Decizia nr. 82/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 283 alin. (1) și

art. 286-288 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Galfinband" - S.A. din Galați în Dosarul nr. 5.084/121/2007 al Tribunalului Galați - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează asupra cererii de amânare formulate de autorul excepției, pentru a-și angaja avocat. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii. Curtea respinge cererea de amânare în condițiile în care autorul excepției avea posibilitatea de a-și angaja apărător încă din data de 5 octombrie 2007, când a fost înregistrată încheierea de sesizare.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Se arată că, în jurisprudența sa, Curtea a constatat că textele legale criticate sunt constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 20 septembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 5.084/121/2007, Tribunalul Galați - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 283 alin. (1) și

art. 286-288 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Galfinband" - S.A. din Galați în cauza ce are ca obiect judecarea litigiului de muncă privind restituirea unor sume de bani.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 286-288 din Codul muncii contravin dispozițiilor art. 16 și art. 21 alin. (3) din Constituție, deoarece, prin reglementarea unor reguli speciale de procedură, creează inegalități între angajatori și angajați. Totodată, consideră că art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, prin comparație cu cele ale art. 283 alin. (1) lit. a) din același cod, încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 și ale art. 21 alin. (3).

Tribunalul Galați - Secția civilă apreciază că excepția este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu limitează și nu îngrădesc accesul liber la justiție.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că art. 283 alin. (1) și art. 286-288 din Codul muncii sunt norme de procedură care se stabilesc prin lege și se aplică deopotrivă tuturor angajaților care se află în ipoteza normelor respective.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale criticate sunt constituționale. Se arată că, în considerarea unor situații deosebite, legiuitorul poate institui reguli speciale de procedură.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 283 alin. (1) lit. c) și

art. 286-288 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziții care au următorul conținut:

- Art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii: "(1) Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: [...] c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator."

- Art. 286: "(1) Cererile referitoare la soluționarea conflictelor de muncă se judecă în regim de urgență.

(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15 zile.

(3) Procedura de citare a părților se consideră legal îndeplinită dacă se realizează cu cel puțin 24 de ore înainte de termenul de judecată."

- Art. 287: "Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare."

- Art. 288: "Administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgență, instanța fiind în drept să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat administrarea acesteia."

Autorul excepției susține că aceste prevederi legale încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi și ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Dispozițiile art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii stabilesc un termen de prescripție de 3 ani pentru formularea cererilor care au ca obiect soluționarea conflictelor de muncă constând în plata unor drepturi salariale ori despăgubiri bănești către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator. Același articol prevede, la alin. (1) lit. a), că cererile în vederea soluționării conflictelor de muncă pot îi formulate "în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă".

Curtea constată că existența celor două reglementări diferite nu poate duce la concluzia, astfel cum susține autorul excepției, că art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii încalcă art. 16 și art. 21 alin. (3) din Constituție. Cele două norme procedurale vizează două ipoteze diferite. În primul caz, cel prevăzut de alin. (1) lit. a) al art. 283, legiuitorul are în vedere, la declanșarea conflictului de muncă, decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă, iar situația reglementată de art. 283 alin. (1) lit. c) se referă la faptul că obiectul conflictului individual de muncă îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator. Or, legiuitorul poate, în considerarea unor situații deosebite, cum este cazul în speță, să stabilească și reguli de procedură diferite, fără ca prin aceasta să se încalce egalitatea în drepturi a cetățenilor ori dreptul la un proces echitabil.

În legătură cu critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 286-288 din Codul muncii, Curtea constată, de asemenea, că este neîntemeiată. Prevederile respective sunt norme care stabilesc o procedură specială, derogatorie, privind termenele de judecată și modalitatea administrării probelor în cazul judecării cererilor referitoare la conflictele de muncă. Modalitatea în care au fost reglementate aceste dispoziții este o opțiune a legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri simple și urgente, adaptată raporturilor de muncă și exercitării dreptului la muncă. Regulile de procedură prevăzute de aceste dispoziții se aplică în mod echitabil atât angajatorilor, cât și angajaților, fără a fi favorizată o categorie sau alta.

Dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Astfel, prin

Decizia nr. 494 din 11 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 18 ianuarie 2005, Curtea, respingând excepția, a reținut că dispozițiile art. 287 din Cod reprezintă "norme de procedură care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, se stabilesc prin lege", precum și că "salariatul și angajatorul sunt două părți ale conflictului de muncă, situate pe poziții opuse și cu interese contrare, situația lor diferită justificând, în anumite privințe, și tratamentul juridic diferențiat. Angajatorul este cel care deține documentele și toate celelalte probe pertinente pentru elucidarea conflictului și pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor părților raportului juridic de muncă, fiind necesară și firească obligația acestuia de a prezenta aceste probe".

Totodată, prin

Decizia nr. 350 din 28 iunie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 26 august 2005, Curtea, respingând excepția de neconstituționalitate a art. 288 teza a doua din Codul muncii, a reținut că aceste dispoziții legale "sunt menite să asigure soluționarea cu celeritate a conflictelor de muncă, în primul rând, în interesul salariatului, al apărării raporturilor de muncă și al exercitării dreptului la muncă".

Întrucât în cauza de față nu au fost aduse elemente noi de natură să reconsidere jurisprudența Curții Constituționale în materie, atât soluția, cât și considerentele acestor decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin.(4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 283 alin. (1) lit. c) și ale

art. 286-288 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Galfinband" - S.A. din Galați în Dosarul nr. 5.084/121/2007 al Tribunalului Galați - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 februarie 2008.