Decizia nr. 679/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 1, 3 și 4 din Codul penal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 1, 3 și 4 din Codul penal, excepție ridicată de Iulian Șopârlă în Dosarul nr. 276/121/2006 al Tribunalului Galați - Secția penală.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 21 februarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 276/121/2006, Tribunalul Galați - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 1, 3 și 4 din Codul penal, excepție invocată de Iulian Șopârlă în dosarul menționat.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile art. 215 alin. 1, 3 și 4 din Codul penal sunt neconstituționale, deoarece nesocotesc libertatea comerțului și prevăd o sancțiune penală în condițiile în care Protocolul nr. 4 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale stabilește imposibilitatea aplicării unor sancțiuni penale cu privare de libertate în materie comercială.
Tribunalul Galați - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă dispozițiile constituționale și din acte internaționale invocate de autorul excepției.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că scopul reglementării criticate este tocmai acela de a proteja libertatea economică, libertatea comerțului și concurența loială. În opinia Guvernului, libertatea economică presupune libertatea oricărei persoane de a iniția și întreprinde o activitate cu scop lucrativ, nu și exercitarea acestui drept cu rea-credință și crearea de prejudicii partenerilor economici, prin inducerea acestora în eroare cu prilejul încheierii de acte juridice.
Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, referindu-se și la jurisprudența Curții Constituționale în materie.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 215 alin. 1, 3 și 4 din Codul penal, potrivit cărora: "Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.
[...]
Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincțiile acolo arătate.
[...]
Emiterea unui cec asupra unei instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alin. 2."
Autorul excepției consideră că dispozițiile criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 45 privind libertatea economică și ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitoare la libertatea comerțului. Se invocă, de asemenea, încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind interzicerea privării de libertate pentru datorii.
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, se constată că asupra constituționalității dispozițiilor art. 215 alin. 3 și 4 din Codul penal, sub aspectul acelorași critici de neconstituționalitate ca și în prezenta cauză, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, de exemplu, prin
Decizia nr. 215 din 14 aprilie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 7 iunie 2005, și prin
Decizia nr. 474 din 8 iunie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006, în sensul respingerii acestora.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții, cele statuate prin deciziile mai sus arătate sunt valabile și în prezenta cauză, inclusiv în ceea ce privește dispozițiile alin. 1 al art. 215 din Codul penal, cu privire la care nu au fost formulate critici distincte.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 1, 3 și 4 din Codul penal, excepție ridicată de Iulian Șopârlă în Dosarul nr. 276/121/2006 al Tribunalului Galați - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 septembrie 2007.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Marieta Safta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.