Decizia nr. 1080/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 și art. 12 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, precum și a art. 31 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 85/2006 5 aprilie 2006 (prevederi anume) privind procedura insolvenței
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 și
art. 12 alin. (2) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenței, precum și a art. 31 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Riccardi Trans Service" - S.R.L. în Dosarul nr. 8.557/2002 al Tribunalului Comercial Mureș.
La apelul nominal, lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, fiind invocată în acest sens jurisprudența Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 7 iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 8.557/2002, Tribunalul Comercial Mureș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 și
art. 12 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 , precum și a art. 31 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Riccardi Trans Service" S.R.L. în cauza ce are ca obiect judecarea cererii de evacuare formulate în cadrul procedurii de faliment al debitoarei.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 16, 21 și 24 din Constituție, precum și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Se arată că dispozițiile art. 6 și
art. 12 alin. (2) din Legea nr. 85/2006
prevăd, în favoarea judecătorului-sindic, puteri nelimitate, hotărârile acestuia nemaifiind supuse cenzurii instanțelor de control ierarhic superioare. Totodată, art. 31 din Codul de procedură civilă încalcă aceleași prevederi constituționale menționate, deoarece cererea de recuzare se judecă în camera de consiliu, justițiabilul fiind în imposibilitate de a-și formula apărări.
Se mai susține că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 27 pct. 7 din Codul de procedură civilă, deoarece permit judecătorului-sindic să pronunțe hotărâri în care s-a antepronunțat.
Tribunalul Comercial Mureș apreciază că excepția ridicată este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate au avut în vedere instituirea unei proceduri simple și operative de soluționare a unor astfel de cereri.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că judecătorul-sindic are atribuții numai în ceea ce privește controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar. În ceea ce privește deciziile luate de judecătorul-sindic, acestea pot fi atacate cu recurs, fără să existe o cenzură a instanțelor ierarhic superioare.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Se arată că prevederile legale criticate sunt norme de procedură, a căror reglementare aparține competenței legiuitorului.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 6 și
art. 12 alin. (2) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, precum și ale art. 31 din Codul de procedură civilă, dispoziții care au următorul conținut:
-
Articolul 6
din Legea nr. 85/2006 : "Toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepția recursului prevăzut la art. 8, sunt de competența tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul debitorul, astfel cum figurează acesta în registrul comerțului, respectiv în registrul societăților agricole sau în registrul asociațiilor și fundațiilor, și sunt exercitate de un judecător-sindic.";
-
Articolul 12
alin. (2) din Legea nr. 85/2006 : "Dispozițiile art. 24 alin. 1 din Codul de procedură civilă privind incompatibilitatea nu sunt aplicabile judecătorului-sindic care pronunță succesiv hotărâri în același dosar, cu excepția situației rejudecării, după casarea hotărârii în recurs.";
- Art. 31 din Codul de procedură civilă: "Instanța decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără prezența părților și ascultând pe judecătorul recuzat.
Nu se admite interogatoriul sau jurământul ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare.
În cursul judecării cererii de recuzare nu se va face nici un act de procedură."
Autorul excepției susține că aceste prevederi legale încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul la justiție și art. 24 privind dreptul la apărare, precum și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
Dispozițiile
art. 6 din Legea nr. 85/2006
reglementează competența tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul debitorul, stabilind că procedurile prevăzute în conținutul legii vor fi exercitate de un judecător-sindic.
Articolul 12
alin. (2) din Legea nr. 85/2006
prevede că dispozițiile art. 24 alin. 1 din Codul de procedură civilă privind incompatibilitatea nu se aplică judecătorului-sindic care pronunță succesiv hotărâri în același dosar.
Analizând dispozițiile art. 6 și
art. 12 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 , Curtea reține că, în cadrul procedurii insolvenței, sunt stabilite unele reguli derogatorii de la dreptul comun, fiind însă aplicabil
art. 149 din Legea nr. 85/2006 , potrivit căruia prevederile legale se completează, în măsura compatibilității lor, cu cele ale Codului de procedură civilă, Codului civil, Codului comercial român și ale
cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat în domeniul insolvenței. Astfel, sunt respectate atât principiul constituțional al accesului la justiție, cât și cel al dreptului la apărare. Legiuitorul a avut în vedere, la instituirea lor, ocrotirea intereselor părților, în sensul de a se evita formularea șicanatorie a cererilor de recuzare, asigurând efectuarea cu celeritate a atribuțiilor judecătorului-sindic, fără întreruperi nejustificate, pe care le impun desfășurarea și finalizarea procedurii insolvenței. Judecătorul-sindic care a pronunțat o hotărâre, în conformitate cu atribuțiile prevăzute de
art. 11 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 , nu numai că nu devine incompatibil pentru acest motiv, ci este obligat să efectueze în continuare actele impuse până la finalizarea procedurii. Stabilirea în această modalitate a atribuțiilor judecătorului-sindic, prin
Legea nr. 85/2006 , corespunde cerințelor constituționale impuse de art. 126 alin. (2), potrivit cărora procedura de judecată se stabilește numai prin lege. În virtutea acestor prerogative constituționale, legiuitorul, în considerarea unor situații deosebite, poate să stabilească, în parte, și reguli de procedură speciale, derogatorii de la regulile dreptului comun, ca în cazul de față.
Totodată, Curtea reține că regulile de procedură prevăzute de
se aplică în mod echitabil creditorilor și debitorilor aflați în situație identică și care se încadrează în ipotezele normelor juridice respective, fără a institui privilegii sau discriminări, fiind astfel respectate dispozițiile art. 16 din Constituție și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În ceea ce privește critica dispozițiilor art. 31 din Codul de procedură civilă, Curtea constată, de asemenea, că este neîntemeiată. Modalitatea în care au fost reglementate aceste dispoziții este o opțiune a legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri simple de recuzare, care să preîntâmpine cererile șicanatorii, de natură să tergiverseze soluționarea într-un termen rezonabil a cauzei, în condițiile în care judecarea recuzării nu vizează fondul cauzei și nu presupune dezbateri contradictorii. Prevederea că instanța decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără prezența părților nu este discriminatorie și nici nu împiedică accesul la justiție, având în vedere că se aplică în mod egal tuturor participanților la proces, iar încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată odată cu fondul, prilej cu care partea interesată își poate valorifica inclusiv dreptul la apărare.
Dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Astfel, prin
Decizia nr. 11 din 18 ianuarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 22 februarie 2005, Curtea a statuat că dispozițiile art. 31 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă nu contravin prevederilor constituționale ale art. 21 și 24 și nici ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Întrucât în cauza de față nu au fost aduse elemente noi de natură să reconsidere jurisprudența Curții Constituționale în materie, atât soluția, cât și considerentele acestor decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.
Susținerea că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 27 pct. 7 din Codul de procedură civilă nu poate fi reținută, având în vedere dispozițiile
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora sunt neconstituționale prevederile legale care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 și
art. 12 alin. (2) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenței, precum și a art. 31 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Riccardi Trans Service" - S.R.L. în Dosarul nr. 8.557/2002 al Tribunalului Comercial Mureș.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 noiembrie 2007.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.