Decizia nr. 122/2006
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Antonia Constantin - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ioana Gușoi în Dosarul nr. 1.748/2005 al Tribunalului Giurgiu.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 17 noiembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1.748/2005, Tribunalul Giurgiu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin
art. I pct. 40 din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Ioana Gușoi cu ocazia soluționării recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 744 din 11 martie 2005, pronunțată de Judecătoria Giurgiu, având ca obiect un partaj succesoral.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că reglementarea criticată contravine prevederilor art. 16 și 21 din Constituție. Autorul excepției arată că, din examinarea comparativă a dispozițiilor art. 295 alin. 2 din Codul de procedură civilă cu cele ale art. 305 din același cod, se constată o diferențiere între persoane în ceea ce privește sistemul probator, încălcându-se astfel art. 16 din Constituție. De asemenea, arată că și din redactarea alin. 1 și 3 ale art. 300 din Codul de procedură civilă rezultă instituirea unei discriminări clare între cetățeni, ceea ce vine în contradicție cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Tribunalul Giurgiu consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Instanța arată că reglementarea criticată nu contravine prevederilor art. 16 și 21 din Constituție, în acest sens invocând
Decizia Curții Constituționale nr. 226/2004 .
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În acest sens invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin
art. I pct. 40 din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.
Textul de lege criticat are următorul conținut: "Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială, acțiunile posesorii, precum și cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii și în alte cazuri prevăzute de lege."
Autorul excepției susține că aceste dispoziții legale încalcă prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi și art. 21 privind accesul liber la justiție.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate constituie norme de procedură ce stabilesc categoriile de hotărâri judecătorești care nu pot fi supuse apelului în cadrul procesului civil. Conform prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege" și, ca atare, legiuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedură, însă, evident, respectând și celelalte principii și dispoziții constituționale.
De altfel, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași principii constituționale invocate și în cauza de față. Astfel, prin
Decizia nr. 522 din 11 octombrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 993 din 9 noiembrie 2005, și
Decizia nr. 31 din 19 ianuarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 15 februarie 2006, Curtea a statuat că dispozițiile art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt constituționale.
Deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ioana Gușoi în Dosarul nr. 1.748/2005 al Tribunalului Giurgiu.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 februarie 2006.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.