Decizia nr. 653/2008
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 58 și art. 69 alin. (2) pct. 3 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996
prezumat în vigoare
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Claudia Miu - prim-magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 58 și art. 69 alin. (2) pct. 3 din
Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , excepție ridicată de Matilda Cîmpian în Dosarul nr. 7.683/296/2006 al Tribunalului Satu Mare - Secția civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 18 februarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 7.683/296/2006, Tribunalul Satu Mare - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 58 și art. 69 alin. (2) pct. 3 din
Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , excepție ridicată de Matilda Cîmpian, într-o cauză având ca obiect recursul formulat împotriva unei sentințe prin care s-a respins acțiunea în constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că prevederile art. 58 și art. 69 alin. (2) pct. 3 din
Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996
contravin dispozițiilor art. 16 din Constituție, deoarece prin menținerea în vigoare a dispozițiilor
art. 27 și 28 din Decretul-lege nr. 115/1938
cu privire la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, dispoziții ce se referă la posesia începută sub imperiul acestui act normativ, se creează o situație discriminatorie între persoanele ale căror terenuri cad sub incidența acestui act normativ și care au exercitat o posesie utilă timp de zeci de ani și acele persoane ale căror terenuri sunt situate în restul teritoriului țării, în care nu este aplicabil decretul-lege menționat.
Tribunalul Satu Mare - Secția civilă apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 58 și art. 69 alin. (2) pct. 3 din
Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, care au următorul cuprins:
-
Articolul 58
: "(1) În regiunile de carte funciară supuse Decretului-lege nr. 115/1938
pentru unificarea dispozițiunilor privitoare la cărțile funciare sau, după caz,
pentru transformarea cărților funciare provizorii din vechiul Regat în cărți de publicitate funciară, înscrierile privitoare la imobile, cuprinse în cărțile funciare sau, după caz, în cărțile de publicitate funciară, vor continua să fie făcute în aceste cărți, cu respectarea și în condițiile dispozițiilor prezentei legi.
(2) În regiunile de transcripțiuni și inscripțiuni imobiliare, până la deschiderea cărții funciare, privilegiile și ipotecile legale, sechestrul, urmărirea imobilului, a fructelor și veniturilor sale, punerea în mișcare a acțiunii penale, precum și acțiunile pentru apărarea drepturilor reale privitoare la imobilele neînscrise în cartea funciară vor continua să fie înscrise în vechile registre de publicitate imobiliară.
(3) În cazul înscrierii unei construcții, a dezmembrării sau alipirii unui corp funciar înscris într-o carte funciară întocmită în baza
Decretului-lege nr. 115/1938 , precum și pentru înscrierea imobilelor dobândite în temeiul legilor funciare, pentru imobilul desprins se va deschide o nouă carte funciară, potrivit prevederilor prezentei legi.";
- Art. 69: "(2) La data finalizării lucrărilor de cadastru general și a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul administrativ al unei unități administrativ-teritoriale își încetează aplicabilitatea, pentru teritoriul respectiv, următoarele dispoziții legale: [...]
-
Decretul-lege nr. 115 din 27 aprilie 1938
pentru unificarea dispozițiilor referitoare la cărțile funciare, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu modificările ulterioare;".
În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate prevederile criticate contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție referitoare la egalitatea în drepturi.
Curtea reține că, în vederea examinării excepției de neconstituționalitate, este necesar să fie luate în considerație prevederile menționate ale
pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, publicat în Monitorul Oficial nr. 95 din 27 aprilie 1938, care au următorul cuprins:
- Art. 27: "În cazul când s-au înscris, fără cauză legitimă, drepturi reale, care pot fi dobândite în temeiul uzucapiunii, ele vor rămâne valabil dobândite dacă titularul dreptului le-a posedat cu bună-credință, potrivit legii, timp de 10 ani.";
- Art. 28: "Cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat.
De asemenea, va putea cere înscrierea dreptului său cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 ani, socotiți de la înscrierea în cartea funciară a declarațiunii de renunțare la proprietate."
În esență, se susține că prin menținerea în vigoare a prevederilor
se aduce atingere egalității în drepturi, aplicându-li-se unor cetățeni un regim juridic discriminatoriu față de cetățenii care nu cad sub incidența acestui act normativ.
În jurisprudența Curții Constituționale, în deplin acord cu aceea a Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat în mod constant că, în sensul Constituției, principiul egalității în fața legii nu însemnă uniformitate, așa încât, în cazul unor situații diferite, un tratament diferit este posibil atunci când acesta se justifică în mod obiectiv și rațional. Or, aplicabilitatea tranzitorie a dispozițiilor
art. 27 și 28 din Decretul-lege nr. 115/1938
este justificată obiectiv și rațional de procesul istoric de unificare a legislației după întregirea țării în urma primului război mondial. Astfel, în materia publicității drepturilor reale imobiliare au existat sisteme diferite de publicitate: în unele regiuni, sistemul de transcripțiuni și inscripțiuni, iar în altele, sistemul cărților funciare. Ca efect al aplicării
se va realiza o unificare legislativă a regimului de publicitate imobiliară. Curtea reține că soluția legislativă de a menține în vigoare
până la finalizarea lucrărilor de cadastru general și a registrelor de publicitate imobiliară pe întregul areal al țării nu aduce atingere art. 16 alin. (1) din Constituție. Acest act normativ are aplicabilitate generală față de persoanele ce dețin bunuri imobile în zonele ce cad sub incidența reglementărilor sale.
În istoria statului unitar român au existat și mai există norme legale aplicabile doar pe o anumită parte a teritoriului național, de exemplu: Legea nr. LX/1881 privitoare la executarea silită imobiliară în Transilvania,
privind regimul zonelor libere,
privind dezvoltarea regională în România, însă, așa cum s-a arătat mai sus, existența unor acte normative diferite pentru anumite zone ale țării nu este de natură să creeze discriminări.
În legătură cu instituția discriminării, Curtea Constituțională mai reține că discriminarea, în sensul art. 4 alin. (2) din Constituție, are loc atunci când se stabilesc tratamente juridice diferite pe criterii de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială. Dispoziția de lege criticată însă stabilește un regim diferit în materia publicității bunurilor imobiliare, aplicabilă bunurilor imobile, pe criteriul apartenenței la spațiul care a fost guvernat de un sistem legislativ diferit față de cel românesc.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 58 și art. 69 alin. (2) pct. 3 din
Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , excepție ridicată de Matilda Cîmpian în Dosarul nr. 7.683/296/2006 al Tribunalului Satu Mare - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 iunie 2008.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Prim-magistrat-asistent, Claudia Miu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.