Decizia nr. 9/1997
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 și ale art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, ale art. 5 și ale art. 24 din Legea privatizării societăților comerciale nr. 58/1991 , ale Legii salarizarii nr. 14/1991 , ale Legii nr. 52/1991 cu privire la salarizarea personalului din organele puterii judecătorești, precum și ale Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 5
- Legea nr. 15/1990 7 august 1990 (prevederi anume) privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comercia…
- Legea nr. 14/1991 8 februarie 1991 LEGEA salarizarii
- Legea nr. 52/1991 29 iulie 1991 cu privire la salarizarea personalului din organele puterii judecătorești
- Legea nr. 58/1991 14 august 1991 (prevederi anume) privind privatizarea societăților comerciale
- Legea nr. 50/1996 21 iunie 1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătoreș…
Are ca temei 2
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
- Legea nr. 55/1995 15 iunie 1995 (prevederi anume) pentru accelerarea procesului de privatizare
Nicolae Popa - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Raul Petrescu - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 și ale
art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 , ale art. 5 și ale
art. 24 din Legea nr. 58/1991 , ale
Legii nr. 14/1991 , ale
Legii nr. 52/1991 , precum și ale
care modifica
Legea nr. 52/1991 , invocată de Ghita Nicolae, reclamant în Dosarul nr. 3.267/1996 al Tribunalului Municipiului București - Secția comercială.
Dezbaterile au avut loc în ședința din 15 ianuarie 1997 și au fost consemnate în încheierea cu aceeași dată.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 22 ianuarie 1997, când a adoptat prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 2 octombrie 1996, pronunțată în Dosarul nr. 3.267/1996, Tribunalul Municipiului București - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 și ale
art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 , ale art. 5 și ale
art. 24 din Legea nr. 58/1991 , ale
Legii nr. 14/1991 , precum și ale
În motivarea excepției se arata ca dispozițiile art. 5 și ale
art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990
contravin art. 41 alin. (3) și art. 135 alin. (2) din Constituție, cele ale art. 5 și ale
art. 24 din Legea nr. 58/1991
încalcă prevederile constituționale ale art. 41 și
art. 135 alin. (2), cele ale Legii nr. 14/1991
sunt raportate la prevederile art. 123 din Constituție, iar neconstituționalitatea dispozițiilor
Legii nr. 52/1991 , modificată prin
Legea nr. 50/1996 , nu este susținută.
Exprimandu-și opinia în baza art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanța de judecată apreciază ca "excepțiile sunt nefondate, prin dispozițiile criticate nefiind aduse încălcări Constituției".
Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului, precum și pe cel al Guvernului asupra excepției invocate.
În punctul sau de vedere, Guvernul arata ca din încheierea de sesizare "nu rezultă motivarea excepției de neconstituționalitate", pe care o considera nefondata.
Senatul și Camera Deputaților nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, adresele depuse de reclamant la dosar, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile actelor normative atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, al art. 1, 3 și 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția cu care a fost legal sesizată.
Din examinarea dosarului se constată că nu toate dispozițiile atacate sunt incidente în cauza, reclamantul solicitând, prin acțiunea formulată, "anularea operațiunilor de privatizare desfășurate în lunile martie-aprilie sub denumirea <<Oferta publică>> și obligarea pârâtului Fondul Proprietății Private IV - Muntenia la respectarea legii, în sensul validării, pentru o singura persoana, a unui singur (unic) carnet cu certificate de proprietate".
Deoarece, potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate poate viza numai acele dispoziții legale de care depinde judecarea cauzei, rezultă ca excepția privind dispozițiile
și ale
Legii nr. 52/1991 , modificată prin
Legea nr. 50/1996 , este irelevanta, urmând ca, prin decizia de fața, Curtea Constituțională să se pronunțe numai cu privire la neconstituționalitatea art. 5 și
art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 , precum și cu privire la art. 5 și
art. 24 din Legea nr. 58/1991 .
Prin Decizia nr. 37 din 3 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 8 iulie 1996, rămasă definitivă prin nerecurare, Curtea Constituțională a constatat ca excepția de neconstituționalitate a
art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990
este nefondata, neexistand vreo încălcare a dispozițiilor constituționale ale art. 41 și ale art. 135. Prevederile ce fac obiectul criticii reglementează doua componente distincte ale patrimoniului societăților comerciale: bunuri aflate în proprietate și bunuri dobândite cu alt titlu. Legea fundamentală prevede modalități de dobândire a unor bunuri pe alte cai decât intrarea lor în proprietate și ca statul, în condițiile legii, este independent sa încredințeze bunuri aflate în proprietate publică pe alte cai decât atribuirea lor în proprietate. Dacă bunul a intrat prin naționalizare în proprietatea societății comerciale în litigiu, problema nu se mai pune, pentru ca el face parte din patrimoniul acesteia, în aceasta situație juridică.
Prin urmare, Decizia nr. 37 din 3 aprilie 1996 a Curții Constituționale se referă, în principal, la partea finala a
art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990
privind bunurile intrate în proprietatea publică pe alte cai decât atribuirea lor în proprietate, dar retine și ca bunurile aflate în patrimoniul societății comerciale fac parte din proprietatea acesteia.
*) A se vedea și Decizia Curții Constituționale nr. 115 din 21 mai 1997.
Florin Bucur Vasilescu - președinte
Articolul 135
alin. (3) din Constituție prevede că în proprietatea publică intra numai acele bunuri care aparțin statului sau unităților sale administrativ-teritoriale, ele putând fi date în administrarea regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate sau închiriate.
Per a contrario, celelalte bunuri care sunt în proprietatea societăților comerciale, cum sunt cele la care se referă autorul excepției de neconstituționalitate, constituie proprietatea privată a acestor societăți comerciale și urmează regimul juridic al acestei proprietăți, adică pot fi înstrăinate în condițiile
legii. Or, Legea nr. 58/1991
și Legea nr. 55/1995 au stabilit ca proprietatea societăților comerciale cu capital de stat poate fi transferata, cu respectarea acestor legi, în proprietatea privată a persoanelor fizice și juridice, prin privatizare. Acest transfer este efectuat cu respectarea dispozițiilor art. 135 din Constituție.
Ca atare, și dispozițiile
art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 , care stabilesc ca bunurile din patrimoniul societăților comerciale constituie proprietatea acestora, sunt constituționale.
Scopul
a fost de a institui cadrul juridic al reorganizării unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale. Prevederile sale nu contravin dispozițiilor art. 41 din Constituție, astfel ca excepția de neconstituționalitate a art. 20 alin. 2 din lege este neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 5 din Legea nr. 15/1990 , se constată că aceste dispoziții se referă la proprietatea bunurilor regiei autonome. Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor acestui text de lege privește "oferta publică" și anularea operațiunilor de privatizare, de către Fondul Proprietății Private IV - Muntenia, la un număr de 14 societăți comerciale cu capital de stat, supuse privatizării.
Asadar, excepția de neconstituționalitate formulată se referă la proprietatea bunurilor unor societăți comerciale, deci privește tot dispozițiile
art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 , astfel încât, față de dispozițiile sus-menționate, excepția privind neconstituționalitatea
art. 5 din Legea nr. 15/1990
este, de asemenea, neîntemeiată.
Excepția de neconstituționalitate nu este fondată nici pentru art. 5 și
art. 24 din Legea privatizării societăților comerciale nr. 58/1991 . Cele doua dispoziții din
Legea nr. 58/1991 , a căror neconstituționalitate se invoca, reglementează statutul juridic al Fondurilor Proprietății Private și al Fondului Proprietății de Stat, precum și procentul pe care acestea l-au deținut inițial din capitalul social al societăților comerciale reorganizate conform prevederilor
cap. III din Legea nr. 15/1990 .
Or, Fondurile Proprietății Private s-au transformat, prin Legea nr. 133 din 28 octombrie 1996, în societăți comerciale de investiții financiare, cu caracter mutual, având ca obiect administrarea și gestionarea acțiunilor la societățile comerciale pentru care s-au emis acțiuni proprii, corespunzător certificatelor de proprietate, cupoanelor nominative de privatizare, subscrise de cetățeni, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 55/1995.
Asa fiind, dispozițiile legale menționate privind procesul de privatizare, prin care se infaptuiesc principiile economiei de piața, consacrate de art. 134 din Constituție, nu sunt neconstituționale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 și ale
art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 , precum și ale art. 5 și
art. 24 din Legea nr. 58/1991 , invocată de Ghita Nicolae în Dosarul nr. 3.267/1996 al Tribunalului Municipiului București - Secția comercială.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 1997.
PREȘEDINTE, conf. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu Magistrat-asistent, Doina Suliman
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.