Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 374/2008

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 53 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991

prezumat în vigoare

Data actului
25 martie 2008
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 411 din 2 iunie 2008
Citează
3 acte
Structură
0 articole · 8.793 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

Pune în aplicare 1

Are ca temei 1

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 53 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepție ridicată de Magdalena Cristescu în Dosarul nr. 14.937/3/2007 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.370D/2007, care are același obiect al excepției de neconstituționalitate.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor, având în vedere că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 .

Autorul excepției nu se opune conexării celor două dosare. Reprezentantul Ministerului Public este de acord ca aceste dosare să fie conexate.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor, în temeiul prevederilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.370D/2007 la Dosarul nr. 1.129D/2007, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Autorul excepției solicită admiterea excepției pentru aceleași motive pe care le-a invocat în fața instanței de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 14.937/3/2007, și Încheierea din 20 septembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 3.904/306/2007, Tribunalul București Secția a IV-a civilă și Tribunalul Sibiu - Secția civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 53 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepție ridicată de Magdalena Cristescu și Constantin Ranf.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile de lege criticate contravin art. 21 și art. 53 alin. (1) din Constituție, deoarece, potrivit acestui text, "instanța de judecată și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Ploiești". De asemenea, mai susțin că aceste prevederi sunt neconstituționale, întrucât hotărârea comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor poate fi atacată în instanță numai de către persoanele care au obținut o hotărâre a acestei comisii, neputând beneficia de această dispoziție legală și persoanele care nu au primit un răspuns din partea comisiei mai sus amintite.

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă consideră că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale invocate, fiind o aplicare a dispozițiilor art. 126 din Constituție, potrivit cărora competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

Tribunalul Sibiu - Secția civilă consideră excepția neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază excepția ca neîntemeiată, arătând că legiuitorul are dreptul exclusiv de a reglementa procedura de judecată, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 53 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările și completările ulterioare, prevederi care au următorul conținut: "(2) Împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare."

Textele constituționale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate privată și art. 51 privind dreptul de petiționare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că este neîntemeiată pentru următoarele considerente: Asupra constituționalității prevederilor

art. 53 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , prin raportare la

art. 21 din Constituție, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 542 din 18 octombrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.123 din 13 decembrie 2005, statuând că nu contravin acestor dispoziții constituționale.

În considerentele acestei decizii, Curtea a reținut că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Din acest text constituțional rezultă că prin lege se pot institui anumite excepții de la regulile dreptului comun în materia contenciosului administrativ, potrivit principiului specialia generalibus derogant. O astfel de excepție este cuprinsă și în textul de lege criticat, care stabilește judecătoriei competența de soluționare a plângerilor împotriva hotărârii comisiei județene de aplicare a

Legii nr. 18/1991

în a cărei rază teritorială este situat terenul.

Considerentele și soluția acestei decizii sunt valabile și în cauza de față, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții.

Referitor la critica de neconstituționalitate vizând încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție, Curtea observă că textul de lege criticat nu contravine principiului constituțional al egalității în drepturi, el aplicându-se deopotrivă tuturor celor aflați în ipoteza reglementată de norma juridică criticată, fiind, totodată, în acord și cu dispozițiile art. 44 alin. (2) teza a doua din Legea fundamentală, potrivit căruia conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.

În ceea ce privește invocarea încălcării prevederilor art. 51 din Constituție, referitoare la dreptul de petiționare, Curtea constată că autorul excepției face o confuzie în privința materiei reglementate. Dreptul de petiționare al cetățenilor și soluționarea petițiilor de către autoritățile publice constituie un domeniu diferit și o procedură de urmat deosebită de cererile adresate justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor legitime ale persoanei, cu procedura specifică de soluționare a litigiilor de către instanțele de judecată corespunzătoare diferitelor grade și faze ale judecății. Așadar, acest text constituțional invocat a fi încălcat nu este incident în cauză.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 53 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepție ridicată de Magdalena Cristescu în Dosarul nr. 14.937/3/2007 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă, și de Constantin Ranf în Dosarul nr. 3.904/306/2007 al Tribunalului Sibiu - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 martie 2008.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.