Decizia nr. 322/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 21 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Societatea Comercială "Pharmafarm" - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 4.235/33/2006 al Curții de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 20 martie 2007, în prezența reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, în vederea depunerii de concluzii scrise de către autoarea excepției, a amânat pronunțarea la data de 29 martie 2007.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 noiembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 4.235/33/2006, Curtea de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 21 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Pharmafarm" - S.A. din Cluj-Napoca într-o cauză având ca obiect contestația formulată împotriva unei dispoziții de restituire în natură a unei cote dintr-un imobil-construcție și a terenului aferent.

Curtea de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că legiuitorul este îndreptățit să stabilească conținutul și limitele dreptului de proprietate.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile

art. 21 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cărora: "(1) Imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare.

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul în care statul sau o autoritate publică centrală sau locală ori o organizație cooperatistă este acționar sau asociat minoritar al unității care deține imobilul, dacă valoarea acțiunilor sau părților sociale deținute este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură este cerută.

(3) După emiterea deciziei de restituire în natură a imobilelor, organele de conducere ale societăților comerciale prevăzute la alin. (1) și (2) vor proceda, potrivit prevederilor

Legii nr. 31/1990

privind societățile comerciale, republicată, la reducerea capitalului social cu valoarea bunului imobil restituit și la recalcularea patrimoniului. Cota de participație a statului sau a autorității administrației publice ori, după caz, a organizației cooperatiste se va diminua în mod corespunzător cu valoarea bunului imobil restituit."

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 11 - Dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 44 alin. (1) și alin. (2) teza întâi referitoare la garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate și a proprietății private, art. 44 alin. (3) privind exproprierea, art. 44 alin. (6) referitoare la despăgubirile cuvenite proprietarului și art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietății private.

De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și ale art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a fost supus, în mod constant, controlului de constituționalitate. De exemplu, prin

Decizia nr. 549 din 18 octombrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.024 din 18 noiembrie 2005, Curtea a respins excepția și a statuat că scopul

Legii nr. 10/2001

a fost acela de a institui măsuri reparatorii în interesul proprietarilor ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv, nu numai prin restituirea în natură a acestora, atunci când este posibil, ci și prin stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent. Prin urmare, textele de lege criticate sunt în deplină concordanță cu dispozițiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

Pentru aceleași considerente, în prezenta cauză, Curtea nu poate reține criticile autoarei excepției privind încălcarea dispozițiilor constituționale invocate cuprinse în art. 44 - Dreptul de proprietate privată, în art. 11 și art. 20, prin raportare la dispozițiile art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și ale art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

De asemenea, Curtea s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 , devenit art. 21 alin. (1), în cadrul controlului de constituționalitate a acestui act normativ, exercitat înainte de promulgarea legii.

Astfel, prin

Decizia nr. 43 din 7 februarie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, Curtea a constatat că aceste dispoziții legale nu vin în contradicție cu prevederile art. 135 din Constituție. S-a reținut, în decizia menționată, că nedeterminarea concretă a bunurilor ce pot constitui obiect al reparațiilor, prin restituirea în natură sau în echivalent, nu poate face obiectul controlului de constituționalitate, fiind o problemă de legiferare ce cade în competența exclusivă a legiuitorului.

Cele statuate în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 21 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Societatea Comercială "Pharmafarm" - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 4.235/33/2006 al Curții de Apel Cluj Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 martie 2007.