Decizia nr. 540/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 23 din Legea nr. 178/1934

pentru reglementarea contractului de consignație, excepție ridicată de Nela Tomescu în Dosarul nr. 8.371/22/2007 (2.769/2007) al Curții de Apel București - Secția I penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 decembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 8.371/22/2007 (2.769/2007), Curtea de Apel București Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 23 din Legea nr. 178/1934

pentru reglementarea contractului de consignație, excepție ridicată de Nela Tomescu în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unui recurs în materie penală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii, deoarece mențiunea "fără a se putea acorda circumstanțe atenuante" este discriminatorie față de celelalte persoane care răspund penal și beneficiază de circumstanțe atenuante. Se mai arată, de asemenea, că prin această lege se creează o situație discriminatorie între comercianții ce au drept obiect de activitate vânzarea de bunuri în regim de consignație și ceilalți comercianți.

Curtea de Apel București - Secția I penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece nu se poate susține că se creează o discriminare între diferite categorii de comercianți. Fiind o lege specială ce reglementează contractul de consignație, se stabilesc drepturi și obligații între părțile contractante, specifice acestui gen de comerț.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, sens în care face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât dacă la situații juridice egale se impune un tratament juridic egal, la situații diferite tratamentul aplicabil nu poate fi decât diferit. Fiind o lege specială ce reglementează contractul de consignație, este de la sine înțeles că se stabilesc drepturi și obligații atât pentru consignant, cât și pentru consignatar, specifice acestui gen de comerț, fără ca în acest mod să se creeze vreo discriminare între categoriile de comercianți.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 23 din Legea nr. 178/1934

pentru reglementarea contractului de consignație, publicată în Monitorul Oficial nr. 173 din 30 iulie 1934, care au următorul conținut: "Se va pedepsi cu închisoare de la 2 luni până la 2 ani și cu amendă de la 10.000-100.000 lei, fără a se putea acorda circumstanțe atenuante, consignatarul:

1. Care-și va însuși bunurile încredințate în consignație, sau le va înstrăina în alt mod sau în alte condițiuni decât acelea prevăzute în contract, sau nu le va restitui consignatarului la cerere.

2. Care nu va remite consignantului sumele de bani, cambiile sau valorile încasate sau primite de el, drept preț al bunurilor vândute, în modul arătat la art. 19 din prezenta lege.

3. Care la cererea consignantului nu va face de îndată modificările prevăzute la art. 13 alin. 3 din prezenta lege."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional din perspectiva unor critici similare. Astfel, prin

Decizia nr. 225 din 7 decembrie 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 21 februarie 2000, Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 178/1934 , reținând în esență că nu sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, care consacră egalitatea cetățenilor în fața legii. Prin încheierea contractului de consignație nu se creează, așa cum susține autorul excepției, o inegalitate a părților, ci se stabilesc drepturi și obligații specifice, pe de o parte, ale consignantului, iar pe de altă parte, ale consignatarului, potrivit naturii contractului.

De altfel, acest aspect, ca și susținerile referitoare la neconcordanța dintre legile în vigoare în această materie prin interzicerea aplicării circumstanțelor atenuante, nu pot fi primite deoarece nu sunt probleme de constituționalitate și, în consecință, Curtea nu este competentă să se pronunțe asupra acestora. În acest sens a fost pronunțată și

Decizia nr. 160 din 21 septembrie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 15 noiembrie 2000, ale cărei considerente își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 23 din Legea nr. 178/1934

pentru reglementarea contractului de consignație, excepție ridicată de Nela Tomescu în Dosarul nr. 8.371/22/2007 (2.769/2007) al Curții de Apel București - Secția I penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 mai 2008.