestate și să stabilească o cauțiune de natură să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale. De asemenea, Curtea mai reține că depunerea cauțiunii constituie o garanție, în sensul că, în urma respingerii acțiunii în anulare a hotărârilor luate de adunarea generală a acționarilor, partea interesată va putea cere și obține despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întârzierii executării hotărârii respective. În consecință, Curtea constată că prevederile legale criticate nu sunt contrare dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (1) și alin. (2) teza întâi.

De altfel, asupra acestor prevederi legale Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 209 din 14 aprilie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 22 iunie 2005, când a respins excepția ridicată ca neîntemeiată.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, argumentarea și soluția reținute în decizia menționată mai sus își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 133 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cocor Turism" - S.A. din Neptun în Dosarul nr. 176/COM/2005 al Tribunalului Constanța - Secția comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 septembrie 2005.