Decizia nr. 203/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 353^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Națională a Petrolului "Petrom" - S.A. din București în Dosarul nr. 462/2005 al Curții de Apel București - Secția a V-a comercială.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 31 octombrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 462/2005, Curtea de Apel București - Secția a V-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 353^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Națională a Petrolului "Petrom" - S.A. din București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că textul de lege criticat împiedică accesul liber la justiție, în măsura în care prin regulamentele instituțiilor permanente ce organizează arbitrajul se permite soluționarea cererii de recuzare chiar de către persoana a cărei recuzare s-a solicitat. Autorul susține că nu este posibil controlul judecătoresc cu privire la soluția astfel pronunțată, nici în cursul procedurii arbitrale, nici cu ocazia exercitării acțiunii în anulare a sentinței arbitrale.

Curtea de Apel București - Secția a V-a comercială apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că instituția de arbitraj înfăptuiește o activitate de "administrare a arbitrajului", oferind un complex de servicii arbitrale potrivit regulamentului propriu de organizare și funcționare. Așa fiind, acordul părților în sensul desemnării unei instituții de arbitraj conferă regulamentului caracter contractual, astfel încât acesta se va impune părților sub aspectul exercitării atribuțiilor ce revin instituției potrivit art. 353^1 din Codul de procedură civilă.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 353^1 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale referitoare la dreptul de proprietate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 353^1 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut: "În cazul arbitrajului organizat de o instituție permanentă, toate atribuțiile ce revin instanței judecătorești în temeiul dispozițiilor din prezentul capitol se exercită de acea instituție, conform regulamentului său, afară numai dacă acel regulament prevede altfel."

Autorul excepției susține că prevederile art. 353^1 din Codul de procedură civilă încalcă dispozițiile constituționale cuprinse în art. 21 alin. (1) și (2), referitoare la accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că arbitrajul constituie o excepție de la principiul potrivit căruia înfăptuirea justiției se realizează prin instanțele judecătorești și reprezintă acel mecanism juridic eficient, menit să asigure o judecată imparțială, mai rapidă și mai puțin formală, confidențială, finalizată prin hotărâri susceptibile de executare silită.

Arbitrajul se organizează și se desfășoară potrivit convenției arbitrale încheiate între părți, cu respectarea principiului libertății de voință a acestora, sub rezerva respectării ordinii publice, a bunelor moravuri, precum și a dispozițiilor imperative ale legii, așa cum prevede art. 341 din Codul de procedură civilă. Prin urmare, părțile pot stabili, prin convenția arbitrală sau printr-un act adițional încheiat ulterior, normele privind constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocarea și înlocuirea arbitrilor, termenul și locul arbitrajului, normele de procedură pe care tribunalul arbitral trebuie să le urmeze în judecarea litigiului și, în general, orice alte norme privind buna desfășurare a arbitrajului. În cazul în care părțile nu au convenit asupra unor asemenea norme, tribunalul arbitral va putea reglementa procedura ce urmează a fi aplicată.

Cu privire la recuzarea arbitrilor, art. 351^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă prevede cauzele care pun la îndoială independența și imparțialitatea acestora, respectiv cele prevăzute pentru recuzarea judecătorilor, precum și anumite cauze speciale, ca neîndeplinirea condițiilor de calificare profesională ori a altor condiții privitoare la arbitri, prevăzute în convenția arbitrală.

Potrivit art. 351^2 din Codul de procedură civilă, "Cererea de recuzare se soluționează de instanța judecătorească, prevăzută de art. 342, cu citarea părților și a arbitrului recuzat, în termen de 10 zile de la sesizare. Încheierea nu este supusă căilor de atac". Prin derogare de la această regulă, art. 353^1 din Codul de procedură civilă prevede că, în situațiile în care arbitrajul este organizat de o instituție permanentă, toate atribuțiile ce revin instanței judecătorești în temeiul dispozițiilor capitolului privitor la constituirea tribunalului arbitral se exercită de această instituție, conform regulamentului său.

Așa fiind, Curtea observă că incidența reglementării criticate este subsecventă acordului de voință intervenit între părțile care au încheiat convenția arbitrală și care au optat pentru soluționarea litigiului de către o instituție permanentă. Așadar, în urma acordului prin care a fost aleasă calea arbitrajului instituțional, dispozițiile regulamentului acelei instituții se impun părților, tribunalul arbitral urmând a le aplica întocmai. Împrejurarea că partea care solicită recuzarea unui arbitru a achiesat la soluționarea litigiului de către o instituție permanentă de arbitraj, deși cunoștea sau ar fi trebuit să cunoască dispozițiile legale referitoare la judecarea litigiului de o asemenea instituție, ca și consecințele juridice ale aplicării lor, nu o îndreptățește să se prevaleze de necunoașterea legii și deci lipsește de temei critica reglementării în cauză.

Față de cele arătate, Curtea constată că dispozițiile art. 353^1 din Codul de procedură civilă sunt în concordanță cu prevederile constituționale privind accesul liber la justiție.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 353^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Națională a Petrolului "Petrom" - S.A. din București în Dosarul nr. 462/2005 al Curții de Apel București - Secția a V-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 martie 2006.