Decizia nr. 646/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 55 alin. (1) din Codul familiei, excepție ridicată de Ion Condruț în Dosarul nr. 349/2005 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie.

La apelul nominal răspunde autorul excepției personal. Lipsesc celelalte părți, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției a depus la dosar note scrise prin care solicită admiterea acesteia.

Având cuvântul, autorul excepției solicită Curții acordarea unui nou termen de judecată, în vederea studierii actelor depuse la dosar de către completul de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii de amânare.

Curtea, deliberând, respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată.

Având cuvântul, autorul excepției solicită admiterea acesteia, arătând, în esență, că textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece instituie o discriminare între mama și tatăl copilului născut în timpul căsătoriei, în ceea ce privește prescripția acțiunii în contestarea recunoașterii de paternitate, respectiv a acțiunii în tăgăduirea paternității.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 mai 2005, pronunțată în Dosarul nr. 349/2005, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 55 alin. (1) din Codul familiei. Excepția a fost ridicată de Ion Condruț.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că termenul de 6 luni de la data când tatăl a cunoscut nașterea copilului, în interiorul căruia se poate intenta acțiune în tăgăduirea paternității, potrivit textului de lege criticat, este desuet, nefiind în concordanță cu mijloacele moderne medicale de stabilire a filiației copilului, inclusiv la o vârstă mult mai mare a acestuia, astfel încât sunt încălcate dispozițiile constituționale invocate.

Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 55 alin. (1) din Codul familiei, potrivit cărora: "Acțiunea în tăgăduirea paternității se prescrie în termen de șase luni de la data când tatăl a cunoscut nașterea copilului."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (1) și (3) și ale art. 48 alin. (3) din Constituție.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituționalitate, prin raportare la dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, și cu o motivare similară.

Astfel, prin

Decizia nr. 538 din 18 octombrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 12 decembrie 2005, Curtea, respingând excepția, a statuat că textul de lege criticat nu instituie un regim discriminatoriu între copilul născut în timpul căsătoriei, mama copilului și tatăl acestuia, în privința termenului de exercitare a acțiunii în tăgăduirea paternității. De asemenea, Curtea a reținut că nici un tratament discriminator nu este aplicat titularului acțiunii în tăgăduirea paternității în raport cu titularul acțiunii în contestarea recunoașterii de paternitate; în primul caz acțiunea este supusă prescripției, în cel de al doilea caz este imprescriptibilă, dat fiind că cele două situații juridice invocate nu sunt identice și nici similare, astfel că reglementarea lor diferită nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție.

Cele statuate în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții.

În ceea ce privește invocarea încălcării art. 21 alin. (1) și (3) din Constituție referitor la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, precum și a prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, prin raportare la art. 20 din Constituție, "Tratatele internaționale privind drepturile omului", Curtea constată că, potrivit jurisprudenței sale (de exemplu,

Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994), liberul acces la justiție semnifică faptul că orice persoană se poate adresa instanțelor judecătorești pentru apărarea drepturilor, a libertăților sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul că acest drept nu poate fi supus niciunei condiționări.

Curtea a mai reținut că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât cu respectarea cadrului legal stabilit de legiuitor, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, are legitimarea constituțională de a stabili competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată. Aceasta implică și reglementarea unor termene, după a căror expirare valorificarea dreptului nu mai este posibilă.

Curtea constată, astfel, că prevederile art. 55 alin. (1) din Codul familiei nu contravin dispozițiilor art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție, ci instituie norme procedurale pentru exercitarea acestui drept, în conformitate cu dispozițiile constituționale ale art. 126 alin. (2), care prevede că procedura de judecată este prevăzută numai prin lege.

Referitor la invocarea, în prezenta cauză, a dispozițiilor art. 48 alin. (3) din Legea fundamentală, privind egalitatea în fața legii a copiilor din afara căsătoriei cu cei din căsătorie, Curtea constată că acest text constituțional nu are relevanță în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 55 alin. (1) din Codul familiei, excepție ridicată de Ion Condruț în Dosarul nr. 349/2005 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 octombrie 2006.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie

OPINIE SEPARATĂ

la Decizia nr. 646 din 5 octombrie 2006

privind excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 55 alin. 1 din Codul familiei

Fără a nega în totalitate argumentele aduse de majoritatea judecătorilor Curții pentru respingerea excepției de neconstituționalitate, considerăm că art. 55 alin. 1 din Codul familiei contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție. Prevederile art. 55 alin. 1 au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Astfel, prin

Decizia nr. 453 din 2 decembrie 2003

(cu opinie separată) și

Decizia nr. 390 din 12 iulie 2005 , Curtea, cu majoritate de voturi, a respins excepția, constatând că din textul de lege criticat nu rezultă un regim discriminatoriu între copilul născut în timpul căsătoriei, mama copilului și soțul acesteia, în privința termenului de exercitare a acțiunii în tăgada paternității.

Printr-o altă

decizie, și anume nr. 349 din 12 decembrie 2001 , Curtea a admis posibilitatea ca, alături de soțul mamei copilului, mama și copilul să poată formula acțiune în tăgada paternității, declarând, astfel, neconstituțional art. 54 alin. 2 din Codul familiei, raportat la art. 16 alin. (1) din Constituție.

În urma constatării neconstituționalității art. 54 alin. 2 din Codul familiei, consecința firească ar fi fost declararea ca neconstituțional și a art. 55 alin. 1 din Codul familiei, ce prevede doar termen de prescripție în ceea ce privește dreptul la acțiune al soțului mamei copilului, și anume 6 luni de la data când acesta a aflat de naștere, fără a se prevedea nimic cu privire la dreptul la acțiune, când titulari sunt mama sau copilul. Din necorelarea celor două texte de lege rezultă că în privința mamei și a copilului își găsește aplicare dreptul comun privind dreptul la acțiune având ca obiect un drept personal nepatrimonial, în sensul că acțiunea este imprescriptibilă. Se creează, astfel, o inegalitate juridică evidentă între titularii dreptului la acțiune în tăgada paternității. Pentru mamă și copil se aplică regula - imprescriptibilitatea, iar pentru soțul mamei copilului, termenul special de prescripție, de 6 luni, ce reprezintă excepția.

În aceste condiții, este evidentă încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție, între titularii dreptului la acțiune în tăgada paternității existând diferențieri de tratament juridic, cu toate că se află în situații juridice identice.

Fiind vorba de un drept personal nepatrimonial, acțiunea în tăgada paternității ar urma să fie imprescriptibilă sau legiuitorul să reglementeze același termen special de prescripție pentru toți titularii dreptului la acțiune, indiferent dacă acesta ar curge de la date diferite.