Decizia nr. 1438/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 58 și art. 69 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996
prezumat în vigoare republicat
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 7/1996 13 martie 1996 (prevederi anume) cadastrului și a publicității imobiliare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Maftei.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 58 și
art. 72 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. LXXXVI (86) a Înaltei Curți de Casație și Justiție, excepție ridicată de Ioan Boțan, Liviu Boțan și Dorina Boțan în Dosarul nr. 802/175/2007 al Tribunalului Alba - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 295D/2011.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 296D/2011, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Petru Bîrgoz și Valeria Bîrgoz în Dosarul nr. 803/175/2007 al Tribunalului Alba - Secția civilă, precum și în Dosarul Curții Constituționale nr. 297D/2011, în care excepția a fost ridicată de Cornel Ștefănuț și Maria Ștefănuț în Dosarul nr. 804/175/2007 al aceleiași instanțe.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzelor și arată că autorii excepției de neconstituționalitate au depus concluzii scrise prin care solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.
Având în vedere obiectul identic al excepției de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor nr. 295D/2011, nr. 296D/2011 și nr. 297D/2011.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea acestor cauze.
Curtea, în temeiul art. 14 și al
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 296D/2011 și nr. 297D/2011 la Dosarul nr. 295D/2011, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 24 septembrie 2010, pronunțate în dosarele nr. 802/175/2007, nr. 803/175/2007 și nr. 804/175/2007, Tribunalul Alba - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 58 și
art. 72 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. LXXXVI (86) din 10 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, excepție ridicată de Ioan Boțan, Liviu Boțan, Dorina Boțan, Petru Bîrgoz, Valeria Bîrgoz, Cornel Ștefănuț și Maria Ștefănuț în cauze având ca obiect uzucapiune.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că, așa cum sunt interpretate în prezent prevederile art. 58 și
art. 72 din Legea nr. 7/1996 , cu modificările aduse prin
Legea nr. 247/2005 , în zonele în care au operat dispozițiile
Decretului-lege nr. 115/1938 , uzucapiunea în sistem de carte funciară se reglementează în continuare după prevederile vechii legi, respectiv după prevederile art. 27 și
art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 . Aplicabilitatea acestor norme de drept face să fie exclusă incidența dispozițiilor referitoare la prescripția achizitivă din Codul civil, fiind astfel în prezența unor norme diferite pentru anumite categorii de cetățeni, în funcție de locul în care aceștia își au domiciliul și de locul situării imobilului asupra căruia se invocă uzucapiunea. În acest context, arată că sunt în prezența unei norme care duce la crearea unei situații de inegalitate, raportat la aceeași situație de fapt, între două persoane, în funcție de locul și domiciliul acestor persoane. Totodată, aceștia consideră că este limitat și accesul la justiție, deoarece, în baza aceleiași situații de fapt, într-o parte a țării este permis accesul la justiție pentru valorificarea unui drept de proprietate dobândit prin uzucapiune, în timp ce în cealaltă parte a țării acest lucru nu este posibil. Așa fiind, autorii excepției apreciază că este evident faptul că aceeași reglementare se aplică diferit în funcție de diferitele zone ale țării.
În sfârșit, se arată că în reglementarea inițială a
Legii nr. 7/1996 , înainte de modificările aduse prin
Legea nr. 247/2005 , dispozițiile tranzitorii aveau o logică juridică care permitea aplicarea unitară a legii și în mod egal față de toți cetățenii.
Tribunalul Alba - Secția civilă consideră că prevederile art. 58 și
art. 72 din Legea nr. 7/1996
sunt constituționale și nu încalcă principiile constituționale ale egalității cetățenilor în fața legii, garantării dreptului de proprietate și accesului liber la justiție.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 58 și cele ale
art. 72 din Legea nr. 7/1996 , devenit art. 69 ca urmare a republicării și renumerotării textelor, sunt constituționale și nu contravin normelor invocate din Legea fundamentală. Totodată, arată că, în esență, criticile de neconstituționalitate vizează aplicarea și interpretarea legii, ceea ce excedează obiectului controlului de neconstituționalitate, acestea fiind atribute ale instanței de judecată.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 58 și
art. 72 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 26 martie 1996, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. LXXXVI (86) din 10 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată cu ocazia soluționării recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la dispozițiile legale aplicabile în cazul acțiunilor care au ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în teritoriile în care s-au aplicat prevederile
pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, în materia prescripțiilor achizitive împlinite după intrarea în vigoare a
Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , decizie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 697 din 14 octombrie 2008.
Curtea observă că, după republicarea
Legii nr. 7/1996 , astfel cum a fost modificată prin
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, s-a dat textelor o nouă numerotare, astfel că art. 72 a devenit art. 69, preluând soluția legislativă inițială. De altfel, din înseși considerentele Deciziei nr. LXXXVI (86) din 10 decembrie 2007, Curtea reține că Înalta Curte de Casație și Justiție s-a raportat la prevederile legale criticate în reglementarea acestora după republicarea
Ulterior sesizării Curții Constituționale, textele de lege criticate, asupra cărora instanța de contencios constituțional urmează a se pronunța, au fost modificate și completate succesiv, prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 64/2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 2 iulie 2010, și apoi prin
pentru punerea în aplicare a
privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, în prezent acestea având următorul conținut:
- Art. 58: "(1) Până la deschiderea noilor cărți funciare, în condițiile
art. 58^1, în regiunile de carte funciară supuse Decretului-lege nr. 115/1938
pentru unificarea dispozițiunilor privitoare la cărțile funciare sau, după caz,
pentru transformarea cărților funciare provizorii din Vechiul Regat în cărți de publicitate funciară și
Decretului nr. 2.142/1930
pentru funcționarea cărților funduare centrale pentru căile ferate și canaluri, cu excepția zonelor care fac obiectul legilor de restituire a proprietăților funciare, înscrierile privitoare la imobile, cuprinse în cărțile funciare sau, după caz, în cărțile de publicitate funciară, vor continua să fie făcute în aceste cărți, cu respectarea dispozițiilor Codului civil și ale prezentei legi. În situația în care aceste cărți nu există, sunt inutilizabile sau nu sunt în arhiva Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, sunt aplicabile dispozițiile legale în vigoare referitoare la deschiderea unei noi cărți funciare.
(2) Până la deschiderea noilor cărți funciare, în condițiile art. 58^1, în regiunile de transcripțiuni și inscripțiuni imobiliare, privilegiile și ipotecile legale, sechestrul, urmărirea imobilului, a fructelor și veniturilor sale, punerea în mișcare a acțiunii penale, acțiunile pentru apărarea drepturilor reale privitoare la imobilele neînscrise în cartea funciară, precum și actele și faptele juridice privitoare la drepturile personale sau la alte raporturi juridice în legătură cu aceste imobile vor continua să fie transcrise ori, după caz, înscrise în vechile registre de publicitate imobiliară, cu respectarea dispozițiilor Codului civil și ale prezentei legi.
(3) În cazul înscrierii unei construcții, al dezlipirii sau alipirii unor imobile înscrise în cărți funciare întocmite în baza
și pentru înscrierea imobilelor dobândite în temeiul legilor de restituire a proprietăților funciare, se va întocmi o documentație cadastrală în vederea deschiderii unei noi cărți funciare, potrivit prevederilor prezentei legi.
(4) Titlurile de proprietate emise în baza legilor de restituire a proprietăților funciare se vor înscrie din oficiu în cartea funciară pe baza planurilor parcelare validate de comisia județeană de aplicare a legilor de restituire a proprietăților funciare și recepționate de către oficiul teritorial, potrivit regulamentului aprobat prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenției Naționale.";
- Art. 69 alin. (2) a fost abrogat prin
art. 87 pct. 17 din Legea nr. 71/2011 , astfel că art. 69 are următorul conținut: "(1) Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I. [...]
(3) Titularii sarcinilor înscrise în registrele de transcripțiuniinscripțiuni care vor solicita deschiderea cărților funciare pentru imobilele în cauză, în condițiile prezentei legi, și reînnoirea sarcinilor până la data de 31 decembrie 2016 vor beneficia de scutire de la plata tarifelor.
(4) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:
-
art. 37-43 din Legea fondului funciar nr. 59 din 29 octombrie 1974 , publicată în Buletinul Oficial nr. 138 din 5 noiembrie 1974, cu modificările ulterioare;
- anexa nr. 1 la
Decretul nr. 146/1985
privind înființarea colectivelor de lucrări cadastrale;
-
Decretul nr. 305 din 15 septembrie 1971
privind activitatea geodezică, topofotogrammetrică și cartografică, precum și procurarea, deținerea și folosirea datelor și documentelor rezultate din această activitate, publicat în Buletinul Oficial nr. 111 din 26 septembrie 1971;
- orice alte dispoziții contrare prezentei legi."
Autorii excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) și (3) referitoare la accesul liber la justiție, precum și ale art. 136 alin. (5) potrivit cărora proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate sunt apreciate a fi neconstituționale în interpretarea dată acestora prin Decizia nr. LXXXVI (86) din 10 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată cu ocazia soluționării recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin dispozitivul acestei decizii, Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au stabilit că, în situația prescripțiilor achizitive începute sub imperiul
și împlinite după intrarea în vigoare a
Legii nr. 7/1996 , acțiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv ale
Decretului-lege nr. 115/1938 .
1. Curtea consideră că un prim aspect care se impune a fi analizat este acela al admisibilității excepției de neconstituționalitate. În acest context, prin
Decizia nr. 8 din 18 ianuarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 17 martie 2011, Curtea a reținut că scopul declarat al recursului în interesul legii este acela de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, ca urmare a sesizării, în practică, a unor chestiuni de drept care au primit o soluționare diferită din partea instanțelor judecătorești. Potrivit art. 330^7 din Codul de procedură civilă, introdus prin
art. I pct. 33 din Legea nr. 202/2010
privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, decizia se pronunță numai în interesul legii și nu are efecte asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese, iar dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României. Ca atare, obligativitatea dezlegărilor date problemelor de drept, prin soluționarea unui recurs în interesul legii, înseamnă că judecătorul trebuie să se conformeze unei interpretări normative unitare date de instanța supremă.
Așa fiind, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, este admisibilă.
2. Analizând pe fond excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textele de lege criticate, respectiv art. 58 și
art. 69 din Legea nr. 7/1996 , republicată, au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la critici similare, în acest sens fiind, de exemplu,
Decizia nr. 653 din 10 iunie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 7 iulie 2008,
Decizia nr. 1.615 din 26 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 5 ianuarie 2010, și
Decizia nr. 587 din 4 mai 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 6 iulie 2010, prin care a statuat că acestea nu contravin Legii fundamentale.
Curtea reține că, în esență, autorii excepției susțin că prin menținerea în vigoare a prevederilor
se aduce atingere egalității în drepturi, aplicându-li-se unor cetățeni un regim juridic discriminatoriu față de cetățenii care nu cad sub incidența acestui act normativ, limitându-se totodată și accesul la justiție. Astfel, aceștia arată că uzucapiunea în sistem de carte funciară se reglementează în continuare după prevederile vechii legi, respectiv după prevederile
art. 27 și 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 , ceea ce conduce la crearea unei situații de inegalitate între persoane, raportat la aceeași stare de fapt, în funcție de domiciliul acestor persoane.
Prin deciziile mai sus menționate, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituțională a statuat că principiul egalității în fața legii nu însemnă uniformitate, așa încât, în cazul unor situații diferite, un tratament diferit este posibil atunci când acesta se justifică în mod obiectiv și rațional. Or, aplicabilitatea tranzitorie a prevederilor
art. 27 și 28 din Decretul-lege nr. 115/1938
este justificată obiectiv și rațional de procesul istoric de unificare a legislației după întregirea țării în urma Primului Război Mondial. Astfel, în materia publicității drepturilor reale imobiliare au existat sisteme diferite de publicitate: în unele regiuni, sistemul de transcripțiuni și inscripțiuni, iar în altele, sistemul cărților funciare. Ca efect al aplicării
se va realiza o unificare legislativă a regimului de publicitate imobiliară.
În acest context, Curtea apreciază că soluția legislativă de a menține în vigoare
până la finalizarea lucrărilor de cadastru general și a registrelor de publicitate imobiliară nu aduce atingere art. 16 alin. (1) sau art. 21 din Constituție. Acest act normativ are aplicabilitate generală în zonele ce cad sub incidența reglementărilor sale, fiind expresia aplicării legii civile în spațiu.
Astfel, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. LXXXVI (86) din 10 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în timp, legea veche ( Decretul-lege nr. 115/1938 ) ultraactivează în întregul ei, acțiunea sa neputând înceta decât în momentul fixat de legiuitor.
Rezultă deci că pentru posesia imobilelor situate în regimul de carte funciară, începute sub imperiul
Decretului-lege nr. 115/1938 , acțiunea în constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune este reglementată de prevederile acestui decret chiar și după data intrării în vigoare a
În istoria statului unitar român au existat și mai există norme legale aplicabile doar pe o anumită parte a teritoriului național, de exemplu: Legea nr. LX/1881 privitoare la executarea silită imobiliară în Transilvania,
privind regimul zonelor libere,
privind dezvoltarea regională în România, însă, așa cum s-a arătat mai sus, existența unor acte normative diferite pentru anumite zone ale țării nu este de natură să creeze discriminări.
În legătură cu instituția discriminării, Curtea a mai reținut că, în sensul art. 4 alin. (2) din Constituție, aceasta poate exista atunci când se stabilesc tratamente juridice diferite pe criterii de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială. Reglementarea criticată stabilește însă un regim diferit în materia publicității bunurilor imobiliare, aplicabilă acestora, pe criteriul apartenenței la spațiul care a fost guvernat de sistemul legislativ.
În sfârșit, referitor la critica autorilor excepției potrivit căreia în reglementarea inițială a
Legii nr. 7/1996 , înainte de modificările aduse prin
Legea nr. 247/2005 , dispozițiile tranzitorii aveau o logică juridică care permitea aplicarea unitară a legii și în mod egal față de toți cetățenii, Curtea consideră că aceasta nu înseamnă că prin modificările aduse de legiuitor prin această lege se încalcă vreun drept al autorilor excepției, ci, mai curând, acestea dau expresie principiului neretroactivității legii pentru situațiile în curs de desfășurare.
În sfârșit, Curtea constată că aspectele invocate în motivarea excepției reprezintă, în realitate, probleme de interpretare și aplicare a legii, care sunt de competența instanțelor de judecată, iar nu de competența instanței de contencios constituțional.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 58 și
art. 69 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , republicată, excepție ridicată de Ioan Boțan, Liviu Boțan, Dorina Boțan, Petru Bîrgoz, Valeria Bîrgoz, Cornel Ștefănuț și Maria Ștefănuț în dosarele nr. 802/175/2007, nr. 803/175/2007 și nr. 804/175/2007 ale Tribunalului Alba - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 octombrie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.