Decizia nr. 807/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale și art. 581 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 31/1990 16 noiembrie 1990 (prevederi anume) privind societățile comerciale
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 133 din Legea nr. 31/1990
privind societățile comerciale și art. 581 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială COMALIMENT - S.A. din Botoșani în Dosarul nr. 1.281/40/2007 al Tribunalului Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 16 aprilie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.281/40/2007, Tribunalul Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 133 din Legea nr. 31/1990
privind societățile comerciale și art. 581 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială COMALIMENT - S.A. din Botoșani.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile art. 20 din Constituție raportate la cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece ordonanța președințială are caracter executoriu și derogă de la dreptul comun în ceea ce privește termenele de formulare a apărării și de judecată. De asemenea, arată că textele de lege criticate contravin și prevederilor art. 44 și 45 din Constituție.
Tribunalul Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
Guvernul arată că procedura ordonanței președințiale reprezintă o procedură specială, prin care instanța de judecată, în cazurile și în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege, ia măsuri cu caracter vremelnic, a căror urgență este justificată de necesitatea evitării prejudicierii unor drepturi sau interese legitime. În continuare, face referire la
Decizia nr. 209 din 14 aprilie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 22 iunie 2005, și
Decizia nr. 383 din 30 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.026 din 5 noiembrie 2004.
Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că textele de lege criticate dau posibilitatea părților interesate de a formula apărări, de a propune probe și de a recurge la căile de atac prevăzute de lege. Prin procedura de urgență instituită de textele de lege criticate nu este încălcat dreptul persoanei de a se adresa justiției și nici dreptul la judecarea cauzei în mod echitabil, ci, dimpotrivă, prin cererea de ordonanță președințială se creează o posibilitate în plus pentru persoana vătămată într-un drept legitim de a se adresa justiției.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 133 din Legea nr. 31/1990
privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, și art. 581 din Codul de procedură civilă, cu următorul conținut:
-
Articolul 133
din Legea nr. 31/1990 : "(1) Odată cu intentarea acțiunii în anulare, reclamantul poate cere instanței, pe cale de ordonanță președințială, suspendarea executării hotărârii atacate.
(2) Președintele, încuviințând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cauțiune.
(3) Împotriva ordonanței de suspendare se poate face recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.";
- Art. 581 din Codul de procedură civilă: "Instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului.
Ordonanța va putea fi dată și fără citarea părților și chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgență și cu precădere. Pronunțarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanței se face în cel mult 48 de ore de la pronunțare.
Ordonanța este vremelnică și executorie. Instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen."
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 20 din Constituție raportate la cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De asemenea, invocă prevederile constituționale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată și art. 45 referitoare la libertatea economică.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate. Astfel, în legătură cu procedura ordonanței președințiale, prin
Decizia nr. 60 din 2 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 2 martie 2006, Curtea a statuat că prin aceasta nu numai că nu se aduce vreo îngrădire dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, ci, dimpotrivă, se creează o posibilitate în plus pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justiției, prin cerere de ordonanță președințială, și aceasta în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Totodată, posibilitatea atacării cu recurs a ordonanței președințiale prevăzută de art. 582 din Codul de procedură civilă și de
art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990
constituie un argument suplimentar în sensul deplinei respectări a dreptului la apărare.
În ceea ce privește invocarea prevederilor
art. 44 din Constituție, Curtea constată că prin Decizia nr. 209 din 14 aprilie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 22 iunie 2005, a constatat că dispozițiile
art. 133 din Legea nr. 31/1990
permit instanței de judecată ca, ținând seama de circumstanțele cauzei, să aprecieze asupra caracterului eventual șicanator al cererii de suspendare a hotărârii adunării generale a acționarilor contestate și să stabilească o cauțiune de natură să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale. De asemenea, Curtea a mai reținut că depunerea cauțiunii constituie o garanție, în sensul că, în urma respingerii acțiunii în anulare a hotărârilor luate de adunarea generală a acționarilor, partea interesată va putea cere și obține despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întârzierii executării hotărârii respective. În consecință, Curtea a constatat că prevederile legale criticate nu sunt contrare dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi din Constituție.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 133 din Legea nr. 31/1990
privind societățile comerciale și art. 581 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială COMALIMENT - S.A. din Botoșani în Dosarul nr. 1.281/40/2007 al Tribunalului Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 septembrie 2007.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Daniela Ramona Marițiu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.