Decizia nr. 317/2007

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 123 și 129 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Ioan Ștefan, Ilie Ghencea, Dan Dima și Societatea Comercială "CRESPOR" - S.A. din Nisipari, județul Constanța, în Dosarul nr. 3.075/36/2006 al Curții de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, considerând că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 noiembrie 2006, Curtea de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 123 și 129 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței. Excepția a fost ridicată de Ioan Ștefan, Ilie Ghencea, Dan Dima și Societatea Comercială "CRESPOR" - S.A. din Nisipari, județul Constanța, cu prilejul soluționării recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 1.644/COM din 10 aprilie 2006, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția comercială în Dosarul nr. 2.133/COM/2003.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile legale criticate au caracter discriminatoriu, întrucât exclud pe asociații și acționarii cu creanțe reziduale din categoria creditorilor asupra averii supuse lichidării și îl dezavantajează pe debitor în raport cu ceilalți subiecți de drept, deoarece acesta nu are dreptul să formuleze obiecțiuni la raportul final, ca și creditorii.

Curtea de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorii excepției. Astfel, având în vedere caracterul special al procedurii insolvenței și situațiile diferite în care se află creditorii și debitorul, arată că tratamentul juridic diferențiat este justificat. În ceea ce privește

art. 123 din Legea nr. 85/2006 , arată că acesta este criticat pentru o omisiune legislativă, care nu poate fi suplinită prin controlul de constituționalitate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatul Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că

art. 123 din Legea nr. 85/2006

nu este discriminatoriu, întrucât art. 16 din Constituție se referă la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, iar nu la egalitatea dintre diferite categorii de creditori. De altfel, arată că lichidarea bunurilor din averea debitorului și falimentul nu se realizează în același timp, astfel că se impune stabilirea prin norme cu caracter procedural a unei ordini de plată, în raport cu natura creanțelor. Referindu-se la criticile aduse

art. 129 din Legea nr. 85/2006 , arată că, în cadrul procedurii insolvenței, se urmărește protejarea intereselor creditorilor și, în consecință, aceștia nu se pot afla într-o poziție de egalitate cu debitorii. Astfel, creditorii, fiind cei interesați în maximizarea prețului de vânzare a activelor de către lichidator, trebuie să se bucure de acele mecanisme legale care să le asigure controlul alegerii de către lichidator a modalității optime de valorificare a bunurilor debitorului. În același timp, și debitorul are posibilitatea de a formula contestații împotriva măsurilor luate de lichidator.

Avocatul Poporului consideră că

art. 123 și 129 din Legea nr. 85/2006

sunt constituționale, întrucât nu conțin dispoziții de natură a încălca principiul egalității în drepturi, iar tratamentul juridic diferențiat instituit între creditori și debitor este justificat de situația deosebită în care se află aceștia.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 123 și 129 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, dispoziții potrivit cărora:

- Art. 123: "Creanțele vor fi plătite, în cazul falimentului, în următoarea ordine:

1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea bunurilor din averea debitorului, precum și plata remunerațiilor persoanelor angajate în condițiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23, 24 și ale art. 98 alin. (3), sub rezerva celor prevăzute la art. 102 alin. (4);

2. creanțele izvorâte din raportul de muncă;

3. creanțele reprezentând creditele, cu dobânzile și cheltuielile aferente, acordate de instituții de credit după deschiderea procedurii, precum și creanțele rezultând din continuarea activității debitorului după deschiderea procedurii;

4. creanțele bugetare;

5. creanțele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terți, în baza unor obligații de întreținere, alocații pentru minori sau de plată a unor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existență;

6. creanțele reprezentând sumele stabilite de judecătorul-sindic pentru întreținerea debitorului și a familiei sale, dacă acesta este persoană fizică;

7. creanțele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile și dobânzile aferente, cele rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, precum și din chirii;

8. alte creanțe chirografare;

9. creanțele subordonate, în următoarea ordine de preferință:

a) credințele acordate persoanei juridice debitoare de către un asociat sau acționar deținând cel puțin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot în adunarea generală a asociaților, ori, după caz, de către un membru al grupului de interes economic;

b) creanțele izvorând din acte cu titlu gratuit.";

- Art. 129: "(1) După ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecătorului-sindic un raport final însoțit de situațiile financiare finale; copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor creditorilor și debitorului și vor fi afișate la ușa tribunalului. Judecătorul-sindic va convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final. Creditorii pot formula obiecții la raportul final cu cel puțin 5 zile înainte de data convocării.

(2) La data ședinței, judecătorul-sindic va soluționa, prin încheiere, toate obiecțiunile la raportul final, îl va aproba sau va dispune, dacă este cazul, modificarea corespunzătoare a acestuia.

(3) Creanțele care la data înregistrării raportului final vor fi încă sub condiție nu vor participa la ultima distribuire."

În opinia autorilor excepției dispozițiile legale criticate încalcă principiul egalității în drepturi și al nediscriminării, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție.

Examinând criticile de neconstituționalitate formulate în raport cu dispozițiile

art. 123 din Legea nr. 85/2006 , Curtea constată că în opinia autorilor excepției textul de lege criticat ar avea ca efect excluderea asociaților și acționarilor cu creanțe reziduale de la satisfacerea creanțelor din averea supusă lichidării, ceea ce îi discriminează pe aceștia în raport cu ceilalți creditori.

Față de aceste susțineri, Curtea constată că autorii excepției pornesc de la o premisă falsă, întrucât

art. 130 din Legea nr. 85/2006

prevede că, după ce judecătorul-sindic aprobă raportul final al lichidatorului, acesta va trebui să facă distribuirea finală a tuturor fondurilor din averea debitorului, iar cei îndreptățiți, inclusiv categoria de creditori la care se referă autorii excepției, pot reclama drepturile lor în termen de 90 de zile. Astfel, singurul aspect ce poate fi pus în discuție este prioritatea pe care legiuitorul a stabilit-o în ordinea satisfacerii creanțelor și nicidecum excluderea asociaților și acționarilor cu creanțe reziduale de la satisfacerea creanțelor din averea supusă lichidării.

În ceea ce privește problema priorității creditorilor la satisfacerea creanțelor din averea supusă lichidării, prin

Decizia nr. 694 din 17 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 5 decembrie 2006, Curtea a statuat că "preferința reglementată este destinată să ocrotească drepturile titularilor de creanțe în funcție de natura juridică a acestora, ordonarea categoriilor de creanțe realizându-se în considerarea unor criterii obiective și rezonabile, întemeiate pe argumente de protecție socială sau rațiuni social-economice, în deplină concordanță cu principiul constituțional al egalității în drepturi".

În ceea ce privește constituționalitatea dispozițiilor

art. 129 din Legea nr. 85/2006

în raport cu prevederile art. 16 din Constituție, Curtea constată că a mai analizat acest aspect și prin

Decizia nr. 860 din 28 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007, când a statuat că "procedura insolvenței este o procedură specială, cu o anumită specificitate, datorită căreia cele două părți, debitorul și creditorul, nu se găsesc pe poziții egale sau în condiții identice, astfel că și regimul juridic aplicat trebuie să fie diferențiat, fără ca aceasta să constituie un tratament discriminatoriu, din contră, numai așa se poate asigura respectarea exigențelor unui proces echitabil".

Într-adevăr, procedura insolvenței, în special în etapa ulterioară declanșării falimentului, vizează, potrivit

art. 3 pct. 23 din Legea nr. 85/2006 , "lichidarea averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmată de radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat". Prin hotărârea de intrare în faliment, societatea este dizolvată, dreptul de administrare a debitorului este ridicat, urmând ca, după lichidarea integrală a activelor acesteia și distribuirea sumelor astfel obținute către creditori, să fie dispusă radierea din registrul comerțului.

Astfel, în această fază procedurală se urmărește, în principal, protejarea intereselor creditorilor prin acoperirea unei cât mai însemnate părți din creanțe și, prin urmare, sunt justificate instrumentele legale pe care legea le pune la dispoziția creditorilor pentru a asigura modalitatea optimă de valorificare a bunurilor debitorului.

Având în vedere aceste considerente, precum și cele statuate prin deciziile amintite, Curtea constată că susținerile autorilor excepției privind neconstituționalitatea

art. 123 și 129 din Legea nr. 85/2006

sunt neîntemeiate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 123 și

art. 129 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Ioan Ștefan, Ilie Ghencea, Dan Dima și Societatea Comercială "CRESPOR" - S.A. din Nisipari, județul Constanța, în Dosarul nr. 3.075/36/2006 al Curții de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 martie 2007.