Decizia nr. 454/2003

Nicolae Popa - președinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Baltă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Sion Prest" - S.R.L. din Codlea în Dosarul nr. 610/2003 al Tribunalului Brașov - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența constantă a Curții Constituționale în această materie, de exemplu deciziile nr. 126/2002 și nr. 225/2003.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 30 mai 2003, pronunțată în Dosarul nr. 610/2003, Tribunalul Brașov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Sion Prest" S.R.L. din Codlea.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă restrâng abuziv mijloacele procedurale de apărare ale justițiabililor, prin limitarea invocării de către persoanele vătămate în drepturile lor a apărărilor de fond în cadrul contestației la executare. Se apreciază că instituirea unor căi de atac speciale împotriva titlurilor executorii care nu emană de la justiție și interzicerea formulării apărărilor de fond în contestația la executare ordinară reprezintă o îngrădire a dispozițiilor art. 21 din Constituție. Această restrângere contravine prevederilor constituționale, deoarece nu sunt întrunite condițiile prevăzute în alin. (1) al art. 49, și nu este proporțională cu situația care a determinat-o, aducând atingere înseși existenței liberului acces la justiție.

Tribunalul Brașov - Secția civilă apreciază că actele juridice care nu emană de la o instanță judecătorească și au valoare de titluri executorii, fiind emise în baza unor legi speciale și având forță juridică asemenea unei hotărâri judecătorești, sunt supuse unor căi de atac speciale prevăzute prin lege. Se consideră că, întrucât partea interesată are la îndemână apărări de fond în exercitarea căii de atac speciale, nu poate fi vorba de o restrângere a dreptului la apărare sau a mijloacelor de apărare și nici o interzicere a apărărilor de fond; aceste apărări se pot formula pe o altă cale, adică fie printr-o acțiune în anulare, fie printr-o plângere, și nu în cadrul contestației la executare, unde de fapt se contestă formele de executare silită și nu titlul în sine.

Instanța consideră că, dacă s-ar admite excepția de neconstituționalitate, s-ar crea posibilitatea debitorului de rea-credință de a utiliza în cadrul contestației la executare mijloace procedurale similare cu cele utilizate în cadrul judecății în fond și în acest mod s-ar crea o situație nefavorabilă celeilalte părți, respectiv creditorului.

În concluzie, instanța apreciază că excepția invocată este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul arată că legiuitorul are dreptul exclusiv de a reglementa procedura de judecată conform atribuțiilor prevăzute la art. 125 alin. (3) din Constituție, cu condiția ca nici o normă de procedură să nu contravină vreunei dispoziții constituționale.

Se apreciază că textul art. 399 în ansamblul său, care consacră dreptul oricărei persoane interesate de a contesta în fața instanței executarea însăși sau orice act de executare, reprezintă o garanție a aplicării principiilor fundamentale ale procesului civil, a respectării drepturilor și obligațiilor procesuale ale părților.

Se consideră că, în cazul titlurilor executorii care nu provin de la organe de jurisdicție, posibilitatea debitorului de a invoca, pe calea contestației la executare, toate apărările de fond referitoare la existența, întinderea și valabilitatea creanței nu se justifică în condițiile în care legea deschide celui interesat o cale specială, cum este, de exemplu, contestația împotriva unei decizii de imputare sau căile de atac împotriva titlurilor din materia creanțelor bugetare.

Prin urmare, se apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , republicată, reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituția României, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare. Textul legal criticat are următorul conținut:

- Art. 399 alin. 3: "În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac."

Autoarea excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 21 și 49 din Constituția României, care, ulterior sesizării, a fost modificată și completată prin

Legea de revizuire nr. 429/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicată de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din Constituție, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor și dându-se textelor o nouă numerotare. Textele constituționale invocate au redactarea și conținutul următor:

- Art. 21 alin. (1) și (2): "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 53: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în esență, contestația la executare este destinată să înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite sau să expliciteze titlul executoriu ce urmează a fi valorificat. În cadrul soluționării contestației, instanța nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei și care sunt de natură să repună în discuție hotărâri care emană de la organe cu activitate jurisdicțională, în fața cărora au avut loc dezbateri contradictorii, părțile având posibilitatea, cu acel prilej, de a invoca apărările de fond necesare. O soluție contrară, sub acest aspect, ar nesocoti principiul autorității de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil.

Pe de altă parte, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, legea procesuală civilă prevede că debitorul are dreptul să invoce, pe calea contestației, toate apărările de fond referitoare la existența, întinderea și valabilitatea creanței constatate prin respectivul titlu executoriu. Totuși, posibilitatea utilizării apărărilor de fond este condiționată de inexistența unor mijloace procedurale speciale pentru realizarea dreptului, în cadrul cărora acestea să poată fi invocate. Dacă însă legea pune la dispoziția debitorului o cale de atac specială, așa cum este acțiunea în anulare în materia titlurilor executorii care nu provin de la organe de jurisdicție, acesta nu mai poate să utilizeze apărări de fond în cadrul contestației la executare. O asemenea prevedere nu constituie o îngrădire a liberului acces la justiție, de vreme ce partea interesată poate folosi apărările respective, potrivit opțiunii sale, în una sau în alta dintre căile de atac pe care le are la dispoziție. Adoptarea acestei măsuri nu face, în realitate, decât să dea expresie preocupării legiuitorului de a preveni abuzul de drept constând în invocarea acelorași apărări în două căi de atac diferite, în scopul tergiversării cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești.

Întrucât accesul liber la justiție ca, de altfel, orice drept fundamental, consacrat ca atare de Constituție, are caracter legitim numai în măsura în care este exercitat cu bună-credință, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor și intereselor în egală măsură ocrotite ale celorlalte subiecte de drept, Curtea consideră că stabilirea de către legiuitor a acestor limite nu aduce nici o îngrădire dreptului în sine, ci, dimpotrivă, creează premisele valorificării sale în concordanță cu exigențele generale proprii unui stat de drept.

De altfel, potrivit art. 125 alin. (2) din Constituție, stabilirea competenței instanțelor și a procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind ținut, desigur, ca, în procesul de legiferare, să se circumscrie cadrului constituțional. Or, Curtea constată că reglementarea dedusă controlului satisface exigența impusă de norma constituțională, fiind în deplină concordanță cu prevederile art. 21 și 53 din Legea fundamentală.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Sion Prest" - S.R.L. din Codlea în Dosarul nr. 610/2003 al Tribunalului Brașov Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 decembrie 2003.