HG nr. 780/2006
privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera
prezumat în vigoare 7 acte modificatoare
Legături cu alte acte
Ce i s-a întâmplat acestui act
Modificat prin 7
- HG nr. 133/2010 23 februarie 2010 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 780/2006 privind stabilirea sch…
- HG nr. 399/2010 21 aprilie 2010 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 780/2006 privind stabilirea sch…
- HG nr. 1300/2010 15 decembrie 2010 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 780/2006 privind stabilirea sch…
- HG nr. 204/2013 23 aprilie 2013 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 780/2006 privind stabilirea sch…
- HG nr. 578/2015 15 iulie 2015 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 780/2006 privind stabilirea sch…
- HG nr. 971/2016 15 decembrie 2016 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 780/2006 privind stabilirea sch…
- HG nr. 393/2020 14 mai 2020 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 780/2006 privind stabilirea sch…
Pus în aplicare prin 2
- Plan din 16 ianuarie 2008 16 ianuarie 2008 de alocare privind certificatele de emisii de gaze cu efect de seră pentru perioadele 2007…
- Strategia din 9 octombrie 2025 9 octombrie 2025 a hidrogenului 2025-2030 cu perspectiva anului 2050 și a Planului de acțiune pentru implem…
Stă la baza 16
- Procedura din 21 august 2007 21 august 2007 (prevederi anume) de acreditare a organismelor de verificare a rapoartelor de monitorizare a emisiilor de ga…
- Plan din 16 ianuarie 2008 16 ianuarie 2008 de alocare privind certificatele de emisii de gaze cu efect de seră pentru perioadele 2007…
- Plan din 16 ianuarie 2008 16 ianuarie 2008 (prevederi anume) de alocare privind certificatele de emisii de gaze cu efect de seră pentru perioadele 2007…
- Ordinul nr. 2069/2010 26 noiembrie 2010 (prevederi anume) pentru modificarea și completarea anexei la Ordinul ministrului mediului și dezvoltării du…
- HG nr. 288/2011 23 martie 2011 privind aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2011 al Societății Comercial…
- HG nr. 734/2012 25 iulie 2012 privind aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2012 pentru Societatea Comer…
- HG nr. 830/2012 7 august 2012 privind aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2012 pentru Societatea Comer…
- Ordinul nr. 1444/2014 20 august 2014 (prevederi anume) pentru modificarea Ordinului ministrului mediului și pădurilor nr. 2.851/2011 privind apro…
- Ordinul nr. 2001/2015 17 decembrie 2015 (prevederi anume) privind aprobarea numărului de certificate de emisii de gaze cu efect de seră alocate cu t…
- Ordinul nr. 2378/2016 14 decembrie 2016 (prevederi anume) privind modificarea anexei la Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 3.420/2012 pen…
- Procedura din 2 august 2017 2 august 2017 pentru emiterea autorizației de stocare geologică a dioxidului de carbon
- Ordinul nr. 479/2019 17 mai 2019 (prevederi anume) privind aprobarea numărului de certificate de emisii de gaze cu efect de seră alocate cu t…
- toate cele 16 acte…
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Constituția din 1991 21 noiembrie 1991 (prevederi anume) CONSTITUȚIE din 21 noiembrie 1991
Având în vedere prevederile Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Ceha, Regatul Danemarcei, Republica Federala Germania, Republica Estonia, Republica Elena, Regatul Spaniei, Republica Franceza, Irlanda, Republica Italiana, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungara, Republica Malta, Regatul Țărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polona, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovaca, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) și Republica Bulgaria și România privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005, ratificat prin
în temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, și al
art. 60 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 195/2005
privind protecția mediului,
Guvernul României adopta prezenta hotărâre.
Articolul 1
Prezenta hotărâre stabilește schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera pentru a promova reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera într-un mod eficient din punct de vedere economic.
Articolul 2
Prezenta hotărâre se aplică emisiilor provenite din activitățile și instalațiile prevăzute în anexa nr. 1 și gazelor cu efect de sera prevăzute în anexa nr. 2, cu respectarea, după caz, și a dispozițiilor
Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 152/2005
privind prevenirea și controlul integrat al poluarii, aprobată cu modificări și completări prin
Articolul 3
Pentru aplicarea prezentei hotărâri, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificatii:
a) activitatea de proiect - implementarea unui proiect aprobat de una sau mai multe părți înscrise în anexa nr. I la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, semnată la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992, ratificată prin
Legea nr. 24/1994 , în conformitate cu art. 6 sau 12 din Protocolul de la Kyoto la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, adoptat la 11 decembrie 1997, ratificat prin
Legea nr. 3/2001 , și cu deciziile conferințelor părților la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice sau la Protocolul de la Kyoto;
b) certificat de emisii de gaze cu efect de sera - titlul care conferă dreptul de a emite o tona de dioxid de carbon echivalent într-o perioadă definită, valabil numai pentru îndeplinirea scopului prezentei hotărâri și care este transferabil în condițiile prevăzute de prezenta hotărâre;
c) emisii - eliberarea în atmosfera a gazelor cu efect de sera generate de sursele unei instalații;
d) gaze cu efect de sera - gazele prevăzute în anexa nr. 2;
e) instalatie - orice unitate tehnica stationara, în care se desfășoară una sau mai multe activități prevăzute în anexa nr. 1, precum și orice activitate direct legată tehnic de activitățile desfășurate pe acel amplasament și care pot genera emisii și poluare;
f) instalatie nou-intrata - orice instalatie în care se desfășoară una sau mai multe dintre activitățile prevăzute în anexa nr. 1, care a obținut autorizație privind emisiile de gaze cu efect de sera sau revizuirea acesteia ca urmare a unei schimbări privind natura, funcționarea ori extinderea instalației, ulterior notificării Planului național de alocare Comisiei Europene;
g) operator - orice persoană care operează sau controlează o instalatie sau care, potrivit legislației în vigoare, a fost investită cu putere de decizie economică asupra funcționarii tehnice a instalației;
h) parte prevăzută în anexa nr. I - țara înscrisă în anexa nr. I la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, care a ratificat Protocolul de la Kyoto asa cum se prevede în art. 1 alin. (7) din Protocolul de la Kyoto;
i) persoana - orice persoană fizica sau juridică;
j) public - una sau mai multe persoane și, în conformitate cu legislația sau practica naționala, asociații, organizații sau grupuri de persoane;
k) reducere de emisii certificată (CER) - o unitate de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera, egala cu o tona de dioxid de carbon echivalent, provenită de la o activitate de proiect desfășurată în concordanta cu art. 12 din Protocolul de la Kyoto și cu deciziile privind art. 12 adoptate de conferințele părților la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice sau la Protocolul de la Kyoto;
l) registru național - baza de date electronică unica, standardizata și securizata, care înregistrează și urmărește toate operațiunile cu certificate de emisii de gaze cu efect de sera, în aplicarea prezentei hotărâri, și cu unități de emisii de gaze cu efect de sera prevăzute prin Protocolul de la Kyoto, definite conform
Hotărârii Guvernului nr. 645/2005
pentru aprobarea Strategiei naționale a României privind schimbările climatice - 2005-2007. Toate operațiunile se realizează pe cale electronică;
m) tona de dioxid de carbon echivalent - o tona metrica de dioxid de carbon sau o cantitate din oricare alt gaz cu efect de sera prevăzut în anexa nr. 2, cu un potențial de încălzire globală echivalent unei tone metrice de dioxid de carbon;
n) unitate de reducere a emisiilor (ERU) - o unitate de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera, egala cu o tona de dioxid de carbon echivalent, provenită de la o activitate de proiect desfășurată în concordanta cu art. 6 din Protocolul de la Kyoto și cu deciziile privind art. 6 adoptate de conferințele părților la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice sau la Protocolul de la Kyoto.
Articolul 4
Autoritățile competente pentru protecția mediului, responsabile pentru coordonarea și urmărirea aplicării dispozițiilor prezentei hotărâri, sunt: autoritatea publică centrala pentru protecția mediului, Agenția Naționala pentru Protecția Mediului și unitățile subordonate acesteia, Garda Naționala de Mediu și unitățile subordonate acesteia.
Articolul 5
Începând cu data de 1 ianuarie 2007, pentru instalațiile în care se desfășoară o activitate prevăzută în anexa nr. 1, care generează emisii specifice activității respective, operatorul trebuie să dețină autorizația privind emisiile de gaze cu efect de sera, eliberata de autoritatea competentă pentru protecția mediului potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (1), (2) și (3), ale art. 7 și 8.
Pentru instalațiile care desfășoară activitățile prevăzute în anexa nr. 1 la
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 152/2005 , aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 84/2006 , condițiile și procedura aferente emiterii autorizației privind emisiile de gaze cu efect de sera se corelează cu cele prevăzute pentru emiterea autorizației integrate de mediu.
Articolul 6
Pentru a obține autorizația privind emisiile de gaze cu efect de sera, operatorul depune la autoritatea competentă pentru protecția mediului solicitarea pentru obținerea autorizației împreună cu documentația în care sunt descrise:
a) instalatia și activitățile desfășurate, inclusiv tehnologia utilizata;
b) materia prima și materialele auxiliare a căror utilizare generează emisii de gaze cu efect de sera prevăzute în anexa nr. 2;
c) sursele de emisii de gaze cu efect de sera ale instalațiilor care desfășoară una sau mai multe dintre activitățile prevăzute în anexa nr. 1;
d) măsuri planificate pentru monitorizarea și raportarea emisiilor de gaze cu efect de sera în conformitate cu Ghidul de monitorizare și raportare a emisiilor de gaze cu efect de sera, prevăzut la art. 21.
Solicitarea pentru obținerea autorizației privind emisiile de gaze cu efect de sera este însoțită de un rezumat netehnic al documentației depuse.
Competentele și procedura de emitere și revizuire a autorizației privind emisiile de gaze cu efect de sera se stabilesc prin ordin al conducătorului autorității publice centrale pentru protecția mediului în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.
Articolul 7
Autoritatea competența pentru protecția mediului emite autorizația privind emisiile de gaze cu efect de sera pentru toată instalatia sau o parte a acesteia dacă apreciază ca operatorul este capabil ca monitorizeze și să raporteze emisiile.
Autorizația privind emisiile de gaze cu efect de sera poate acoperi una sau mai multe instalații situate pe același amplasament și care sunt operate sau controlate de către același operator.
Articolul 8
Autorizația privind emisiile de gaze cu efect de sera conține:
a) numele și adresa operatorului/denumirea și sediul, după caz;
b) o descriere a activităților și a emisiilor de gaze cu efect de sera generate de instalatie;
c) cerințele de monitorizare, cu specificarea metodologiei utilizate, și frecventa de monitorizare;
d) cerințele de raportare;
e) obligația de a restitui, până la 30 aprilie a anului următor celui pentru care au fost alocate certificatele de emisii de gaze cu efect de sera, un număr de certificate de emisii de gaze cu efect de sera, egal cu numărul total de emisii provenite de la instalatia respectiva, potrivit dispozițiilor art. 22.
Articolul 9
Operatorul are obligația sa informeze autoritatea competentă pentru protecția mediului cu privire la orice modificări planificate privind natura, funcționarea sau extinderea instalației care pot determina revizuirea autorizației privind emisiile de gaze cu efect de sera.
Autoritatea competența pentru emiterea autorizației privind emisiile de gaze cu efect de sera revizuieste autorizația, după caz.
La schimbarea operatorului unei instalații care deține o autorizație privind emisiile de gaze cu efect de sera, noul operator are obligația să solicite autorității competente pentru protecția mediului revizuirea autorizației cu privire la denumirea și sediul noului operator.
Articolul 10
Autoritatea publică centrala pentru protecția mediului coordonează, pentru fiecare dintre perioadele la care se face referire în art. 13 și 14, elaborarea Planului național de alocare prin care se stabilesc numărul total de certificate de emisii de gaze cu efect de sera alocate și modul de alocare a acestora pentru fiecare instalatie care intra sub incidența prezentei hotărâri.
Planul național de alocare, pentru fiecare perioada prevăzută la art. 13 și 14, se bazează pe criterii obiective și transparente, inclusiv cele prevăzute în anexa nr. 3, și luând în considerare comentariile publicului.
Metodologia privind elaborarea Planului național de alocare se aproba prin ordin al conducătorului autorității publice centrale pentru protecția mediului, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.
Articolul 11
Autoritatea publică centrala pentru protecția mediului face public Planul național de alocare, pentru perioada prevăzută la art. 13 și pentru prima perioada de 5 ani prevăzută la art. 14, și îl notifica până la data de 30 septembrie 2006 Comisiei Europene și statelor membre ale Uniunii Europene
Pentru perioadele subsecvente la care se face referire în art. 14, Planul național de alocare se publică și se notifica Comisiei Europene și statelor membre ale Uniunii Europene cu cel puțin 18 luni înainte de începerea perioadei vizate.
Planul național de alocare se aproba prin hotărâre a Guvernului, după aprobarea acestuia de către Comisia Europeană.
Articolul 12
Pentru perioada prevăzută la art. 13 și prima perioada prevăzută la art. 14, alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera se realizează cu titlu gratuit.
Articolul 13
Începând cu data de 1 ianuarie 2007, prin Planul național de alocare se stabilesc, pentru o perioadă de un an, numărul total de certificate de emisii de gaze cu efect de sera care se aloca pentru perioada respectiva și numărul total de certificate de emisii de gaze cu efect de sera alocate operatorului pentru fiecare instalatie.
Articolul 14
Începând cu data de 1 ianuarie 2008, prin Planul național de alocare se stabilesc, pentru o perioadă de 5 ani și pentru fiecare perioada subsecventa de 5 ani, numărul total de certificate de emisii de gaze cu efect de sera alocate pentru perioada respectiva și numărul total de certificate de emisii de gaze cu efect de sera alocate operatorului pentru fiecare instalatie.
Articolul 15
La stabilirea modului de alocare se ia în considerare și accesul instalațiilor nou-intrate la certificatele de emisii de gaze cu efect de sera.
Agenția Naționala pentru Protecția Mediului, prin registrul național, emite numărul total de certificate de emisii de gaze cu efect de sera pentru perioada prevăzută la art. 13 și o parte din numărul total de certificate de emisii de gaze cu efect de sera, aferent fiecărui an al perioadelor prevăzute la art. 14, până la data de 28 februarie a anului respectiv.
Articolul 16
Pentru fiecare perioada prevăzută la art. 14, operatorii pot sa utilizeze unități de reducere a emisiilor (ERU) și reduceri de emisii certificate (CER) rezultate din activități de proiect, până la un procent din numărul de certificate de emisii de gaze cu efect de sera alocate fiecărei instalații, prevăzut în Planul național de alocare.
În situația prevăzută la alin. (1), Agenția Naționala pentru Protecția Mediului emite și preda imediat operatorului un certificat de emisii de gaze cu efect de sera în schimbul unei unități de reducere a emisiilor (ERU) sau al unei reduceri de emisii certificate (CER), deținută de operator în registrul național.
Toate unitățile de reducere a emisiilor (ERU) și reducerile de emisii certificate (CER) emise și care pot fi folosite potrivit Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, Protocolului de la Kyoto și deciziilor ulterioare adoptate de conferințele părților la Protocolul de la Kyoto pot fi utilizate în cadrul schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera, cu următoarele excepții:
a) unități de reducere a emisiilor (ERU) și reduceri de emisii certificate (CER) generate de instalațiile nucleare, pentru prima perioada de 5 ani la care se face referire în art. 14;
b) unități de reducere a emisiilor (ERU) și reduceri de emisii certificate (CER) rezultate din activități de proiect privind utilizarea terenurilor, schimbarea utilizării terenurilor și silvicultura.
Articolul 17
Autoritatea publică centrala pentru protecția mediului ia măsurile necesare pentru aprobarea situației de referința pentru activitățile de proiect, potrivit deciziilor ulterioare ale conferințelor părților la Protocolul de la Kyoto, cu legislația naționala armonizata cu acquis-ul comunitar, ținând seama de perioadele de tranzitie prevăzute în Tratatul privind aderarea României la Uniunea Europeană, ratificat prin
Până la data de 31 decembrie 2012, pentru activitățile de proiect prevăzute la art. 6 și 12 din Protocolul de la Kyoto, care reduc sau limitează în mod direct emisiile de la o instalatie care intra sub incidența prezentei hotărâri, unitățile de reducere a emisiilor (ERU) sau reducerile de emisii certificate (CER) nu pot fi emise decât dacă un număr egal de certificate de emisii de gaze cu efect de sera este anulat de către operatorul instalației respective, pentru evitarea dublei contabilizari.
Până la data de 31 decembrie 2012, pentru activitățile de proiect prevăzute la art. 6 și 12 din Protocolul de la Kyoto, care reduc sau limitează în mod indirect emisiile de la o instalatie care intra sub incidența prezentei hotărâri, unitățile de reducere a emisiilor (ERU) sau reducerile de emisii certificate (CER) nu pot fi emise decât dacă un număr egal de certificate de emisii de gaze cu efect de sera, provenite din unitățile de reducere a emisiilor (ERU) sau reducerile de emisii certificate (CER), este anulat din registrul național, pentru evitarea dublei contabilizari.
La activități de proiect pot participa operatori publici sau privati, cu aprobarea autorității publice centrale pentru protecția mediului.
În situația prevăzută la alin. (4), autoritatea publică centrala pentru protecția mediului rămâne responsabilă pentru îndeplinirea obligațiilor prevăzute de Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice și de Protocolul de la Kyoto și se asigura ca participarea la activități de proiect se realizează în conformitate cu liniile directoare și cu procedurile relevante adoptate ulterior de conferințele părților la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice și la Protocolul de la Kyoto.
În cazul aprobării activităților de proiect privind producerea de energie hidroelectrica în instalații cu o putere instalata mai mare de 20 MW, autoritatea publică centrala pentru protecția mediului verifica respectarea, pe parcursul derulării activităților de proiect, a criteriilor și liniilor directoare internaționale, inclusiv cele prevăzute de Comisia Mondială privind Barajele.
Articolul 18
Certificatele de emisii de gaze cu efect de sera se pot transfera:
a) între persoane române și persoane din alte state membre ale Comunității Europene;
b) între persoane române și persoane din terțe tari, altele decât cele din Comunitatea Europeană, doar dacă certificatele de emisii de gaze cu efect de sera sunt recunoscute reciproc, în baza acordurilor internaționale încheiate de Comunitatea Europeană cu alte tari prevăzute în anexa B la Protocolul de la Kyoto, fără alte restrictii decât cele prevăzute în prezenta hotărâre și în reglementările adoptate în aplicarea acestora.
Operatorul fiecărei instalații are obligația de a restitui, până cel târziu la data de 30 aprilie a fiecărui an, un număr de certificate de emisii de gaze cu efect de sera egal cu cantitatea totală de emisii de gaze cu efect de sera provenite de la instalatia respectiva în anul calendaristic anterior, verificate potrivit dispozițiilor art. 22, iar aceste certificate se anulează ulterior.
Certificatele de emisii de gaze cu efect de sera se anulează în orice moment, la solicitarea persoanei care le deține.
În scopul îndeplinirii obligațiilor prevăzute la alin. (2), certificatele de emisii de gaze cu efect de sera, emise de autoritățile competente din statele membre ale Comunității Europene, sunt recunoscute de autoritatea publică centrala pentru protecția mediului.
Administratorul registrului național constata încălcarea prevederilor alin. (2) și prezintă autorității publice centrale pentru protecția mediului lista operatorilor care nu au restituit numărul de certificate de emisii de gaze cu efect de sera, potrivit alocării.
Articolul 19
Certificatele de emisii de gaze cu efect de sera sunt valabile pentru emisiile din perioada prevăzută la art. 13 sau 14, care au fost înregistrate în registrul național.
Articolul 20
În termen de 4 luni de la începerea fiecărei perioade de 5 ani prevăzute la art. 14, administratorul registrului național anulează certificatele de emisii de gaze cu efect de sera care nu mai sunt valabile și care nu au fost restituite și anulate potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2).
Articolul 21
Operatorii care dețin o autorizație privind emisiile de gaze cu efect de sera au obligația să monitorizeze emisiile, în conformitate cu Ghidul de monitorizare și raportare a emisiilor de gaze cu efect de sera.
În primul trimestru al anului în curs fiecare operator are obligația să prezinte autorității competente pentru protecția mediului raportul de monitorizare privind emisiile de gaze cu efect de sera pentru anul precedent, întocmit în conformitate cu Ghidul de monitorizare și raportare a emisiilor de gaze cu efect de sera.
Ghidul de monitorizare și raportare a emisiilor de gaze cu efect de sera, elaborat pe baza principiilor privind monitorizarea prevăzute în anexa nr. 4, se aproba prin ordin al conducătorului autorității publice centrale pentru protecția mediului în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.
Articolul 22
Autoritatea competența pentru protecția mediului se asigura ca rapoartele de monitorizare prevăzute la art. 21 alin. (2), verificate în conformitate cu criteriile prevăzute în anexa nr. 5 de către verificatori acreditați, sunt corecte.
În cazul în care, până la data de 31 martie a anului în curs, raportul de monitorizare privind emisiile de gaze cu efect de sera din anul precedent nu este declarat satisfăcător, ca urmare a neîndeplinirii criteriilor prevăzute în anexa nr. 5, operatorul nu poate transfera certificatele de emisii de gaze cu efect de sera până în momentul în care raportul este declarat satisfăcător.
Verificatorii sunt acreditați de autoritatea publică centrala pentru economie și comerț, pe baza procedurii de acreditare aprobate, până la 31 decembrie 2006, prin ordin al conducătorului autorității publice centrale pentru economie și comerț.
Articolul 23
Deciziile cu privire la alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera, informațiile privind activitățile de proiect la care România participa ori pentru care aproba participarea operatorilor publici sau privati, precum și rapoartele de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de sera prevăzute la art. 21, deținute de autoritatea competentă pentru protecția mediului, se pun la dispoziția publicului potrivit
Hotărârii Guvernului nr. 878/2005
privind accesul publicului la informația privind mediul.
Articolul 24
Autoritatea publică centrala pentru protecția mediului, prin Agenția Naționala pentru Protecția Mediului, este administratorul registrului național.
Prin registrul național se asigura evidenta certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera emise, deținute, transferate și anulate, inclusiv a operațiunilor cu unități de emisii de gaze cu efect de sera prevăzute de Protocolul de la Kyoto.
Orice persoană poate deține certificate de emisii de gaze cu efect de sera.
Registrul național este accesibil publicului, cu respectarea legislației în vigoare privind confidențialitatea informațiilor.
Registrul național conține conturi separate în care sunt înregistrate certificatele de emisii de gaze cu efect de sera deținute de fiecare persoana și în care sunt evidentiate operațiunile cu aceste certificate și cu unitățile de emisii de gaze cu efect de sera, prevăzute de Protocolul de la Kyoto.
Regulamentul privind administrarea și operarea registrului național se aproba prin ordin al conducătorului autorității publice centrale pentru protecția mediului, în termen de 180 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.
Administratorul registrului național percepe un tarif la deschiderea unui cont în registrul național și un tarif corespunzător operarii respectivului cont.
Cuantumul tarifelor prevăzute la alin. (7) se stabilesc anual, prin ordin al conducătorului autorității publice centrale pentru protecția mediului, acestea având destinația stabilită conform dispozițiilor
art. 23 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 195/2005
privind protecția mediului.
Articolul 25
Autoritatea publică centrala pentru protecția mediului transmite anual Comisiei Europene raportul privind punerea în aplicare a prezentei hotărâri.
Raportul prevăzut la alin. (1) conține următoarele informații: procedurile privind alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera, utilizarea unităților de reducere a emisiilor (ERU) și a reducerilor de emisii certificate (CER) rezultate din activități de proiect, administrarea registrului național, aplicarea ghidurilor de monitorizare și raportare, activitatea de verificare, aspecte privind conformarea cu prezenta hotărâre și regimul fiscal al certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera, după caz.
Autoritatea publică centrala pentru protecția mediului transmite o dată la 2 ani Comisiei Europene un raport care să arate ca, potrivit prevederilor Protocolului de la Kyoto și deciziilor ulterioare adoptate de conferințele părților la Protocolul de la Kyoto, utilizarea activităților de proiect este suplimentară acțiunilor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera întreprinse la nivel național.
Articolul 26
Operatorii pot forma un grup comun al instalațiilor în care se desfășoară aceeași activitate, pentru perioada prevăzută la art. 13 și/sau prima perioada de 5 ani prevăzută la art. 14.
Operatorii care desfășoară o activitate prevăzută în anexa nr. 1 și vor sa formeze un grup comun al instalațiilor, potrivit dispozițiilor alin. (1), depun la autoritatea publică centrala pentru protecția mediului solicitarea de aprobare a formării grupului comun al instalațiilor, precizând instalațiile, perioada pentru care se formează grupul comun al instalațiilor și furnizand dovezi ca administratorul desemnat al grupului este capabil sa îndeplinească obligațiile prevăzute la alin. (3) și (4).
Operatorii care doresc sa formeze un grup comun al instalațiilor mandatează un administrator căruia:
a) prin excepție de la art. 13 și 14, îi este emis numărul total de certificate de emisii de gaze cu efect de sera, calculat pentru instalațiile operatorilor care formează grupul comun al instalațiilor;
b) prin excepție de la art. 8 lit. e) și art. 18 alin. (2), îi revine responsabilitatea pentru restituirea certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera corespunzătoare emisiilor totale de gaze cu efect de sera provenite de la instalațiile cuprinse în grupul comun al instalațiilor;
c) îi este interzis transferul de certificate de emisii de gaze cu efect de sera, în cazul în care raportul de monitorizare al unui operator din cadrul grupului comun al instalațiilor a fost declarat nesatisfăcător în urma verificării prevăzute la art. 22.
Prin derogare de la art. 28, administratorul grupului comun este responsabil pentru executarea sancțiunilor aplicate în caz de nerespectare a dispozițiilor privind restituirea certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera pentru a acoperi emisiile totale de gaze cu efect de sera provenite de la instalațiile incluse în grupul comun.
În cazul în care administratorul grupului comun nu se conformează prevederilor alin. (4), fiecare operator din cadrul grupului comun este responsabil, conform dispozițiilor art. 18 alin. (2) și art. 28, pentru emisiile provenite de la propria instalatie.
Autoritatea publică centrala pentru protecția mediului înaintează Comisiei Europene solicitarea prevăzută la alin. (2).
Grupul comun al instalațiilor se formează doar după aprobarea solicitării de formare de către Comisia Europeană.
În cazul în care Comisia Europeană respinge motivat solicitarea de formare a grupului comun al instalațiilor, grupul comun al instalațiilor se formează doar dacă modificările propuse sunt acceptate de Comisia Europeană.
Articolul 27
Pentru perioada prevăzută la art. 13, autoritatea publică centrala pentru protecția mediului poate solicita Comisiei Europene să permită alocarea unor certificate de emisii de gaze cu efect de sera suplimentare, pentru anumite instalații, în caz de forta majoră.
Comisia Europeană autorizeaza emiterea de certificate de emisii de gaze cu efect de sera suplimentare și netransferabile doar cu condiția demonstrării existenței unui caz de forta majoră.
Articolul 28
Nerespectarea prevederilor art. 18 alin. (2), pentru perioada prevăzută la art. 13, constituie contravenție și se sancționează după cum urmează:
a) cu amendă de la 160 lei (RON) la 240 lei (RON), pentru nerestituirea unui număr de 1-9 certificate de emisii de gaze cu efect de sera;
b) cu amendă de la 250 lei (RON) la 320 lei (RON), pentru nerestituirea unui număr de 10-15 certificate de emisii de gaze cu efect de sera;
c) cu amendă de la 330 lei (RON) la 400 lei (RON), pentru nerestituirea unui număr mai mare de 15 certificate de emisii de gaze cu efect de sera.
Nerespectarea prevederilor art. 18 alin. (2), pentru perioada prevăzută la art. 14, constituie contravenție și se sancționează după cum urmează:
a) cu amendă de la 400 lei (RON) la 500 lei (RON), pentru nerestituirea unui număr de 1-9 certificate de emisii de gaze cu efect de sera;
b) cu amendă de la 550 lei (RON) la 650 lei (RON), pentru nerestituirea unui număr de 10-15 certificate de emisii de gaze cu efect de sera;
c) cu amendă de la 700 lei (RON) la 800 lei (RON), pentru nerestituirea unui număr mai mare de 15 certificate de emisii de gaze cu efect de sera.
Plata amenzii prevăzute la alin. (1) și (2) nu exonereaza operatorul de la obligația de a restitui un număr de certificate de emisii de gaze cu efect de sera egal cu emisiile generate suplimentar, la momentul la care preda certificatele de emisii de gaze cu efect de sera corespunzătoare emisiilor din următorul an calendaristic.
Constatarea contravențiilor prevăzute la alin. (1) și (2) și aplicarea sancțiunilor se realizează de către comisari și persoane împuternicite din cadrul Gărzii Naționale de Mediu.
Articolul 29
Dispozițiile art. 28 referitoare la contravenții se completează cu prevederile
Ordonanței Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare.
Articolul 30
Autoritatea publică centrala pentru protecția mediului publică într-un ziar național, afișează pe propria pagina de Internet, precum și la sediul sau numele operatorilor care au încălcat prevederile art. 18 alin. (2). Publicarea în ziar și afișarea pe propria pagina web și la sediu se fac anual.
Articolul 31
Prezenta hotărâre intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția art. 18, art. 24 alin. (5) și (7) și a art. 25, 26, 27 și 28, care intră în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană.
Articolul 32
Anexele nr. 1-5 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
Prezenta hotărâre transpune prevederile
Directivei Parlamentului European și a Consiliului 2003/87/CE
din 13 octombrie 2003 privind stabilirea unei scheme de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera în cadrul Comunității, care modifica
Directiva 96/61/CE
privind prevenirea și controlul integrat al poluarii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (J.O.U.E.) nr. L275/2003, și
Directiva Parlamentului European și a Consiliului 2004/101/CE
privind modificarea
Directivei 2003/87/CE
privind stabilirea unei scheme de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera în cadrul Comunității, cu privire la mecanismele flexibile prevăzute de Protocolul de la Kyoto, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (J.O.U.E.) nr. L338/2004.
PRIM-MINISTRU CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU Contrasemnează: Ministrul mediului și gospodăririi apelor, Sulfina Barbu p. Ministrul economiei și comerțului, Eugen Tapu-Nazare, secretar de stat Ministrul administrației și internelor, Vasile Blaga p. Ministrul finanțelor publice, Doina-Elena Dascalu, secretar de stat București, 14 iunie 2006. Nr. 780.
Anexa 1 CATEGORII DE ACTIVITĂȚI ȘI INSTALAȚII
1. Instalațiile sau părți ale instalațiilor folosite pentru cercetare, dezvoltare și testare de noi produse și procese nu intra sub incidența prezentei hotărâri.
2. Limitele prezentate mai jos se referă, în general, la capacități de producție sau rezultate. În cazul în care un operator desfășoară mai multe activități prevăzute la același subsector, în aceeași instalatie sau pe același amplasament, capacitatile acestor activități se insumeaza.
Activități - instalații
Emisii de gaze cu efect de seră
Activități în domeniul energetic
Instalații de ardere cu o putere termică nominală mai mare de 20 MW (cu excepția instalațiilor pentru deșeuri periculoase și municipale)
Dioxid de carbon
Instalații pentru rafinarea țițeiului
Dioxid de carbon
Cuptoare de cocs
Dioxid de carbon
Producția și prelucrarea metalelor feroase
Instalații de prăjire sau sinterizare a minereului metalic (inclusiv a minereului cu conținut de sulf)
Dioxid de carbon
Instalații pentru producerea fontei sau a oțelului (topire primară ori secundară), inclusiv instalații pentru turnarea continuă, cu o capacitate de producție mai mare de 2,5 tone/oră
Dioxid de carbon
Industria mineralelor
Instalații pentru producerea clincherului de ciment în cuptoare rotative cu o capacitate de producție mai mare de 500 tone/zi, instalații pentru producerea varului în cuptoare rotative cu o capacitate de producție mai mare de 50 tone/zi sau în alte tipuri de cuptoare, nerotative, cu o capacitate de producție mai mare de 50 tone/zi
Dioxid de carbon
Instalații pentru fabricarea sticlei, inclusiv a fibrei de sticlă, cu o capacitate de topire mai mare de 20 tone/zi
Dioxid de carbon
Instalații pentru fabricarea produselor ceramice prin ardere, în special a țiglelor, cărămizilor, cărămizilor refractare, dalelor, plăcilor de gresie sau de faianță:
Dioxid de carbon
a) cu o capacitate de producție mai mare de 75 tone/zi; și/sau
b) cu o capacitate a cuptorului mai mare de 4 m3 și cu o densitate stabilită pentru fiecare cuptor mai mare de 300 kg/m3
Alte activități
Instalații industriale pentru producerea de:
a) celuloză din lemn sau din alte materiale fibroase;
Dioxid de carbon
b) hârtie și carton, având o capacitate de producție mai mare de 20 tone/zi
Dioxid de carbon
Anexa 2 GAZELE CU EFECT DE SERA
Dioxid de carbon [CO(2)] Hidrofluorocarburi (HFC-uri)
Metan [CH(4)] Perfluorocarburi (PFC-uri)
Oxid azotos [N(2)O] Hexafluorura de sulf [SF(6)]
Anexa 3 CRITERIILE
pentru elaborarea Planului național de alocare
1. Numărul total de certificate de emisii de gaze cu efect de sera alocate pentru fiecare perioada trebuie să fie compatibil cu obligația României de limitare a emisiilor de gaze cu efect de sera, conform Protocolului de la Kyoto, ținându-se cont, pe de o parte, de proporția dintre emisiile totale reprezentate de aceste certificate și emisiile de la sursele neacoperite de aceasta hotărâre și, pe de altă parte, de politica energetica naționala și asigurarea respectării strategiei naționale privind schimbările climatice. Numărul total al certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera, care urmează să fie alocate, nu trebuie să depășească necesarul estimat pentru aplicarea stricta a criteriilor prevăzute în aceasta anexa. Înainte de anul 2008, alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera se face ținându-se seama de acțiunile privind atingerea sau depășirea angajamentelor României de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera, asumate prin Protocolul de la Kyoto.
2. Numărul total de certificate de emisii de gaze cu efect de sera alocate trebuie să fie în concordanta cu evaluarea progreselor actuale și a celor preconizate pentru realizarea contribuției la angajamentele internaționale asumate de România prin Protocolul de la Kyoto.
3. Numărul total de certificate de emisii de gaze cu efect de sera alocate trebuie să fie în concordanta cu potențialul de reducere a emisiilor al activităților acoperite de aceasta schema, inclusiv potențialul tehnologic. Alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera poate avea la baza media emisiilor de gaze cu efect de sera pe produs, în cadrul fiecărei activități, și pe progresul realizabil în fiecare activitate.
4. Planul național de alocare trebuie să fie în concordanta cu alte reglementări și politici armonizate cu cele ale Comunității Europene. Acesta trebuie să țină seama de creșterile inevitabile generate ca efect al aplicării noilor cerințe legislative.
5. Planul național de alocare nu trebuie să facă discriminare între operatori sau sectoare, astfel încât sa nu favorizeze în mod nejustificat anumiti operatori sau anumite activități.
6. Planul național de alocare trebuie să conțină informații asupra modului în care instalațiile nou-intrate sunt capabile sa participe la schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera.
7. Planul național de alocare poate include acțiuni timpurii și informații asupra modului în care aceste acțiuni sunt luate în considerare. Indicatorii de performanță care deriva din documentele de referința privind cele mai bune tehnici disponibile (BAT) pot fi utilizate la elaborarea Planului național de alocare, iar acești indicatori de performanță pot lua în considerare acțiunile timpurii.
8. Planul național de alocare trebuie să conțină informații asupra modului în care tehnologiile curate, inclusiv tehnologiile eficiente energetic, sunt luate în considerare.
9. Planul național de alocare trebuie să includă prevederi privind posibilitatea publicului de a formula comentarii și trebuie să conțină informații despre modalitățile prin care comentariile vor fi luate în considerare la luarea deciziei de alocare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera.
10. Planul național de alocare trebuie să conțină o lista a instalațiilor care desfășoară activități prevăzute în anexa nr. 1, precum și numărul de certificate de emisii de gaze cu efect de sera care sunt alocate pentru fiecare dintre aceste instalații.
11. Planul național de alocare poate conține informații privind modul în care este luată în considerare concurenta cu alte tari sau operatori din afară Uniunii Europene.
12. Planul național de alocare trebuie să precizeze cantitatea maxima de reduceri de emisii certificate (CER) și unități de reducere a emisiilor (ERU) care poate fi folosită de către operatori în schema de comercializare, sub forma unui procent din numărul de certificate de emisii de gaze cu efect de sera alocate fiecărei instalații.
Anexa 4 PRINCIPIILE
privind monitorizarea și raportarea emisiilor
de gaze cu efect de sera
Monitorizarea emisiilor de dioxid de carbon
Monitorizarea emisiilor trebuie să se efectueze pe baza calculelor sau pe baza măsurătorilor.
Calcularea
Calcularea emisiilor se face utilizându-se următoarea formula:
Datele privind activitatea x Factorul de emisie x Factorul de oxidare
Datele privind activitatea (combustibilul folosit, volumul producției etc.) trebuie să fie monitorizate pe baza datelor furnizate sau pe baza măsurătorilor.
Trebuie să se utilizeze factorii de emisie acceptați. Factorii de emisie specifici pentru activități specifice sunt acceptați pentru toate tipurile de combustibili. Factorii inițiali de emisie sunt acceptați pentru toate tipurile de combustibili, cu excepția combustibililor necomerciali (combustibili alternativi proveniți din deșeuri, precum anvelopele și gazele provenite din procese industriale). Se vor elabora factori inițiali de emisie specifici pentru cărbune și factori de emisie specifici Uniunii Europene sau fiecărui producător național, pentru gazele naturale. Factorii inițiali de emisie IPCC (Grupul interguvernamental privind schimbările climatice) sunt acceptați pentru produsele de rafinarie. Factorul de emisie pentru biomasa este egal cu zero.
Dacă factorul de emisie nu tine cont ca o parte din carbon nu se oxideaza, atunci trebuie să se folosească un factor de oxidare suplimentar. Dacă factorii de emisie specifici pentru activități au fost calculati și s-a luat deja în considerare procesul de oxidare, factorul de oxidare nu se mai aplica.
Vor fi utilizați factorii impliciti de oxidare elaborati conform
Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 152/2005
privind prevenirea și controlul integrat al poluarii, în afară de cazul în care operatorul poate demonstra ca factorii de emisie specifici pentru activități sunt determinati cu mai multă acuratete.
Pentru fiecare activitate, instalatie și pentru fiecare combustibil trebuie să se efectueze un calcul separat.
Măsurarea emisiilor
Pentru măsurarea emisiilor trebuie să se folosească metodele standard sau acceptate și care trebuie să fie coroborate cu un calcul al emisiilor.
Monitorizarea emisiilor pentru alte gaze cu efect de sera
Trebuie să fie folosite metodele standard sau acceptate.
Raportarea emisiilor
Fiecare operator trebuie să includă următoarele informații în raportul privind instalatia:
A. Date de identificare a instalației, cuprinzând:
a) numele instalației;
b) adresa, inclusiv codul poștal și țara;
Tipul și numărul activităților prevăzute în anexa nr. 1 desfășurate în cadrul instalației; adresa, telefonul, faxul, e-mailul și datele persoanei de contact; și
Numele titularului instalației și numele societății-mama.
B. Pentru fiecare activitate prevăzută în anexa nr. 1, desfășurată pe amplasamentul pentru care se calculează emisiile:
a) date privind activitatea;
b) factori de emisie;
c) factori de oxidare;
d) emisii totale; și
e) incertitudinea.
C. Pentru fiecare activitate prevăzută în anexa nr. 1, desfășurată pe amplasamentul pentru care sunt măsurate emisiile, trebuie incluse:
a) emisii totale;
b) informații privind credibilitatea metodelor de măsurare; și
c) incertitudinea.
D. Pentru emisiile rezultate din procesul de ardere, raportul trebuie să includă, de asemenea, factorul de oxidare, în afară cazului în care oxidarea a fost luată deja în considerare la fundamentarea factorului de emisie specific.
Autoritatea publică centrala pentru protecția mediului ia măsurile necesare coordonării cerințelor de raportare cu celelalte cerințe de raportare deja existente, pentru a usura operatorilor sarcina raportarii.
Anexa 5 CRITERIILE PRIVIND VERIFICAREA
Principii generale
1. Emisiile generate de fiecare activitate prevăzută în anexa nr. 1 trebuie să fie supuse verificării.
2. Procesul de verificare trebuie să includă observațiile privind raportul, prevăzut la art. 21 alin. (2) din hotărâre și monitorizarea emisiilor efectuată în cursul anului precedent. Trebuie specificate siguranța, credibilitatea și acuratetea sistemelor de monitorizare și a datelor și informațiilor raportate privind emisiile, în special:
a) date raportate privind activitatea, masurarile și calculele asociate;
b) alegerea și utilizarea factorilor de emisie;
c) calculele care conduc la determinarea tuturor emisiilor;
d) acuratetea alegerii și utilizării metodelor de măsurare, dacă se folosește măsurarea.
3. Emisiile de gaze cu efect de sera raportate pot fi validate numai dacă datele și informațiile sunt sigure și credibile, permitand determinarea emisiilor cu un grad înalt de precizie. Un grad înalt de precizie este atins atunci când operatorul demonstreaza ca:
a) datele raportate sunt concludente;
b) colectarea datelor s-a efectuat potrivit standardelor științifice aplicabile; și
c) înregistrările importante privind instalatia sunt complete și concludente.
4. Verificatorul trebuie să aibă acces la toate amplasamentele și informațiile ce fac obiectul verificării.
5. Verificatorul trebuie să ia în considerare dacă instalatia este înregistrată potrivit
Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor, apelor și mediului nr. 50/2004
privind stabilirea procedurii de organizare și coordonare a schemelor de management de mediu și audit (EMAS) în vederea participării voluntare a organizațiilor la aceste scheme.
Metodologia
Analiza strategica
6. Verificarea trebuie să se bazeze pe o analiza strategica a tuturor activităților desfășurate în cadrul instalației. Aceasta impune ca verificatorul să aibă o vedere de ansamblu asupra tuturor activităților și semnificatiei acestora privind emisiile.
Analiza procesului
7. În cazul în care este necesar, verificarea informațiilor transmise trebuie desfășurată la locul amplasamentului instalației. Verificatorul trebuie să determine prin sondaje dacă datele și informațiile raportate sunt corecte.
Analiza de risc
8. Verificatorul va evalua toate sursele de emisii din instalatie, privind credibilitatea datelor fiecărei surse care contribuie la emisiile totale ale instalației.
9. Pe baza acestei analize, verificatorul trebuie să identifice, în mod explicit, sursele pentru care determinarea emisiilor prezintă un risc înalt de eroare, precum și alte aspecte privind procedura de monitorizare și raportare, care pot contribui la apariția erorilor în determinarea emisiilor totale. Aceasta implica, în special, alegerea factorilor de emisie și a calculelor necesare pentru a determina nivelul emisiilor generate de surse individuale. O atenție deosebită trebuie acordată acelor surse pentru care determinarea emisiilor prezintă un risc înalt de eroare și aspectelor privind procedura de monitorizare, prevăzute la pct. 1-5 din prezenta anexa.
10. Verificatorul trebuie să ia în considerare toate metodele de control efectiv al riscului, aplicate de către operator în scopul minimizarii gradului de incertitudine.
Raportul de validare
11. Verificatorul trebuie să întocmească un raport privind procesul de validare, menționând dacă raportul realizat de operator potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (2) din hotărâre este satisfăcător. Raportul verificatorului trebuie să precizeze toate aspectele relevante privind activitatea de verificare. Raportul operatorului, întocmit potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (2) din hotărâre, este declarat satisfăcător dacă verificatorul validează ca emisiile totale sunt declarate corect.
Cerințe minime privind competentele verificatorului
12. Verificatorul trebuie să fie independent de operator, să își îndeplinească atribuțiile cu obiectivitate și profesionalism și sa cunoască:
a) prevederile prezentei hotărâri, precum și standardele și ghidurile europene;
b) cerințele legislative, de reglementare și administrative relevante activității supuse verificării; și
c) procedurile de obținere a tuturor informațiilor privind fiecare sursa de emisii din instalatie, în special cu privire la colectarea, măsurarea, calcularea și raportarea datelor
------------
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.