Decizia nr. 543/2007

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 din Legea petrolului nr. 238/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Conpet" - S.A. din Ploiești în Dosarul nr. 5.212/2006 al Judecătoriei Ploiești.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 5.212/2006, Judecătoria Ploiești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 din Legea petrolului nr. 134/1995 , republicată prin

Legea nr. 238/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Conpet" - S.A. din Ploiești într-un litigiu comercial având ca obiect pretenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că

art. 7 din Legea petrolului nr. 134/1995 , și în special alin. (3) și (4) ale acestui articol, contravine dispozițiilor art. 1 alin. (5), ale art. 16 alin. (2) și art. 44 alin. (2) și (3) din Constituție, cu motivarea că "statul încalcă aceste dispoziții constituționale, deoarece în mod abuziv s-a creat o situație privilegiată atât în detrimentul societăților comerciale titulare ale operațiunilor petroliere, cât și al persoanelor fizice și juridice care dețin acțiuni la aceste societăți". În opinia autorului excepției, prin acest text de lege se constituie un nou drept de servitute legală cu privire la conductele petroliere, deși această servitute există de peste 30 de ani, iar proprietarilor terenurilor agricole scoase din circuitul agricol le-au fost plătite despăgubiri, astfel că "s-a ajuns la crearea unor servituți privilegiate în favoarea actualilor proprietari de terenuri, care solicită din nou despăgubiri pentru aceleași terenuri". Legiuitorul, susține autorul excepției, nu a avut în vedere că exista deja o servitute legală și că această servitute se transmite odată cu fondul principal la noii dobânditori, indiferent de proprietarul de la care a dobândit acel teren.

De asemenea, se susține că prevederile de lege criticate contravin principiului constituțional al ocrotirii proprietății private în mod egal, indiferent de titular. În argumentarea acestei critici, autorul excepției consideră că "statul român este și în prezent proprietarul acestor conducte petroliere", de aceea, având în vedere că "dreptul de servitute este un dezmembrământ al dreptului de proprietate, el se creează în favoarea proprietarului fondului dominant și nu se transmite altor terți care nu sunt proprietari ai fondului dominat". În speță, statul, încălcând legea și principiile de drept, a înstrăinat acest drept de servitute titularilor operațiunilor petroliere. În acest fel, "prin transmiterea dreptului de servitute, statul a dorit să scape de eventualele despăgubiri pe care urma să le plătească celor care au pornit în prezent acțiuni în justiție", astfel că "pe căi ocolite este expropriată o parte din veniturile societăților comerciale și ale persoanelor care dețin acțiuni la aceste societăți".

Judecătoria Ploiești arată că nu-și poate exprima opinia, întrucât Tribunalul Prahova, prin Decizia nr. 227/2005, a casat sentința nr. 10.584/2004, pronunțată de această judecătorie, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de sesizare a Curții Constituționale, fiind obligată, astfel, să se conformeze dispozițiilor instanței de control, dar "oricum este relevant faptul că, la data la care s-a invocat excepția,

Legea nr. 134/1995

era abrogată prin

Legea nr. 238/2004 ".

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile de lege criticate circumstanțiază exercițiul prerogativelor dreptului de proprietate asupra terenurilor afectate de conductele care le tranzitează, instituind o servitute legală în favoarea titularilor acordurilor petroliere, fiind, astfel, în concordanță cu dispozițiile art. 44 alin. (1) din Constituție. Legiuitorul este competent să reglementeze cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Examinând excepția, Curtea constată că a fost sesizată de instanța de judecată cu neconstituționalitatea prevederilor

art. 7 din Legea petrolului nr. 134/1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 29 decembrie 1995. Această lege a fost abrogată expres potrivit

art. 65 din Legea petrolului nr. 238/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 15 iunie 2004, prevederile art. 7 fiind preluate în aceeași numerotare și cu același conținut. Așadar, Curtea va exercita controlul de constituționalitate asupra prevederilor

art. 7 din Legea petrolului nr. 238/2004 , care are următoarea redactare: "(1) Asupra terenurilor, altele decât cele declarate de utilitate publică, necesare accesului în perimetrele de explorare sau exploatare și asupra terenurilor necesare oricăror activități pe care acestea le implică, altele decât cele declarate de utilitate publică, se instituie, în favoarea titularului, un drept de servitute legală.

(2) Exercitarea dreptului de servitute legală stabilit potrivit prevederilor alin. (1) se face contra plății unei rente anuale către proprietarii terenurilor afectate de acesta, pe baza convenției încheiate între părți cu respectarea prevederilor legale, în termen de 60 de zile de la comunicarea către proprietarii de terenuri a unei notificări scrise din partea titularului de acorduri și/sau permise.

(3) În cazul în care părțile nu ajung la un acord de voință în termenul prevăzut la alin. (2), stabilirea cuantumului rentei se va face de către instanță, în condițiile legii.

(4) Durata servituții legale stabilite potrivit prevederilor alin. (1) este cea a operațiunilor petroliere, iar terenurile ce urmează a fi afectate vor fi determinate, în ceea ce privește suprafețele și proprietarii, după principiul celei mai mici atingeri aduse dreptului de proprietate."

Textele constituționale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției și a legilor, ale art. 16 alin. (2) referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor și ale art. 44 alin. (2) și (3) privind dreptul de proprietate privată.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că este neîntemeiată pentru motivele ce vor urma.

Textul

art. 7 din Legea petrolului nr. 238/2004

instituie un drept de servitute legală asupra terenurilor, altele decât cele declarate de utilitate publică, necesare accesului în perimetrele de explorare sau exploatare în favoarea titularului acestor operațiuni.

Principala critică de neconstituționalitate privește faptul că prin reglementarea cuprinsă în acest text de lege se instituie o nouă servitute asupra acelorași terenuri pentru care era deja constituit un drept de servitute și că statul "a înstrăinat acest drept de servitute titularilor operațiunilor petroliere, încălcând principiile de drept și urmărind de altfel să scape de eventualele despăgubiri pe care ar urma să le plătească celor care au formulat acțiuni în justiție".

În speță, autorul excepției desfășoară o activitate de transport al petrolului prin sistemul național pentru care percepe tarife de transport stabilite de Agenția Națională pentru Resurse Minerale.

Potrivit dreptului civil, servitutea este un accesoriu al fondului și nu poate fi despărțită de acesta pentru a constitui un drept de sine stătător, ci se transmite odată cu acesta. Astfel că statul, proprietar al sistemului național de transport al petrolului, concesionând acest sistem societății transportatoare în vederea realizării serviciului public de transport, odată cu transferul folosinței acestuia a transmis și dreptul de servitute creat în favoarea sa asupra terenurilor traversate de conductele petroliere.

Așadar, prevederile

art. 7 din Legea nr. 238/2004 , instituind un drept de servitute în favoarea societăților comerciale titulare ale operațiunilor petroliere, sunt în deplină concordanță cu dispozițiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora: "Conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege."

Pe de altă parte, Curtea reține că textul de lege criticat este în acord și cu art. 44 alin. (5) din Constituție, care prevede că: "Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității."

În ce privește aspectul referitor la plata acestor despăgubiri, dacă au fost plătite sau nu, aceasta constituie o problemă de aplicare a legii, care excedează contenciosului constituțional, fiind de competența instanței de judecată.

De altfel, asupra constituționalității prevederilor

art. 7 din Legea nr. 238/2004 , Curtea Constituțională s-a mai pronunțat într-o altă cauză având o motivare similară și același autor al excepției. Astfel, prin

Decizia nr. 160 din 22 martie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 17 mai 2005, Curtea a statuat că acest text este constituțional.

Atât considerentele, cât și soluția deciziei sus-menționate sunt valabile și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 din Legea petrolului nr. 238/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Conpet" - S.A. din Ploiești în Dosarul nr. 5.212/2006 al Judecătoriei Ploiești.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 iunie 2007.