Normele din 24 aprilie 2008

Asigurătorii autorizați să practice asigurări de viață au obligația să dețină permanent o marjă de solvabilitate disponibilă, corespunzătoare activității desfășurate de către aceștia, cel puțin egală cu marja de solvabilitate minimă calculată în conformitate cu prevederile prezentelor norme.

Marjei de solvabilitate disponibile îi corespunde totalitatea elementelor de activ libere de orice sarcini, cu excepția activelor necorporale.

Pentru determinarea marjei de solvabilitate disponibile, în calculul acesteia sunt cuprinse următoarele componente:

a) capitalul social subscris și vărsat sau, după caz, dacă este vorba despre societăți mutuale, fondul de rezervă liber vărsat, la care se adaugă toate conturile membrilor săi care întrunesc următoarele criterii:

(i) statutul trebuie să prevadă că din aceste conturi se pot face plăți membrilor doar în situația în care plățile nu au drept rezultat diminuarea marjei de solvabilitate disponibile sub nivelul minim sau, în cazul dizolvării societății, dacă au fost plătite toate celelalte datorii;

(îi) statutul trebuie să prevadă că pentru orice plăți menționate la pct. (i), efectuate în alte scopuri decât retragerea individuală din societatea mutuală, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor trebuie să fie informată cu cel puțin o lună înainte de efectuarea plății, astfel încât aceasta să poată interzice, dacă este cazul, operațiunea de plată în cadrul acestei perioade;

b) toate rezervele societății, altele decât rezervele tehnice, și anume: rezerve de prime de capital, din reevaluare, legale, statutare, de conversie, alte rezerve;

c) profitul net rezultat după deducerea dividendelor care trebuie plătite sau, după caz, pierderea înregistrată de asigurător;

d) rezultatul reportat.

Marja de solvabilitate disponibilă este diminuată cu valoarea următoarelor elemente:

a) acțiunile proprii deținute direct de asigurător;

b) participațiile pe care asigurătorul le deține în următoarele entități:

(i) asigurători;

(îi) reasigurători;

(iii) holdinguri de asigurare;

(iv) instituții de credit și instituții financiare definite conform prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006

privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 227/2007 ;

(v) firme de investiții definite conform prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 227/2007 ;

c) fiecare dintre următoarele elemente pe care asigurătorul le deține în raport cu entitățile prevăzute la lit. b) în care deține o participație:

(i) tipurile de instrumente menționate la alin. (3);

(îi) tipurile de creanțe și instrumente subordonate, menționate la art. 35 și la art. 36 alin. (3) din Directiva 2000/12/CE;

d) activele necorporale.

În calculul marjei de solvabilitate disponibile mai pot fi incluse și următoarele componente, după caz:

a) acțiunile preferențiale cumulative și/sau datoriile subordonate în proporție de până la 50% din cea mai mică valoare obținută prin compararea marjei de solvabilitate disponibile și a marjei de solvabilitate minime. Dintre acestea maximum 25% trebuie să fie constituite din datorii subordonate cu scadență fixă și/sau acțiuni preferențiale cumulative cu durată determinată. Trebuie să existe acorduri în temeiul cărora, în caz de faliment sau lichidare a asigurătorului, obligațiile de plată generate de capitalul subordonat împrumutat și/sau acțiunile preferențiale cumulative vor fi onorate după ce au fost plătite obligațiile față de toți ceilalți creditori sau orice alte obligații de plată existente în momentul respectiv. Datoriile subordonate trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

(i) sumele aferente datoriilor subordonate sunt vărsate integral;

(îi) pentru împrumuturile cu scadență fixă, scadența inițială este stabilită la cel puțin 5 ani. Cu cel puțin un an înainte de scadență, asigurătorul va supune Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor spre aprobare un plan din care să rezulte modul în care marja de solvabilitate disponibilă va fi menținută sau adusă peste nivelul marjei minime la scadență, exceptând cazul în care valoarea împrumutului care intră în componența marjei de solvabilitate disponibile a fost redusă treptat în decursul celor 5 ani care au precedat scadența. Rambursarea anticipată a acestor sume se poate aproba dacă asigurătorul a solicitat acest lucru Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, cu condiția ca marja sa de solvabilitate disponibilă să nu scadă sub nivelul minim;

(iii) împrumuturile a căror scadență nu este fixată trebuie rambursate doar cu respectarea unui preaviz de cel puțin 5 ani, exceptând cazurile în care aceste împrumuturi nu mai sunt considerate componentă a marjei de solvabilitate disponibile sau când, după caz, s-a obținut acordul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor privind rambursarea lor anticipată. În acest ultim caz, asigurătorul trebuie să informeze Comisia de Supraveghere a Asigurărilor cu cel puțin 6 luni înainte de data stabilită pentru rambursare, indicându-se valoarea marjei de solvabilitate disponibile și valoarea marjei de solvabilitate minime atât înainte, cât și după această rambursare. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate aproba rambursarea doar în condițiile în care valoarea marjei de solvabilitate disponibile a asigurătorului nu scade sub nivelul valorii marjei de solvabilitate minime;

(iv) contractul de împrumut nu poate conține nicio clauză care să prevadă că în anumite circumstanțe, altele decât lichidarea asigurătorului, împrumutul poate fi rambursat înainte de scadența convenită;

(v) contractul de împrumut nu poate fi modificat decât cu acordul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor;

b) titlurile de valoare cu durată nedeterminată și alte titluri de valoare, inclusiv acțiunile preferențiale cumulative, altele decât cele menționate la lit. a), până la un nivel care să nu poată depăși 50% din valoarea cea mai mică obținută prin compararea marjei de solvabilitate disponibile și a marjei de solvabilitate minime, dacă se îndeplinesc următoarele condiții:

(i) titlurile nu se pot rambursa fără acordul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor;

(îi) contractul de emisiune îi permite asigurătorului posibilitatea de a amâna plata dobânzilor aferente împrumutului;

(iii) creanțele creditorului față de asigurător ocupă un nivel inferior raportat la creanțele tuturor creditorilor nesubordonați;

(iv) documentele care stau la baza emisiunii de titluri de valoare trebuie să prevadă capacitatea societății de a acoperi datoria și dobânda aferentă, astfel încât să permită asigurătorului să își continue activitatea;

(v) se vor lua în calcul numai sumele vărsate integral.

La cererea asigurătorului, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate aproba, în baza unor documente doveditoare, includerea în calculul marjei de solvabilitate disponibile și a următoarelor componente, după caz:

a) o sumă egală cu 50% din profiturile viitoare ale societății, dar care să fie mai mică sau egală cu 25% din valoarea cea mai mică obținută prin compararea marjei de solvabilitate disponibile și a marjei de solvabilitate minime. Valoarea profiturilor viitoare se obține prin înmulțirea profitului anual estimat cu un factor care reprezintă perioada medie rămasă din derularea contractelor de asigurare. Factorul utilizat poate fi maximum 6. Profitul anual estimat poate fi mai mic sau egal cu media aritmetică a profiturilor obținute în ultimele 5 exerciții financiare. Aceste prevederi sunt valabile până la data de 31 decembrie 2009. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate accepta includerea unei astfel de sume în calculul marjei de solvabilitate disponibile numai dacă:

(i) i se prezintă un raport actuarial care dovedește posibilitatea și probabilitatea obținerii acestor profituri în viitor;

(îi) cota-parte din profiturile viitoare provenind din rezervele nete ascunse menționate la lit. c) nu a fost deja luată în considerare la determinarea marjei de solvabilitate;

b) valoarea reprezentând diferența dintre rezerva matematică nediminuată sau diminuată parțial prin procedeul Zillmer și rezerva matematică diminuată prin acest procedeu cu procentul aferent costurilor de achiziție incluse în primă, dacă nu se practică procedeul sau când, dacă se practică, în diminuarea rezervei matematice se utilizează un procent mai mic decât cel aferent costurilor de achiziție incluse în primă. Diferența se va reduce cu valoarea tuturor costurilor de achiziție reportate înregistrate ca active;

c) orice rezerve nete ascunse provenind din evaluarea activelor, în măsura în care aceste rezerve nu au o natură excepțională;

d) jumătate din capitalul social nevărsat sau, după caz, din fondul de rezervă liber nevărsat, atunci când capitalul social vărsat sau fondul de rezervă liber vărsat reprezintă cel puțin 25% din capitalul social sau din fondul de rezervă liber, până la un nivel care să nu depășească 50% din valoarea cea mai mică obținută prin compararea marjei de solvabilitate disponibile și a marjei de solvabilitate minime.

Marja de solvabilitate minimă se determină în funcție de tipurile de asigurări de viață prevăzute în anexa nr. 1 la

Legea nr. 32/2000

privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare, și este egală cu suma valorilor prezentate la alin. (2)-(7).

Pentru tipurile de asigurări de viață prevăzute la lit. A.a) și b) din anexa nr. 1 la

Legea nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, altele decât asigurările legate de fonduri de investiții, marja de solvabilitate minimă este egală cu suma valorilor prezentate la lit. a) și b):

a) produsul dintre 4% din rezervele matematice brute privind asigurările directe și acceptările din reasigurare și raportul, calculat la sfârșitul ultimului exercițiu financiar, dintre rezervele matematice după deducerea cedărilor în reasigurare și rezervele matematice brute. Raportul menționat mai sus nu poate fi mai mic de 85%. La cererea asigurătorului, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate aproba, în baza unor documente doveditoare, deducerea ca cedări în reasigurare a sumelor recuperabile de la vehicule investiționale de reasigurare;

b) produsul dintre 0,3% din suma la risc brută și raportul, calculat la sfârșitul ultimului exercițiu financiar, dintre suma la risc reținută ca obligație a societății după cedările în reasigurare și suma la risc brută. Raportul menționat mai sus nu poate fi mai mic de 50%. Calculul privește doar polițele pentru care suma la risc este pozitivă. La cererea asigurătorului, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate aproba, în baza unor documente doveditoare, deducerea ca cedări în reasigurare a sumelor recuperabile de la vehicule investiționale de reasigurare.

Pentru asigurarea temporară de deces cu un termen de maximum 3 ani, procentul de 0,3% va fi înlocuit cu 0,1%. Pentru o astfel de asigurare cu un termen mai mare de 3 ani și de maximum 5 ani, procentul în cauză este de 0,15%.

Pentru asigurările de viață suplimentare prevăzute la lit. A.c) din anexa nr. 1 la

Legea nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, marja de solvabilitate minimă se calculează în conformitate cu prevederile Normelor privind metodologia de calcul al marjei de solvabilitate de care dispune asigurătorul care practică asigurări generale, al marjei de solvabilitate minime și al fondului de siguranță.

Pentru asigurările permanente de sănătate prevăzute la lit. A.d) din anexa nr. 1 la

Legea nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, marja de solvabilitate minimă este egală cu 4% din rezervele matematice, calculată în conformitate cu alin. (2) lit. a).

Pentru tipurile de asigurări de viață legate de fonduri de investiții, prevăzute la lit. A.a) și b) din anexa nr. 1 la

Legea nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, marja de solvabilitate minimă este egală cu suma valorilor prevăzute la lit. a), b), c) și d):

a) 4% din rezervele tehnice, calculate în conformitate cu alin. (2) lit. a), dacă asigurătorul își asumă riscul de investiții;

b) 1% din rezervele tehnice, calculat în conformitate cu alin. (2) lit. a), dacă asigurătorul nu își asumă riscul de investiții, dar alocația pentru acoperirea cheltuielilor de administrare este fixată pentru o perioadă mai mare de 5 ani;

c) 25% din cheltuielile de administrare nete corespunzătoare activității în cauză din ultimul exercițiu financiar, dacă asigurătorul nu își asumă riscul de investiții și alocația pentru acoperirea cheltuielilor de administrare nu este fixată pentru o perioadă mai mare de 5 ani;

d) 0,3% din suma la risc, calculate în conformitate cu alin. (2) lit. b), în măsura în care asigurătorul acoperă riscul de deces.

Pentru asigurătorii autorizați să practice asigurări de viață, care dețin o autorizație pentru practicarea clasei/claselor prevăzute la lit. B pct. 1 și/sau pct. 2 din anexa nr. 1 la

Legea nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, marja de solvabilitate minimă pentru aceste clase se calculează în conformitate cu prevederile Normelor privind metodologia de calcul al marjei de solvabilitate de care dispune asigurătorul care practică asigurări generale, al marjei de solvabilitate minime și al fondului de siguranță.

Asigurătorii care practică activitate de reasigurare de viață, în cazul în care îndeplinesc una dintre următoarele condiții:

a) în ultimele 12 luni totalul primelor brute încasate din acceptări în reasigurare de viață reprezintă mai mult de 10% din totalul primelor brute încasate pentru întreaga activitate de asigurări de viață;

b) în ultimele 12 luni totalul primelor brute încasate din acceptări în reasigurare de viață depășește echivalentul a 50 milioane euro;

c) totalul rezervelor tehnice brute, aferente activității de reasigurare de viață, la data raportării, reprezintă mai mult de 10% din totalul rezervelor tehnice brute aferente întregii activități de asigurări de viață, la data raportării, vor calcula marja minimă pentru activitatea de reasigurare de viață în conformitate cu metodologia de calcul al marjei de solvabilitate de care dispune reasigurătorul, al marjei de solvabilitate minime și al fondului de siguranță.

O treime din marja de solvabilitate minimă prevăzută la cap. III va constitui fondul de siguranță. Acest fond este compus din elementele prevăzute la art. 3 alin. (1)-(3) și, cu acordul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, la art. 3 alin. (4) lit. c).

Valoarea minimă a fondului de siguranță pentru asigurările de viață este echivalentul în lei a 3,2 milioane euro. În cazul societăților mutuale, valoarea minimă a fondului de siguranță se reduce cu o pătrime.

Valoarea în euro a fondului de siguranță prevăzută la alin. (2) va fi revizuită anual în funcție de schimbările în indicele european al prețurilor de consum cuprinzând statele membre, publicat de Eurostat.

Agențiile și/sau sucursalele înființate în România și aparținând unor asigurători cu sediul într-un stat terț au obligația să dețină permanent o marjă de solvabilitate disponibilă, compusă din elementele prevăzute la art. 3, cel puțin egală cu marja de solvabilitate minimă.

Marja de solvabilitate minimă va fi calculată în conformitate cu prevederile cap. III. În calculul marjei de solvabilitate minime se va ține seama numai de operațiunile efectuate de respectiva agenție sau sucursală.

O treime din marja de solvabilitate minimă va constitui fondul de siguranță. Valoarea minimă a fondului de siguranță este jumătate din valoarea prevăzută la art. 5 alin. (2) teza întâi. Agențiile și sucursalele înființate în România și aparținând unor asigurători cu sediul într-un stat terț trebuie să depună o pătrime din valoarea minimă a fondului de siguranță sub forma unei garanții, care va fi luată în calculul fondului de siguranță. Fondul de siguranță va fi constituit în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1).

Activele ce acoperă marja de solvabilitate minimă trebuie să fie păstrate în România până la nivelul fondului de siguranță, iar surplusul poate fi păstrat într-un alt stat membru.

Asigurătorul este obligat să își determine permanent marja de solvabilitate disponibilă, marja de solvabilitate minimă, precum și fondul de siguranță pe baza datelor din raportările financiare și să transmită Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, semestrial, un formular de raportare privind marja de solvabilitate disponibilă, marja de solvabilitate minimă și fondul de siguranță, conform modelului prezentat în anexa care face parte integrantă din prezentele norme.

Asigurătorul care practică cel puțin unul dintre tipurile de asigurări prevăzute la lit. A.c) și/sau la lit. B pct. 1 și/sau pct. 2 din anexa nr. 1 la

Legea nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, este obligat să își calculeze marja de solvabilitate minimă în conformitate cu prevederile Normelor privind metodologia de calcul al marjei de solvabilitate de care dispune asigurătorul care practică asigurări generale, al marjei de solvabilitate minime și al fondului de siguranță și să transmită Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor și formularul de raportare prezentat în anexa la normele menționate mai sus. Asigurătorul care practică activitate de reasigurare de viață și îndeplinește una dintre condițiile menționate la art. 4 alin. (7) este obligat să calculeze marja minimă pentru activitatea de reasigurare de viață în conformitate cu prevederile Normelor privind metodologia de calcul al marjei de solvabilitate de care dispune reasigurătorul, al marjei de solvabilitate minime și al fondului de siguranță și să transmită Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor și formularul de raportare prezentat în anexa la normele menționate mai sus.