Decizia nr. 325/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marinela Mincă - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale, excepție ridicată de Horia-Andrei Ursu în Dosarul nr. 1.321/4/2006 al Tribunalului București - Secția a II-a penală.

La apelul nominal răspunde partea Vasile Hodiș, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Partea prezentă solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 septembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1.321/4/2006, Tribunalul București - Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale, excepție ridicată de Horia-Andrei Ursu într-un litigiu având ca obiect soluționarea recursului declarat de acesta împotriva unei sentințe penale prin care plângerea sa împotriva unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale a fost respinsă ca tardiv introdusă în baza

art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 .

În motivarea excepției autorul acesteia arată că

art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003

este retroactiv, întrucât reglementează situații și acte juridice de procedură emise înainte de intrarea în vigoare a legii, pentru care nu exista un termen-limită de exercitare a căii de atac. Se consideră că textul legal criticat încalcă și prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât impune un regim juridic discriminatoriu în raport cu data introducerii plângerii și nu prevede curgerea termenului de un an de la data comunicării actului care este susceptibil a fi atacat în justiție. Totodată, autorul excepției apreciază că textul de lege impune exercitarea unui drept procedural fără a cunoaște motivarea actului contestat, ceea ce încalcă dreptul la un proces echitabil.

Tribunalul București - Secția a II-a penală apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Se arată, în esență, că stabilirea unui termen pentru introducerea unei acțiuni în justiție nu constituie o limitare a accesului liber la justiție, în condițiile în care termenul menționat a fost comunicat în timp util subiectelor de drept interesate.

În susținerea acestei opinii este invocată jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se susține că dispozițiile legale criticate se aplică numai pentru viitor și nu sunt discriminatorii, având în vedere că se aplică actelor procurorului date înainte de intrarea în vigoare a legii. De asemenea, este invocată, în susținerea acestui punct de vedere,

Decizia Curții Constituționale nr. 17 din 20 ianuarie 2005 .

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, se arată că textul legal criticat nu cuprinde nicio prevedere cu caracter retroactiv, nu aduce atingere principiului egalității cetățenilor în fața legii și nu îngrădește accesul liber la justiție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susținerile părții prezente, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, care au următorul cuprins:

"5. În cazul rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale, al ordonanțelor ori, după caz, al rezoluțiilor de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror până la intrarea în vigoare a prezentei legi, termenul de introducere a plângerii prevăzute în art. 278^1 din Codul de procedură penală este de un an și curge de la intrarea în vigoare a prezentei legi, dacă nu s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale".

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 1 alin. (5), privind principiul supremației Constituției, art. 15 alin. (2), privind neretroactivitatea, art. 16 alin. (1), privind egalitatea în drepturi, și art. 21 alin. (3), privind dreptul la un proces echitabil soluționat într-un termen rezonabil, precum și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

Textul legal criticat a mai format obiect al controlului de constituționalitate exercitat pe cale de excepție. Astfel, Curtea, prin deciziile nr. 17 din 20 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 1 martie 2005, nr. 72 din 8 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 15 martie 2005, și nr. 288 din 7 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 733 din 12 august 2005, s-a pronunțat în sensul constituționalității

art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003

sub aspectele criticate de autorul excepției.

Prin

Decizia nr. 17 din 20 ianuarie 2005 , Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile

art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003

nu încalcă art. 15 alin. (2) din Constituție, statuând că instanțele competente să judece cauzele aflate pe rol la 1 ianuarie 2004, data intrării în vigoare a

Legii nr. 281/2003 , sunt determinate de legea aplicabilă anterior acestei date, deoarece schimbarea instanțelor competente prin această lege ar presupune tocmai încălcarea principiului neretroactivității legii. În ceea ce privește prevederile art. IX pct. 5, se constată că acestea nu cuprind referiri la o eventuală aplicare pentru perioada anterioară intrării lor în vigoare, urmând a-și găsi aplicarea exclusiv de la data intrării în vigoare a

Legii nr. 281/2003 , în concordanță cu dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală.

Cu același prilej, Curtea a stabilit că textul criticat nu încalcă art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât dispozițiile legale criticate nu aduc atingere dreptului părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Neexistând elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții, cele stabilite prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Curtea constată că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a adopta reguli de procedură, asemenea textului legal criticat. Totodată, Curtea reține că momentul de la care curge termenul de contestare a actelor procurorului date înainte sau după intrarea în vigoare a

Legii nr. 281/2003

este diferit, însă aplicarea acestui tratament juridic diferențiat este justificată, în mod obiectiv și rațional, de asigurarea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. Astfel, nu se poate reține existența vreunei discriminări între diversele categorii de persoane în funcție de data intrării în vigoare a unei norme procedurale.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că textul legal criticat este în conformitate cu prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) și ale art. 21 alin. (3), astfel încât nu se poate reține nici înfrângerea principiului supremației Constituției, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție.

În ceea ce privește critica autorului excepției în sensul că termenul prevăzut de

art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003

ar trebui să curgă de la data comunicării actului, și nu de la 1 ianuarie 2004, Curtea reține că instanța de contencios constituțional, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu este competentă să modifice textul de lege în sensul sugerat de autorul excepției, întrucât, în caz contrar, s-ar transforma în legislator pozitiv, încălcând, astfel, prevederile art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a țării".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale, excepție ridicată de Horia-Andrei Ursu în Dosarul nr. 1.321/4/2006 al Tribunalului București - Secția a II-a penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 aprilie 2007.