Ordinul nr. 3/2008

Asigurătorii autorizați să practice asigurări generale au obligația să dețină permanent o marjă de solvabilitate disponibilă, corespunzătoare activității desfășurate de către aceștia, cel puțin egală cu marja de solvabilitate minimă calculată în conformitate cu prevederile prezentelor norme.

Marjei de solvabilitate disponibile îi corespunde totalitatea elementelor de activ libere de orice sarcini, cu excepția activelor necorporale.

Pentru determinarea marjei de solvabilitate disponibile, în calculul acesteia sunt cuprinse următoarele componente:

a) capitalul social subscris și vărsat sau, după caz, dacă este vorba de societăți mutuale, fondul de rezervă liber vărsat, la care se adaugă toate conturile membrilor săi care întrunesc următoarele criterii:

(i) statutul trebuie să prevadă că din aceste conturi se pot face plăți membrilor doar în situația în care plățile nu au drept rezultat diminuarea marjei de solvabilitate disponibile sub nivelul minim sau, în cazul dizolvării societății, dacă au fost plătite toate celelalte datorii;

(îi) statutul trebuie să prevadă că pentru orice plăți menționate la pct. (i), efectuate în alte scopuri decât retragerea individuală din societatea mutuală, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor trebuie să fie informată cu cel puțin o lună înainte de efectuarea plății, astfel încât aceasta să poată interzice, dacă este cazul, operațiunea de plată în cadrul acestei perioade;

b) toate rezervele societății, altele decât rezervele tehnice, și anume: rezerve de prime de capital, din reevaluare, legale, statutare, de conversie, alte rezerve;

c) profitul net rezultat după deducerea dividendelor care trebuie plătite sau, după caz, pierderea înregistrată de asigurător;

d) rezultatul reportat.

Marja de solvabilitate disponibilă se reduce cu valoarea următoarelor elemente:

a) acțiunile proprii deținute direct de asigurător;

b) participațiile pe care asigurătorul le deține în următoarele entități:

(i) asigurători;

(îi) reasigurători;

(iii) holdinguri de asigurare;

(iv) instituții de credit și instituții financiare definite conform prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006

privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 227/2007 ;

(v) firme de investiții definite conform prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 227/2007 ;

c) fiecare dintre următoarele elemente pe care asigurătorul le deține în raport cu entitățile prevăzute la lit. b), în care deține o participație:

(i) tipurile de instrumente menționate la alin. (3);

(îi) tipurile de creanțe subordonate și instrumente menționate la art. 35 și la art. 36 alin. (3) din Directiva 2000/12/CE;

d) activele necorporale.

În calculul marjei de solvabilitate disponibile mai pot fi incluse și următoarele componente, după caz:

a) acțiunile preferențiale cumulative și/sau datoriile subordonate în proporție de până la 50% din cea mai mică valoare obținută prin compararea marjei de solvabilitate disponibile și a marjei de solvabilitate minime. Dintre acestea maximum 25% trebuie să fie constituite din datorii subordonate cu scadență fixă și/sau acțiuni preferențiale cumulative cu durată determinată. Trebuie să existe acorduri în temeiul cărora, în caz de faliment sau lichidare a asigurătorului, obligațiile de plată generate de capitalul subordonat împrumutat și/sau acțiunile preferențiale cumulative vor fi onorate după ce au fost plătite obligațiile față de toți ceilalți creditori sau orice alte obligații de plată existente la momentul respectiv. Datoriile subordonate trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

(i) sumele aferente datoriilor subordonate sunt vărsate integral;

(îi) pentru împrumuturile cu scadență fixă, scadența inițială este stabilită la cel puțin 5 ani. Cu cel puțin un an înainte de scadență, asigurătorul va supune Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor spre aprobare un plan din care să rezulte modul în care marja de solvabilitate disponibilă va fi menținută sau adusă peste nivelul marjei minime la scadență, exceptând cazul în care valoarea împrumutului care intră în componența marjei de solvabilitate disponibile a fost redusă treptat în decursul celor 5 ani care au precedat scadența. Rambursarea anticipată a acestor sume se poate aproba dacă asigurătorul a solicitat acest lucru Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, cu condiția ca marja sa de solvabilitate disponibilă să nu scadă sub nivelul minim;

(iii) împrumuturile a căror scadență nu este fixată trebuie rambursate doar cu respectarea unui preaviz de cel puțin 5 ani, exceptând cazurile în care aceste împrumuturi nu mai sunt considerate componentă a marjei de solvabilitate disponibile sau când, după caz, s-a obținut acordul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor privind rambursarea lor anticipată. În acest ultim caz, asigurătorul trebuie să informeze Comisia de Supraveghere a Asigurărilor cu cel puțin 6 luni înainte de data stabilită pentru rambursare, indicându-se valoarea marjei de solvabilitate disponibile și valoarea marjei de solvabilitate minime atât înainte, cât și după această rambursare. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate aproba rambursarea doar în condițiile în care valoarea marjei de solvabilitate disponibile a asigurătorului nu scade sub nivelul valorii marjei de solvabilitate minime;

(iv) contractul de împrumut nu poate conține nicio clauză care să prevadă că, în anumite circumstanțe, altele decât lichidarea asigurătorului, împrumutul poate fi rambursat înainte de scadența convenită;

(v) contractul de împrumut nu poate fi modificat decât cu acordul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor;

b) titlurile de valoare cu durată nedeterminată și alte titluri de valoare, inclusiv acțiunile preferențiale cumulative, altele decât cele menționate la lit. a), până la un nivel care să nu poată depăși 50% din valoarea cea mai mică obținută prin compararea marjei de solvabilitate disponibile și a marjei de solvabilitate minime, dacă se îndeplinesc următoarele condiții:

(i) titlurile nu se pot rambursa fără acordul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor;

(îi) contractul de emisiune îi permite asigurătorului posibilitatea de a amâna plata dobânzilor aferente împrumutului;

(iii) creanțele creditorului față de asigurător ocupă un nivel inferior raportat la creanțele tuturor creditorilor nesubordonați;

(iv) documentele care stau la baza emisiunii de titluri de valoare trebuie să prevadă capacitatea societății de a acoperi datoria și dobânda aferentă, astfel încât să permită asigurătorului să își continue activitatea;

(v) se vor lua în calcul numai sumele vărsate integral.

La cererea asigurătorului, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate aproba, în baza unor documente doveditoare, includerea în calculul marjei de solvabilitate disponibile și a următoarelor componente, după caz:

a) jumătate din capitalul social nevărsat sau, după caz, din fondul de rezervă liber nevărsat, atunci când capitalul social vărsat sau fondul de rezervă liber vărsat reprezintă cel puțin 25% din capitalul social sau din fondul de rezervă liber, până la un nivel care să nu depășească 50% din valoarea cea mai mică obținută prin compararea marjei de solvabilitate disponibile și a marjei de solvabilitate minime;

b) în cazul societăților de asigurare mutuale sau de tip mutual cu contribuții variabile, orice creanță pe care societatea o poate avea asupra membrilor săi prin solicitarea unor contribuții suplimentare, într-un exercițiu financiar, dar nu mai mult de 50% din diferența dintre contribuțiile maxime și contribuțiile totale de plată, și până la 50% din valoarea cea mai mică dintre valoarea marjei de solvabilitate disponibile și a marjei de solvabilitate minime;

c) orice rezerve nete ascunse provenind din evaluarea activelor, în măsura în care aceste rezerve nu au o natură excepțională.

Marja de solvabilitate minimă se determină prin două metode:

a) raportarea la valoarea primelor brute subscrise în ultimele 12 luni calendaristice anterioare datei raportării sau la valoarea contribuțiilor din ultimele 12 luni calendaristice anterioare datei raportării;

b) raportarea la media anuală a daunelor brute plătite în ultimele 36 de luni calendaristice anterioare datei raportării. Dacă un asigurător preia în asigurare unul sau mai multe dintre următoarele riscuri: de credit, furtună, grindină sau îngheț, perioada de referință pentru calculul mediei anuale a daunelor brute plătite va corespunde ultimelor 84 de luni calendaristice anterioare datei raportării.

Marja de solvabilitate minimă este egală cu valoarea cea mai mare dintre cele două rezultate obținute prin aplicarea metodelor prevăzute la alin. (1).

În cazul aplicării metodei prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. a), luându-se în considerare primele brute subscrise, la determinarea marjei de solvabilitate minime se va lua în calcul cea mai mare valoare, obținută în ultimele 12 luni calendaristice anterioare datei raportării, dintre:

a) valoarea totală a primelor brute subscrise sau a contribuțiilor;

b) valoarea primelor brute câștigate (valoarea primelor brute subscrise diminuată cu variația rezervei brute de prime) sau a contribuțiilor.

Pentru tipurile de asigurări încadrate în clasele 11, 12 și 13 menționate la titlul B "Asigurări generale" din anexa nr. 1 la

Legea nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, primele sau contribuțiile luate în calcul se majorează cu 50%.

La valoarea primelor brute subscrise sau a contribuțiilor din asigurări directe se adaugă totalul primelor brute subscrise aferente acceptărilor în reasigurare pe durata ultimelor 12 luni calendaristice anterioare datei raportării, iar rezultatul se diminuează cu valoarea totală a primelor brute subscrise anulate sau a contribuțiilor anulate corespunzătoare aceleiași perioade, precum și cu valoarea totală a impozitelor și taxelor aferente primelor și contribuțiilor din perioada de referință.

La valoarea astfel obținută se aplică un procent de 18% pentru sumele a căror valoare este de până la echivalentul a 53,1 milioane euro și, respectiv, de 16% pentru sumele reprezentând excedentele peste echivalentul a 53,1 milioane euro, iar rezultatele astfel obținute se adună.

Rezultatul obținut se înmulțește cu maximul dintre 50% și valoarea obținută ca raport între valoarea netă a daunelor în ultimele 3 exerciții financiare și valoarea brută a daunelor în ultimele 3 exerciții financiare. Valoarea daunelor reprezintă valoarea daunelor plătite în ultimele 3 exerciții financiare plus variația rezervei de daune avizate și neavizate calculată pentru ultimele 3 exerciții financiare. În ceea ce privește calculul daunelor nete, la cererea asigurătorului, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate aproba, în baza unor documente doveditoare, deducerea ca cedări în reasigurare a sumelor recuperabile de la vehicule investiționale de reasigurare.

În cazul aplicării metodei prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b), luându-se în considerare daunele brute plătite, determinarea marjei de solvabilitate minime se face prin însumarea valorii daunelor brute plătite în perioadele menționate la art. 4 alin. (1) lit. b), aferente activității de asigurări directe, cu valoarea daunelor brute plătite în aceeași perioadă aferente acceptărilor în reasigurare, precum și cu valoarea rezervelor brute de daune avizate și neavizate constituite la sfârșitul perioadei de raportare, atât pentru asigurările directe, cât și pentru acceptările în reasigurare.

Din această sumă se scade valoarea daunelor recuperate de la terți prin subrogarea în drepturile asiguraților pentru aceeași perioadă de raportare și valoarea rezervelor brute de daune avizate și neavizate constituite la începutul celei de-a treizeci și cincea luni calendaristice anterioare lunii de raportare, atât pentru asigurările directe, cât și pentru acceptările în reasigurare.

Dacă perioada de referință menționată la art. 4 alin. (1) lit. b) este de 84 de luni calendaristice, se scade valoarea rezervelor brute de daune avizate și neavizate constituite la începutul celei de-a optzeci și treia luni calendaristice anterioare lunii de raportare.

Baza de calcul a daunelor plătite, rezervelor de daune avizate și neavizate și recuperărilor pentru tipurile de asigurări încadrate în clasele 11, 12 și 13 menționate la titlul B "Asigurări generale" din anexa nr. 1 la

Legea nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 50%.

Conform perioadei de referință prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b), la o treime din valoarea obținută în cazul perioadei de referință de 36 de luni sau la o șeptime din valoarea obținută în cazul perioadei de referință de 84 de luni, după caz, se aplică un procent de 26% pentru sumele a căror valoare este de până la echivalentul a 37,2 milioane euro și, respectiv, de 23% pentru sumele reprezentând excedentele peste echivalentul a 37,2 milioane euro, iar rezultatele astfel obținute se adună.

Rezultatul obținut se înmulțește cu maximul dintre 50% și valoarea obținută ca raport între valoarea netă a daunelor în ultimele 3 exerciții financiare și valoarea brută a daunelor în ultimele 3 exerciții financiare. Valoarea daunelor reprezintă valoarea daunelor plătite în ultimele 3 exerciții financiare plus variația rezervei de daune avizate și neavizate calculată pentru ultimele 3 exerciții financiare. În ceea ce privește calculul daunelor nete, la cererea asigurătorului, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate aproba, în baza unor documente doveditoare, deducerea ca cedări în reasigurare a sumelor recuperabile de la vehicule investiționale de reasigurare.

O treime din marja de solvabilitate minimă a asigurătorului, calculată conform cap. III, constituie fondul de siguranță. Acest fond este compus din elementele prevăzute la art. 3 alin. (1)-(3) și, cu acordul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, la art. 3 alin. (4) lit. c).

Valoarea minimă a fondului de siguranță pentru asigurările generale este echivalentul în lei a 2,2 milioane euro. Dacă asigurătorul subscrie unul sau mai multe riscuri încadrate în clasele 10, 11, 12, 13, 14 sau 15 menționate la titlul B "Asigurări generale" din anexa nr. 1 la

Legea nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, valoarea minimă a fondului de siguranță va fi echivalentul în lei a 3,2 milioane euro. În cazul societăților mutuale, valoarea minimă a fondului de siguranță se reduce cu o pătrime.

Valorile în euro ale fondului de siguranță prevăzute la alin. (2) și (4), precum și valorile în euro menționate la art. 5 alin. (4) și art. 6 alin. (5) vor fi revizuite anual în funcție de schimbările în indicele european al prețurilor de consum cuprinzând statele membre, publicat de Eurostat.

În cazul în care asigurătorul autorizat să practice activitate de asigurări generale desfășoară și activitate de reasigurare și îndeplinește una dintre următoarele condiții:

a) în ultimele 12 luni, totalul primelor brute încasate din acceptări în reasigurare generală reprezintă mai mult de 10% din totalul primelor brute încasate pentru întreaga activitate de asigurări generale;

b) în ultimele 12 luni, totalul primelor brute încasate din acceptări în reasigurare generală depășește echivalentul a 50 milioane euro;

c) totalul rezervelor tehnice brute, aferente activității de reasigurare generală, la data raportării, reprezintă mai mult de 10% din totalul rezervelor tehnice brute aferente întregii activități de asigurări generale, la data raportării, valoarea minimă a fondului de siguranță este echivalentul în lei a 3 milioane euro.

Agențiile și/sau sucursalele înființate în România și aparținând unor asigurători cu sediul într-un stat terț au obligația să dețină permanent o marjă de solvabilitate disponibilă, compusă din elementele prevăzute la art. 3, cel puțin egală cu marja de solvabilitate minimă. Marja de solvabilitate minimă va fi calculată în conformitate cu prevederile cap. III. În calculul marjei de solvabilitate minime se va ține seama numai de operațiunile efectuate de respectiva agenție sau sucursală.

O treime din marja de solvabilitate minimă va constitui fondul de siguranță. Valoarea minimă a fondului de siguranță este jumătate din valoarea prevăzută la art. 9 alin. (2). Agențiile și sucursalele înființate în România și aparținând unor asigurători cu sediul într-un stat terț trebuie să depună o pătrime din valoarea minimă a fondului de siguranță sub forma unei garanții, care va fi luată în calculul fondului de siguranță. Fondul de siguranță va fi constituit în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (1).

Activele care acoperă marja de solvabilitate minimă trebuie să fie păstrate în România până la nivelul fondului de siguranță, iar surplusul poate fi păstrat într-un alt stat membru.