Decizia nr. 399/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Popescu Virginia și Carabugeanu Maria împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 129 din 22 mai 1997 .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24 septembrie 1997 și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 2 octombrie 1997 și apoi pentru data de 16 octombrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 28 februarie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 1.621/1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimatele-reclamante Popescu Virginia și Carabugeanu Maria.

Prin Decizia nr. 129 din 22 mai 1997, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate, constatând ca este lipsită de obiect. Prin excepție se invoca faptul ca recursul în anulare poate fi declarat oricând, considerându-se ca lipsa unui termen ar afecta constituționalitatea acestei dispoziții. Curtea, prin decizia sus-menționată, a reținut ca aceasta critica este neîntemeiată, deoarece, anterior invocarii excepției, prin Legea nr. 17/1997 se instituise un termen de 6 luni pentru declararea recursului în anulare.

Împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 129 din 22 mai 1997

părțile au declarat recurs, în termen legal, reiterand motivele invocate anterior ca justificare a excepției de necostitutionalitate, adică, în esenta, inexistenta termenului înlăuntrul căruia Ministerul Public să poată promova recursul în anulare.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate invocată este nefondata.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Atât excepția de neconstituționalitate, cat și recursul formulat se întemeiază, în esenta, pe susținerea că nu ar exista un termen pentru exercitarea recursului în anulare, ceea ce afectează egalitatea cetățenilor în fața legii și garantarea reală a drepturilor constatate prin hotărâri judecătorești, cerințe impuse de principiile statului de drept.

Aceste critici omit însă Legea nr. 17/1997, anterioară ridicării excepției, prin care legiuitorul a complinit critica formulată prin excepție, instituind un termen în vederea exercitării recursului în anulare.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 25 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Popescu Virginia și Carabugeanu Maria împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 129 din 22 mai 1997 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 1997.