Decizia nr. 807/2007

Articolul 133

din Legea nr. 31/1990 : "(1) Odată cu intentarea acțiunii în anulare, reclamantul poate cere instanței, pe cale de ordonanță președințială, suspendarea executării hotărârii atacate.

(2) Președintele, încuviințând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cauțiune.

(3) Împotriva ordonanței de suspendare se poate face recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.";

- Art. 581 din Codul de procedură civilă: "Instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului.

Ordonanța va putea fi dată și fără citarea părților și chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgență și cu precădere. Pronunțarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanței se face în cel mult 48 de ore de la pronunțare.

Ordonanța este vremelnică și executorie. Instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 20 din Constituție raportate la cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De asemenea, invocă prevederile constituționale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată și art. 45 referitoare la libertatea economică.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate. Astfel, în legătură cu procedura ordonanței președințiale, prin

Decizia nr. 60 din 2 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 2 martie 2006, Curtea a statuat că prin aceasta nu numai că nu se aduce vreo îngrădire dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, ci, dimpotrivă, se creează o posibilitate în plus pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justiției, prin cerere de ordonanță președințială, și aceasta în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Totodată, posibilitatea atacării cu recurs a ordonanței președințiale prevăzută de art. 582 din Codul de procedură civilă și de

art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990

constituie un argument suplimentar în sensul deplinei respectări a dreptului la apărare.

În ceea ce privește invocarea prevederilor

art. 44 din Constituție, Curtea constată că prin Decizia nr. 209 din 14 aprilie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 22 iunie 2005, a constatat că dispozițiile

art. 133 din Legea nr. 31/1990

permit instanței de judecată ca, ținând seama de circumstanțele cauzei, să aprecieze asupra caracterului eventual șicanator al cererii de suspendare a hotărârii adunării generale a acționarilor contestate și să stabilească o cauțiune de natură să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale. De asemenea, Curtea a mai reținut că depunerea cauțiunii constituie o garanție, în sensul că, în urma respingerii acțiunii în anulare a hotărârilor luate de adunarea generală a acționarilor, partea interesată va putea cere și obține despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întârzierii executării hotărârii respective. În consecință, Curtea a constatat că prevederile legale criticate nu sunt contrare dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi din Constituție.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 133 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale și art. 581 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială COMALIMENT - S.A. din Botoșani în Dosarul nr. 1.281/40/2007 al Tribunalului Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 septembrie 2007.