Decizia nr. 225/1999
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 178/1934 pentru reglementarea contractului de consignație
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 178/1934 30 iulie 1934 pentru reglementarea contractului de consignație
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Lucian Mihai - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
pentru reglementarea contractului de consignație, excepție ridicată de Maria Selariu în Dosarul nr. 8.751/1998 al Judecătoriei Brăila.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30 noiembrie 1999, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 7 decembrie 1999.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 5 aprilie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 8.751/1998, Judecătoria Brăila a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
Legii nr. 178/1934 , excepție ridicată de Maria Selariu într-o cauza în care aceasta a fost trimisa în judecata pentru săvârșirea unui număr de 12 infracțiuni, dintre care 11 constau în fapte având legătură cu contractul de consignație reglementat de legea criticata. În motivarea excepției se susține ca
Legea nr. 178/1934 , fiind promulgată printr-un decret regal, nu poate fi aplicată sub imperiul actualei Constituții, care consacra o alta forma de guvernamant, și în condițiile altor realitati economice. Se mai arata ca în anumite texte ale legii se fac referiri la "Vechiul Regat" și la "provinciile unite", ceea ce contravine art. 1 alin. (1) din Constituție. De asemenea, se susține ca majoritatea prevederilor legii sunt în contradictie cu dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, întrucât consacra privilegii pentru una dintre părțile contractante, respectiv pentru deponent ori consignatar. O serie de articole din
"contravin flagrant sistemului financiar-contabil actual, structurat și organizat în baza legilor constituționale nr. 27 și nr. 87/1994". Autorul excepției de neconstituționalitate se referă, în continuare, și la dificultățile derulării raporturilor decurgând din contractul de consignație atunci când obiectul acestui contract este constituit din produse electronice sau electrocasnice, deoarece asemenea produse nu existau la data adoptării
Legii nr. 178/1934 . Pentru motivele arătate autorul excepției considera ca
contravine art. 1 alin. (1) și (2), art. 16 alin. (1) și alin. (2), art. 77 alin. (1)-(3) și art. 78 din Constituție.
Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca
nu contravine Constituției și, fiind în vigoare, urmează să fie aplicată în soluționarea cauzei.
Potrivit prevederilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Președintele Camerei Deputaților apreciază ca dispozițiile
pentru reglementarea contractului de consignație sunt în deplin acord cu prevederile constituționale. Se arata ca instituția contractului de consignație este perfect compatibila cu principiile economiei de piața, iar stabilirea unor măsuri sanctionatorii mai severe, pentru faptele săvârșite de consignatari, nu semnifica o ingradire a libertății comerțului, ci asigurarea ca, pe acest segment, activitatea comercială să se desfășoare cu un plus de loialitate și buna-credința din partea celui care are obligații contractuale sporite. Se mai arata ca "se poate discuta măsura în care dispozițiile
sunt corelate cu legislația de după 1989, dar aceasta reprezintă un aspect de politica legislativă și nu unul de constituționalitate".
În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția de neconstituționalitate este inadmisibila, întrucât în realitate, în speta, autorul excepției ridica o problemă de aplicare a legii, iar nu de constituționalitate. În consecința, se considera ca instanța de judecată ar fi trebuit sa respingă excepția de neconstituționalitate printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituțională.
Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) și al
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția cu care a fost legal sesizată. Examinând excepția de neconstituționalitate care privește dispozițiile
pentru reglementarea contractului de consignație, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată și urmează să fie respinsă.
Autorul excepției de neconstituționalitate considera ca
încalcă art. 1 alin. (1) și (2) din Constituție, prin aceea ca a fost promulgată printr-un decret regal, iar unele texte fac referire la "Vechiul Regat" și la "provinciile unite", or, susține acesta, potrivit dispozițiilor constituționale invocate, "România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil. Forma de guvernamant a statului român este republica".
Criticile nu pot fi reținute, întrucât îndeplinirea condițiilor formale de validitate a
trebuie raportată la reglementările constituționale și legale din momentul adoptării legii, potrivit principiului tempus regit actum. Pe de altă parte, conținutul acestui act normativ nu contrazice prevederile și principiile constituționale, astfel încât
Legea nr. 178/1934 , deși anterioară Constituției din 1991, este în vigoare, fiind aplicabile dispozițiile art. 150 alin. (1) din legea fundamentală, potrivit cărora "Legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituții".
Curtea constata, de asemenea, ca prevederile cuprinse în Constituție la art. 77 referitor la "Promulgarea legii" și la art. 78 privind "Intrarea în vigoare a legii", invocate în susținerea neconstitutionalitatii legii criticate, nu au legătură cu soluționarea excepției ridicate în cauza.
nu încalcă nici prevederile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, care consacra egalitatea cetățenilor în fața legii. Prin încheierea contractului de consignație nu se creează, asa cum susține autorul excepției, o inegalitate a părților, ci se stabilesc drepturi și obligații specifice, pe de o parte, ale consignantului, iar pe de altă parte, ale consignatarului, potrivit naturii contractului.
De altfel acest aspect, ca și susținerile referitoare la neconcordanta dintre legile în vigoare în aceasta materie, nu sunt probleme de constituționalitate și, în consecința, Curtea nu este competența să se pronunțe asupra acestora.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor
pentru reglementarea contractului de consignație, excepție ridicată de Maria Selariu în Dosarul nr. 8.751/1998 al Judecătoriei Brăila.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 decembrie 1999.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.