Decizia nr. 263/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstitu-ționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Maria Băsescu, Georgeta Silișteanu și Viorel Sandu în Dosarul nr. 3.664/30/2006 al Tribunalului Timiș - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 decembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 3.664/30/2006, Tribunalul Timiș - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Maria Băsescu, Georgeta Silișteanu și Viorel Sandu într-o cauză penală având ca obiect soluționarea unui recurs formulat împotriva sentinței pronunțate în baza art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală.

În motivarea excepției autorii acesteia apreciază că privarea de exercitarea căii de atac sau exercitarea acesteia odată cu fondul aduce serioase prejudicii persoanelor în cauză, întrucât reținerea cauzei spre judecată are drept rezultat judecarea fondului cauzei pentru infracțiunile sesizate în plângerea penală. Totodată, se arată că nu există posibilitatea cenzurării soluției pronunțate de instanța de fond privind respectarea îndrumărilor obligatorii din decizia de casare.

Tribunalul Timiș - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, se susține că textul constituțional invocat în susținerea excepției prevede că exercitarea căilor de atac se face în condițiile legii; or, exercitarea în condiții diferite a căilor de atac împotriva hotărârilor instanței de judecată pronunțate potrivit art. 278^1 alin. 8 lit. a)-c) din Codul de procedură penală se face în temeiul competenței exclusive a legiuitorului de a institui reguli deosebite în considerarea unor situații diferite, ceea ce nu este de natură a încălca art. 129 din Constituție.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, fiind de competența exclusivă a legiuitorului de a reglementa procedura de judecată, precum și condițiile de exercitare a căilor de atac. Se mai arată că textul criticat nu permite atacarea cu recurs a hotărârii pronunțate potrivit art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, întrucât, în acest caz, se aplică, în mod corespunzător, dispozițiile privind judecarea în primă instanță și căile de atac.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstitu-ționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:

"Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. 8 lit. a) și b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate."

Textul constituțional invocat în susținerea excepției este cel al art. 129 privind folosirea căilor de atac.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

Textul legal criticat a mai format obiect al controlului de constituționalitate. Astfel, Curtea, spre exemplu, prin

Decizia nr. 294 din 28 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 20 aprilie 2006, s-a pronunțat în sensul constituționalității art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală raportat la o critică identică. Cu acel prilej, Curtea a reținut că stabilirea unei singure căi de atac împotriva hotărârii pronunțate de instanță potrivit art. 278^1 alin. 8 lit. a) și b) din Codul de procedură penală nu poate fi caracterizată ca o discriminare în raport cu părțile din alte categorii de procese, tocmai pentru că situațiile juridice sunt diferite, iar, pe de altă parte, Constituția nu prevede obligativitatea reglementării în toate cazurile a două căi de atac. În același sens, Curtea s-a mai pronunțat și prin

Decizia nr. 916 din 14 decembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 23 ianuarie 2007.

Totodată, prin

Decizia nr. 423 din 25 mai 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 13 iunie 2006, Curtea a statuat că stabilirea de către legiuitor, prin dispozițiile alin. 10 al art. 278^1 din Codul de procedură penală, a regulii potrivit căreia sunt susceptibile de recurs numai hotărârile instanței pronunțate potrivit alin. 8 lit. a) și b) al art. 278^1 din Codul de procedură penală, iar nu și hotărârea pronunțată în temeiul alin. 8 lit. c) al aceluiași articol, nu este de natură să aducă atingere dispozițiilor art. 21 și 129 din Constituție, întrucât, în situația admiterii plângerii cu reținerea cauzei spre judecare, dispozițiile privind judecarea în primă instanță și căile de atac se aplică în mod corespunzător și, prin urmare, nu este restrâns în niciun fel dreptul părții de a se adresa instanței, de a formula apărări și de a se prevala de toate garanțiile ce caracterizează un proces echitabil. Mai mult, după pronunțarea unei hotărâri de către instanța de fond, care a reținut cauza pentru judecată în primă instanță, se pot exercita căile de atac prevăzute de lege, partea având posibilitatea să își exercite dreptul de acces liber la justiție.

De asemenea, prin aceeași decizie, Curtea a statuat că stabilirea competenței, precum și reglementarea utilizării căilor de atac împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului sunt atributul exclusiv al legiuitorului.

Neexistând elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții, cele stabilite prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Maria Băsescu, Georgeta Silișteanu și Viorel Sandu în Dosarul nr. 3.664/30/2006 al Tribunalului Timiș Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 martie 2007.