Decizia nr. 336/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Mihaela Cîrstea - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. c) și

art. 50 alin. (1) și (3) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, excepție ridicată de Societatea Comercială "Crișul Favorit" - S.A. din Oradea și de Asociația P.A.S. Crișul Favorit din Oradea în Dosarul nr. 5.106/C/2005 al Curții de Apel Oradea - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că prin

Legea nr. 64/1995

se instituie norme speciale de procedură, cu protecția atât a debitorului, cât și a creditorului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 ianuarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 5.106/C/2005, Curtea de Apel Oradea - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) lit. c) și

art. 50 alin. (1) și (3) din Legea nr. 64/1995 . Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Crișul Favorit" - S.A. din Oradea și de Asociația P.A.S. Crișul Favorit din Oradea în cauza având ca obiect recursul declarat de acestea împotriva unei sentințe a Tribunalului Bihor - Judecătorul-sindic, pronunțate în baza

Legii nr. 64/1995 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia consideră că ridicarea dreptului de administrare a debitorului este contrară principiilor și normelor dreptului internațional, dreptului la apărare, dreptului de proprietate, accesului liber la justiție și dreptului la un recurs efectiv.

Curtea de Apel Oradea - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile legale sunt constituționale, în acest sens fiind și jurisprudența Curții Constituționale.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că, pe de-o parte, dispozițiile legale criticate sunt norme de procedură, conforme cu art. 126 alin. (2) din Constituție, iar pe de altă parte, acestea nu îngrădesc dreptul la apărare, întrucât părțile au posibilitatea de a-și valorifica pretențiile, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. c) și

art. 50 alin. (1) și (3) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, modificate prin

Legea nr. 249/2005

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 28 iulie 2005), dispoziții care au următorul cuprins:

- Art. 11 alin. (1) lit. c): "(1) Principalele atribuții ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt: [...] c) desemnarea administratorului sau a lichidatorului, stabilirea atribuțiilor acestora, controlul asupra activității lor și, dacă este cazul, înlocuirea lor. Desemnarea are caracter provizoriu până la prima adunare a creditorilor, care poate decide menținerea sau schimbarea administratorului ori a lichidatorului numit de judecătorul-sindic. Pentru desemnarea provizorie, judecătorul-sindic ține cont de eventuale cereri ale creditorilor petenți și poate respinge aceste cereri numai motivat;";

- Art. 50 alin. (1) și (3): "(1) Deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare - constând în dreptul de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de acestea -, dacă acesta nu și-a declarat, în condițiile art. 33 alin. (1) lit. g) sau, după caz, ale art. 39, intenția de reorganizare.[...]

(3) Judecătorul-sindic va putea ordona ridicarea, în tot sau în parte, a dreptului de administrare al debitorului odată cu desemnarea unui administrator, indicând totodată și condițiile de exercitare a acestuia."

Autorii excepției susțin că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 20 relative la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție, ale art. 44 alin. (2) referitoare la dreptul de proprietate privată, precum și ale art. 148 alin. (1) și (2) privind integrarea în Uniunea Europeană. Totodată, autorii excepției susțin că prin dispozițiile legale criticate se încalcă și următoarele prevederi din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale: art. 6 referitor la judecarea cauzei în mod echitabil și într-un termen rezonabil de către o instanță independentă și imparțială, art. 11 privind libertatea de asociere, art.13 referitor la dreptul la un recurs efectiv la o instanță națională, precum și art. 1 lit. L) și M) din Protocolul adițional nr. 11 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la definițiile termenilor de "părți" și "terți intervenienți".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin

Decizia nr. 599 din 8 noiembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.125 din 13 decembrie 2005, s-a mai pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor legale criticate, raportată la aceleași prevederi din Constituție și din acte internaționale, statuând că ridicarea dreptului de administrare nu intervine automat, ci pe baza hotărârii judecătorului-sindic, și se datorează culpei administratorului debitorului, care nu a putut conduce activitatea în așa fel încât să nu devină insolvabil, iar apoi nu a putut prezenta nici un fel de plan de reorganizare eficient pentru redresare și pentru ieșirea din starea de insolvență.

Neintervenind elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele acestei decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. c) și

art. 50 alin. (1) și (3) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, excepție ridicată de Societatea Comercială "Crișul Favorit" - S.A. din Oradea și de Asociația P.A.S. Crișul Favorit din Oradea în Dosarul nr. 5.106/C/2005 al Curții de Apel Oradea - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 aprilie 2006.