Decizia nr. 513/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Mădălina Ștefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) și alin. 9 din Codul de procedură penală, excepție ridicată, din oficiu, de Judecătoria Iași în Dosarul nr. 16.100/2004 al acestei instanțe.

La apelul nominal se prezintă partea Societatea Comercială "Pres Com" - S.R.L. din Brașov, prin consilier juridic, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentatul părții Societatea Comercială "Pres Com" - S.R.L. din Brașov solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că art. 278^1 din Codul de procedură penală instituie o procedură specială, dar care respectă principiul contradictorialității, toate părțile inclusiv persoana acuzată de comiterea unei fapte penale, având posibilitatea de a se apăra.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 12 aprilie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 16.100/2004, Judecătoria Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) și alin. 9 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată, din oficiu, de instanța de judecată cu prilejul soluționării unei acțiuni penale.

Judecătoria Iași, în motivarea excepției de neconstituționalitate, arată că "nu este reglementat cuprinsul acestei plângeri [plângerea în fața instanței împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată], respectiv condițiile obligatorii pe care ar trebui să le cuprindă, asemănător celorlalte acte de sesizare reglementate de Codul de procedură penală la art. 263 și art. 283, rechizitoriul și plângerea prealabilă. În acest fel, instanța constată lipsa a cel puțin două elemente care scapă verificării instanței, respectiv descrierea faptei și încadrarea juridică a acesteia, elemente deosebit de importante care împiedică inculpatul în efectuarea unei apărări în condițiile legale, dar și desfășurarea unui proces echitabil, conform dispozițiilor art. 24 din Constituția României și art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.

Guvernul apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate. Astfel, odată cu admiterea plângerii și reținerea cauzei spre judecare, urmărirea penală este redeschisă. Or, anterior, pe parcursul acesteia, învinuitului i-a fost adusă la cunoștință învinuirea, i s-a garantat dreptul la apărare, a fost audiat în această calitate, având posibilitatea de a propune orice probe în apărare, fiindu-i respectate toate garanțiile procesuale. Deși după reținerea cauzei spre judecare învinuitul dobândește calitatea de inculpat, acesta se bucură de prezumția de nevinovăție, fiindu-i respectate libertatea individuală și dreptul la apărare.

Totodată, în temeiul dispozițiilor constituționale ale art. 126 alin. (2), legiuitorul este unica autoritate competentă de a reglementa procedura de judecată, cu respectarea celorlalte norme constituționale. De asemenea, prin posibilitatea instanței de a reține cauza spre judecare, nu se aduce atingere înfăptuirii justiției, întrucât încheierea "poate fi atacată cu apel sau cu recurs odată cu fondul ori cu sentința sau decizia recurată, în temeiul dispozițiilor art. 361 alin. 2 și art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, asigurându-se pe deplin atât egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție, dreptul la apărare, cât și dreptul la un proces echitabil".

Avocatul Poporului arată că textele criticate sunt constituționale. Astfel, procedura de judecare a plângerilor împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este o procedură contradictorie, în care toate părțile, inclusiv persoana acuzată de comiterea unei fapte penale, au posibilitatea de a se apăra și de a cere fie menținerea soluției procurorului, fie învestirea instanței cu judecarea infracțiunii reclamate. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, apreciază că textele criticate nu înlătură posibilitatea inculpatului de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, într-un termen rezonabil.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) și alin. 9 din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 281/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003. Textele criticate au următorul conținut:

"Instanța pronunță una dintre următoarele soluții:

[...] c) admite plângerea, prin încheiere, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reține cauza spre judecare, dispozițiile privind judecarea în primă instanță și căile de atac, aplicându-se în mod corespunzător.

În cazul prevăzut la alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanței, ca primă instanță, îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin. 1".

În susținerea neconstituționalității acestor texte de lege, instanța de judecată invocă încălcarea prevederilor art. 24 din Constituție, potrivit cărora:

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."

De asemenea, s-a invocat și încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit căruia:

"Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședințe poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanță atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textele criticate au mai făcut, în numeroase rânduri, obiect al controlului de constituționalitate. Astfel, prin

Decizia nr. 172 din 22 martie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 22 aprilie 2005,

Decizia nr. 1 din 18 ianuarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 18 februarie 2005,

Decizia nr. 233 din 21 aprilie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 9 iunie 2005, sau

Decizia nr. 414 din 12 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.119 din 29 noiembrie 2004, Curtea Constituțională a reținut că procedura de judecare a plângerilor împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, prevăzută de art. 278^1 din Codul de procedură penală, este o procedură contradictorie, în care toate părțile, inclusiv persoana acuzată de comiterea unei fapte penale, au posibilitatea de a se apăra și de a cere fie menținerea soluției procurorului, fie învestirea instanței cu judecarea infracțiunii reclamate. În aceasta din urmă ipoteză, inculpatul beneficiază de toate mijloacele de apărare și de toate garanțiile procesuale prevăzute de lege.

Admițând plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, instanța de judecată apreciază și cu privire la probele administrate în dosarul de urmărire penală, inclusiv sub aspectul faptului dacă acestea au fost sau nu suficiente pentru a fundamenta soluția organului de cercetare penală. Astfel, admițând plângerea și desființând rezoluția sau ordonanța atacată, instanța poate să dispună, atunci când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reținerea cauzei spre judecare, dispozițiile privind judecarea în primă instanță și căile de atac aplicându-se în mod corespunzător. Prin urmare, accesul liber la justiție prevăzut de art. 21 din Constituție este pe deplin asigurat, petentul având posibilitatea să se prevaleze de toate garanțiile procesuale ce caracterizează acest drept fundamental, inclusiv de posibilitatea de a solicita administrarea oricăror înscrisuri noi și de a exercita căile de atac prevăzute de lege.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, argumentarea și soluția reținute în deciziile de mai sus își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) și alin. 9 din Codul de procedură penală, excepție ridicată, din oficiu, de Judecătoria Iași în Dosarul nr. 16.100/2004 al acestei instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 octombrie 2005.