Decizia nr. 226/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Parthis" - S.R.L. din Constanța în Dosarul nr. 1.374/118/2006 al Tribunalului Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența constantă a Curții în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 1/com din 10 ianuarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.374/118/2006, Tribunalul Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Parthis" - S.R.L. din Constanța.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține că dispozițiile art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile constituționale invocate, întrucât nu fac distincție între hotărârile judecătorești pe care instanța de judecată le poate pronunța și care constituie în mod nediferențiat titluri executorii. Astfel, împotriva acestora nu se pot formula apărări de fond, chiar dacă au fost pronunțate în materia ordonanței președințiale, produc efecte limitate în timp și nu se bucură de autoritate de lucru judecat.

Tribunalul Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal apreciază că soluția legiuitorului de împiedicare a reformării sau retractării unei hotărâri printr-o altă modalitate decât cea reglementată de căile ordinare și extraordinare de atac este pe deplin justificată, fiind menită a ocroti ordinea de drept și securitatea raporturilor de drept civil. Din această perspectivă, dispozițiile art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă nu contravin prevederilor constituționale invocate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut: "În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare, precum și ale art. 53 alin. (1) referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

În prezenta cauză, excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în fața Judecătoriei Constanța, care, prin încheiere, a respins ca fiind inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale. Împotriva acestei încheieri autorul excepției a formulat recurs la Tribunalul Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, instanță care, prin Decizia civilă nr. 1 din 10 ianuarie 2007, a admis calea de atac și a modificat încheierea judecătoriei în sensul sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate.

Într-o atare situație, Curtea constată că decizia pronunțată de Tribunalul Constanța nu a soluționat fondul cauzei, împrejurare ce ar fi făcut inutil controlul de constituționalitate al prevederilor criticate, ci numai problema admisibilității excepției de neconstituționalitate. Așa fiind, deși sesizarea nu s-a realizat printr-o încheiere, așa cum prevăd dispozițiile

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , pentru a se evita tergiversarea soluționării litigiului dintre părți, deci pentru înfăptuirea cu celeritate a actului de justiție, Curtea Constituțională reține spre judecare critica formulată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra criticii având ca obiect dispozițiile art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă s-a pronunțat în mai multe rânduri, de exemplu, prin

Decizia nr. 249/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 29 iulie 2003, sau prin

Decizia nr. 454/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 29 iulie 2003, respingând excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

Curtea a reținut că, "în esență, contestația la executare este destinată să înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite sau să expliciteze titlul executoriu ce urmează a fi valorificat. În cadrul soluționării contestației, instanța nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei și care sunt de natură să repună în discuție hotărâri care emană de la organe cu activitate jurisdicțională, în fața cărora au avut loc dezbateri contradictorii, părțile având posibilitatea, cu acel prilej, de a invoca apărările de fond necesare".

Pe de altă parte, posibilitatea utilizării apărărilor de fond este condiționată de inexistența unor mijloace procedurale speciale pentru realizarea dreptului, în cadrul cărora acestea să poată fi invocate. Dacă însă legea pune la dispoziția debitorului o cale de atac, cum este cea prevăzută de art. 582 din Codul de procedură civilă în cazul ordonanței președințiale, acesta nu mai poate să utilizeze apărări de fond în cadrul contestației la executare. O asemenea prevedere nu constituie o îngrădire a liberului acces la justiție sau a dreptului la apărare, ci, în realitate, dă expresie preocupării legiuitorului de a preveni abuzul de drept și tergiversarea cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești.

În ceea ce privește pretinsa nesocotire a art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea a constatat că "textul de lege criticat nu creează nicio discriminare între părțile raportului juridic, întrucât nu se poate reține o similitudine între situația juridică a debitorilor și cea a creditorilor, de natură să permită caracterizarea regimului juridic diferențiat ce le este aplicabil ca fiind discriminatoriu".

Atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Parthis" - S.R.L. din Constanța în Dosarul nr. 1.374/118/2006 al Tribunalului Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 martie 2007.