Decizia nr. 194/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 133 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cominco" - S.A. din București în Dosarul nr. 26.841/3/2006 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, având în vedere că prevederile de lege criticate au mai format obiectul controlului de constituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 31 august 2006, pronunțată în Dosarul nr. 26.841/3/2006, Tribunalul București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 133 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cominco" - S.A. din București într-un litigiu având ca obiect suspendarea unei hotărâri AGA.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată că

art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990

nu îndeplinește condițiile de claritate și previzibilitate, astfel cum sunt ele consacrate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, și nu oferă criterii suficiente pentru obligarea reclamantului la plata cauțiunii. De asemenea, se arată că acest text acordă instanței posibilitatea de a suspenda hotărârea adunării generale a acționarilor fără a obliga reclamantul la plata cauțiunii, sau, dacă aceasta se stabilește, nu are în vedere un criteriu legal, ci unul arbitrar, ceea ce este de natură a încălca dreptul de proprietate al acționarilor majoritari. În opinia autorului excepției, se creează astfel un regim privilegiat acționarilor minoritari, care pot exercita acest drept legal în scop pur șicanator.

Tribunalul București - Secția a VI-a comercială apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, se invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale. Totodată, arată că prevederile art. 20 alin. (2) din Constituție, invocate în susținerea excepției, nu au incidență în cauză.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Examinând excepția, Curtea reține că, deși a fost sesizată de instanța de judecată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 133 din Legea nr. 31/1990 , din motivarea excepției, precum și din considerentele încheierii de sesizare rezultă că obiect al excepției îl constituie numai dispozițiile

art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004.

Aceste prevederi au următorul conținut:

- Art. 133 alin. (2) "Președintele, încuviințând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cauțiune."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi privind garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate privată.

Analizând excepția, Curtea constată că prevederile

art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990

au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, excepția fiind ridicată de același autor și cu o motivare identică într-un alt dosar aflat pe rolul instanței constituționale. Astfel, prin

Decizia nr. 911 din 5 decembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 24 ianuarie 2007, Curtea, făcând referire la jurisprudența anterioară, a reținut că reglementarea criticată reprezintă o normă de procedură, a cărei stabilire este, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, de competența autorității legiuitoare.

Totodată, Curtea a constatat că textul legal contestat permite instanței de judecată ca, ținând seama de circumstanțele cauzei, să aprecieze asupra caracterului eventual șicanatoriu al cererii de suspendare a hotărârii adunării generale contestate și să stabilească o cauțiune de natură să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale. Depunerea cauțiunii constituie o garanție, în sensul că, în urma respingerii acțiunii în anulare a hotărârii luate de adunarea generală a acționarilor, partea interesată va putea cere și obține despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întârzierii executării hotărârii respective.

Cu privire la invocarea în susținerea excepției a dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Constituție, Curtea a constatat că acestea nu au incidență în cauză, nepunându-se problema, în acest caz, a aplicării cu prioritate a unui tratat internațional privind drepturile omului față de dreptul intern.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cominco" - S.A. din București în Dosarul nr. 26.841/3/2006 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 martie 2007.