Decizia nr. 342/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Raul Petrescu - procuror

Valer-Vasilie Bica - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 47 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 3 septembrie 1997, în prezenta reclamantei și a procurorului, în lipsa celorlalte părți citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 18 septembrie 1997, apoi pentru data de 29 septembrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 3 octombrie 1996, pronunțată în Dosarul nr. 4.677/1996, Judecătoria Sibiu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 47 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , invocată de pârâții Tatu Vasile, Tatu Ioan și Tatu Gheorghe, în proces cu Kopp Cristina-Simona, într-o cauza civilă, "pentru sistare indiviziune".

Autorii excepției de neconstituționalitate a

art. 47 din Legea nr. 18/1991

contesta dreptul reclamantei de a dobândi prin moștenire o cota-parte din dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren. În motivarea acestei opinii se susține ca textul menționat, făcând parte dintr-o lege anterioară Constituției, contravine art. 41 alin. (2) din Constituție, text care prevede că "cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor".

Textul

art. 47 din Legea nr. 18/1991 , a cărui constituționalitate se contesta, este următorul:

"Persoanele fizice care nu au cetățenia română și domiciliul în România, precum și persoanele juridice care nu au naționalitate română și sediul în România nu pot dobândi în proprietate terenuri de orice fel prin acte între vii.

Persoanele prevăzute în alineatul precedent, care dobândesc în proprietate terenuri prin moștenire, sunt obligate să le înstrăineze în termen de un an de la data dobândirii, sub sancțiunea trecerii în mod gratuit a acestora în proprietatea statului și în administrarea Agenției pentru Dezvoltare și Amenajare Rurală.

Persoanele prevăzute la alin. 1, care au dobândit în proprietate terenuri înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi, sunt obligate să le înstrăineze în termen de un an de la această dată, sub sancțiunea trecerii în mod gratuit a terenurilor în proprietatea statului și în administrarea Agenției pentru Dezvoltare și Amenajare Rurală."

Autorii excepției de neconstituționalitate considera ca textul art. 41 alin. (2) din Constituție, fiind imperativ și nefacand trimitere la lege, nu îngăduie aplicarea alin. 2 al

art. 47 din Legea nr. 18/1991 , potrivit căruia străinii și apatrizii pot dobândi, prin moștenire, terenuri în proprietate, dar au obligația de a le instraina în termen de un an. Excepția privește, în egala măsura,

art. 47 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 , care, circumstantiind interdicția de dobândire a terenurilor de către persoanele respective, se referă la "acte între vii", ceea ce are înțelesul ca dobândirea prin acte pentru cauza de moarte este ingaduita de Legea fondului funciar.

Excepția are în vedere, tot astfel, în felul în care a fost formulată de autorii ei, înțelesul notiunii de "cetățean străin", folosită de Constituție, în raport și cu prevederile

art. 47 din Legea nr. 18/1991 ; în opinia autorilor, prin cetățeni străini ar trebui să se înțeleagă orice persoană având cetățenie străină, chiar și în situațiile în care aceasta are dubla cetățenie, dintre care una română, și domiciliul în străinătate.

Judecătoria Sibiu, exprimandu-și opinia, considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, în esenta, pentru următoarele considerente:

- Constituția prevede, prin art. 41 alin. (2), ca proprietatea privată este în mod egal ocrotită de lege, indiferent de titular și, de asemenea, prin art. 42, ca dreptul de moștenire este garantat, fără a face distincție după cum moștenitorul este sau nu cetățean român;

- termenul de un an prevăzut la

art. 47 din Legea nr. 18/1991

este un termen de decădere, la împlinirea căruia, stingandu-se însuși dreptul subiectiv pe care titularul nu l-a exercitat, proprietatea asupra terenului trece în proprietatea statului. Asa fiind, moștenitorul dobândește un drept de proprietate afectat de un termen de decădere.

În vederea soluționării excepției de neconstituționalitate s-au solicitat, potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere Camerei Deputaților, Senatului și Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se considera ca excepția de neconstituționalitate nu este intemeiata, pentru următoarele motive:

- prin art. 41 alin. (2) partea finala din Constituție se stabilește în mod clar ca cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor;

- art. 42 din Constituție garantează dreptul la moștenire, indiferent de titular;

-

art. 47 alin. 2 din Legea nr. 18/1991

nu face altceva decât sa pună de acord cele doua texte din Constituție, recunoscând dreptul de moștenire cetățeanului străin asupra unui teren, de îndată ce succesiunea s-a deschis, dacă cel în cauza are vocatiune succesorală, legală sau testamentară, dar interzicandu-i sa-l detina mai mult de un an, interval în care terenul trebuie înstrăinat, sub sancțiunea trecerii lui, în mod gratuit, în proprietatea statului;

- asa fiind, dreptul de proprietate dobândit prin moștenire își modifica conținutul material, pentru a se putea concilia garantarea dreptului la moștenire cu interdicția dobândirii terenurilor de către un străin, în sensul că, prin subrogație reală, locul bunului - dacă înstrăinarea nu se realizează printr-o liberalitate - îl ia prețul acestuia;

- conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, potrivit art. 41 alin. (1) partea a doua din Constituție, ceea ce s-a și făcut prin

art. 47 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 .

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare și actele dosarului, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reclamantei și cele ale procurorului, precum și dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Deși

Legea nr. 18/1991

este anterioară Constituției, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate a art. 47 din această lege, fiind vorba despre efecte pe care legea - în vigoare și în prezent - le produce după adoptarea Constituției.

Fața de conținutul textului

art. 47 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 , care privește "persoanele fizice care nu au cetățenia română și domiciliul în România", precum și "persoanele juridice care nu au naționalitate română și sediul în România", dispunând ca toate aceste persoane "nu pot dobândi în proprietate în România terenuri de orice fel prin acte între vii", este de observat ca acesta are în vedere străinii și apatrizii care au domiciliul în străinătate, interzicandu-le sa dobândească în proprietate terenuri prin acte între vii; rezultă ca străinii și apatrizii care au domiciliul în România pot sa dobândească terenuri. Concluzia este valabilă și pentru persoanele juridice străine care ar avea sediul în România, deși în prezent, potrivit legii române, persoanele juridice cu sediul în România au naționalitatea română.

Or, art. 41 alin. (2) teza a doua din Constituție, prevăzând imperativ ca "străinii și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor", nu face nici o distincție privind domiciliul străinilor și al apatrizilor, ceea ce duce neîndoielnic la concluzia ca, oriunde ar domicilia, aceste persoane nu pot dobândi terenuri în țara noastră.

Cat privește persoanele juridice străine, acestea nu sunt nemijlocit avute în vedere în reglementarea constituțională menționată. Este însă neîndoielnic ca nici acestea - indiferent unde și-ar afla sediul - nu pot dobândi în proprietate terenuri în România.

Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra problemelor privind raportul dintre cetățenia persoanelor fizice și naționalitatea persoanelor juridice, atunci când a examinat constituționalitatea Legii privind modificarea Legii nr. 35/1991 privind regimul investițiilor străine, prin Decizia nr. 73 din 16 aprilie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 29 aprilie 1997. Prin modificarea Legii investițiilor străine - modificare a carei constituționalitate a fost confirmată prin decizia menționată - s-a consacrat, din nou, indirect dar neîndoielnic, ca numai persoanele juridice de naționalitate română pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.

Textul

art. 47 alin. 1 din Legea nr. 18/1991

limitează, pentru persoanele fizice sau juridice străine, dreptul de a dobândi terenuri în România prin acte între vii. Rezultă - și alineatul 2 al art. 47 se referă expres la aceasta soluție - ca străinii și apatrizii, respectiv persoanele juridice de naționalitate străină, pot dobândi în România terenuri prin acte mortis causa.

Or, prevederea din art. 41 alin. (2) teza a doua din Constituție nu îngăduie nici un fel de distincție între categoriile de acte juridice prin care terenurile ar fi dobândite de străini și apatrizi și nici nu trimite la o eventuala reglementare prin lege a condițiilor în care o asemenea dobândire ar putea avea loc.

Asa fiind, rezultă fără indoiala ca textul

art. 47 alin. 1 din Legea nr. 18/1991

este în întregime potrivnic prevederilor constituționale menționate.

Textul alin. 2 al

art. 47 din Legea nr. 18/1991

cuprinde o reglementare care nu reprezintă decât consecința consacrării, prin alin. 1, în dezacord cu prevederile art. 41 alin. (2) din Constituție, a dreptului străinilor, apatrizilor și persoanelor juridice de naționalitate străină de a dobândi în proprietate terenuri prin moștenire.

Ca urmare, alin. 2 al art. 47 este, deopotrivă cu alineatul ce îl preceda, neconstitutional.

Trebuie, de altfel, observat ca - independent de argumentele evocate, din care rezultă neconstituționalitatea primelor doua alineate ale

art. 47 din Legea nr. 18/1991

- alin. 2 al acestui articol consacra, pentru ipoteza în care dobanditorul terenurilor - străin sau apatrid - nu da urmare obligației prevăzute de acest text, de a instraina în termen de un an suprafața mostenita, o măsura sanctionatorie având, la rândul ei, un caracter neconstitutional.

Este vorba despre trecerea terenurilor, în mod gratuit, în proprietatea statului, ceea ce echivaleaza cu o veritabila confiscare, interzisă de art. 41 alin. (7) din Constituție. Într-adevăr, o asemenea măsura, care privește bunuri dobândite licit, nu are nici caracterul unei sancțiuni contravenționale și nici pe acela al unei pedepse, spre a se putea, eventual, justifica prin aplicarea prevederilor art. 41 alin. (8) al legii fundamentale.

Astfel, chiar dacă dispozițiile din lege, ce îngăduie dobândirea, de către străini și apatrizi, a unor terenuri prin acte mortis causa, ar fi constituționale, ceea ce nu este cazul, sancțiunea prevăzută în alin. 2 al art. 47 din lege, fiind potrivnica dispozițiilor constituționale, ar face inoperantă obligația consacrată prin textul respectiv.

În ceea ce privește alin. 3 al

art. 47 din Legea nr. 18/1991 , care stabilește termenul de un an pentru înstrăinarea terenurilor dobândite în proprietate de către persoanele fizice și juridice străine, înainte de intrarea în vigoare a legii, precum și sancțiunea trecerii lor în mod gratuit în proprietatea statului, în cazul neîndeplinirii acestei obligații, de asemenea, textul nu se afla în concordanta cu dispozițiile constituționale. Aceasta deoarece termenul de un an de la data intrării în vigoare a legii și-a produs efectele, fiind astfel expirat, iar măsura confiscării - ceea ce reprezintă de fapt trecerea gratuita a pământului în proprietatea statului - este interzisă de art. 41 alin. (7) din Constituție, în cazul averii dobândite licit, alin. (8) al aceluiași articol statuand ca numai bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni sau contravenții pot fi confiscate. Or, ipoteza alin. 3 al art. 47 din Legea fondului funciar se referă la o dobândire licita a terenurilor.

Referitor la chestiunea ridicată de autorii excepției de neconstituționalitate - dacă cetățenii români care au și o alta cetățenie urmează să fie asimilați străinilor sub aspectul dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor -, aceasta reprezintă un punct de vedere al părților, întrucât o asemenea problema nu decurge din textul

art. 47 al Legii nr. 18/1991 . Asa fiind, urmează ca instanța judecătorească să se pronunțe asupra ei, având în vedere ca, atunci când Constituția a dorit ca cele două categorii de persoane fizice sa nu aibă același statut juridic, a prevăzut-o în mod expres, ca în art. 16 alin. (3) - "persoana care are numai cetățenie română" - în legătură cu ocuparea funcțiilor și demnitatilor publice.

Pentru considerentele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite excepția de neconstituționalitate invocată de Tatu Vasile, Tatu Ioan și Tatu Gheorghe în Dosarul nr. 4.677/1996 al Judecătoriei Sibiu și constata ca dispozițiile

art. 47 alin. 1, 2 și 3 din Legea fondului funciar nr. 18/1991

sunt abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție.

Definitivă și obligatorie.

Prezenta decizie se comunică celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Pronunțată în ședința publică din 29 septembrie 1997.