Decizia nr. 689/2008
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 61 lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 53/2003 24 ianuarie 2003 (prevederi anume) Codul muncii
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 61 lit. e) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, excepție ridicată de Jenița Ioniță în Dosarul nr. 8.484/99/2007 al Tribunalului Iași - Secția litigii de muncă.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de autorul excepției prin care se cere acordarea unui nou termen pentru angajarea unui apărător.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii, având în vedere perioada scursă de la data sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, perioadă în care autorul excepției putea depune diligențele necesare pentru a-și asigura apărarea.
Deliberând, Curtea respinge cererea de acordare a unui nou termen și consideră cauza în stare de judecată.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 13 februarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 8.484/99/2007, Tribunalul Iași - Secția de litigii de muncă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 61 lit. e) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii. Excepția a fost ridicată de Jenița Ioniță în cadrul unei acțiuni civile prin care Inspectoratul Județean Școlar al Județului Iași a solicitat constatarea încetării contractului de muncă al autorului excepției de neconstitu ționalitate.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prin scoaterea din câmpul muncii a unei persoane apte de muncă în conformitate cu art. 61 lit. e) din Codul muncii se aduce atingere dreptului fundamental la muncă.
Tribunalul Iași - Secția de litigii de muncă arată că, deși dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, stabilirea de către legiuitor a unei limite de vârstă la care o persoană poate beneficia de pensie reprezintă o măsură de protecție socială. Astfel, lăsarea la latitudinea angajatorului a posibilității de a păstra sau nu în activitate o persoană care îndeplinește condițiile de vârstă standard de pensionare și stagiu de cotizare nu reprezintă o încălcare a art. 41 alin. (1) din Constituție.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că art. 61 lit. e) din Codul muncii este constituțional. În acest sens, arată că dreptul la muncă se exercită în condițiile și limitele stabilite de lege, astfel că instituirea unor reguli privind vârsta standard de pensionare și realizarea stagiului de cotizare reprezintă opțiunea legiuitorului, în acord cu prevederile constituționale privind dreptul la muncă. Continuarea activității salariatului după îndeplinirea condițiilor privind vârsta standard de pensionare și stagiul de cotizare reprezintă voința și opțiunea angajatorului, care decide în funcție de interesul general al activității pe care o desfășoară și în baza libertății contractuale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 61 lit. e) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, așa cum a fost modificată prin articolul unic pct. 15 din
pentru aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 65/2005
privind modificarea și completarea
- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.147 din 19 decembrie 2005.
Textul de lege criticat are următoarea redactare:
Articolul 61
lit. e): "Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în următoarele situații:[...]
e) în cazul în care salariatul îndeplinește condițiile de vârstă standard și stagiu de cotizare și nu a solicitat pensionarea în condițiile legii."
Autorul excepției consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare dispozițiilor art. 41 alin. (1) din Constituție privind dreptul la muncă.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, potrivit art. 41 alin. (1) din Constituție, dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, el semnificând însuși dreptul pe care îl are o ființă umană de a trăi procurându-și resursele necesare vieții prin munca sa. Astfel, dispozițiile constituționale consacră libertatea alegerii profesiei, meseriei sau ocupației, libertatea alegerii locului de muncă, protecția socială a muncii, retribuția muncii depuse, dreptul la negocieri și caracterul obligatoriu al convențiilor colective încheiate ca urmare a acestor negocieri.
Pornind de la această perspectivă, Curtea apreciază că susținerile autorului excepției privind contrarietatea dintre art. 61 alin. (1) din Codul muncii și art. 41 alin. (1) din Constituție nu sunt întemeiate.
Astfel, pe de o parte, Curtea constată că împlinirea condițiilor pentru obținerea dreptului la pensie naște vocația către dreptul fundamental la pensie, conceput să asigure resursele necesare vieții după vârsta în care se apreciază că o persoană nu mai poate desfășura o activitate pentru obținerea acestor resurse.
Pe de altă parte, în măsura în care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege și au acordul angajatorului, așa cum prevede
art. 41 alin. (5) din Legea nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, persoanele pentru care s-a născut vocația de a obține dreptul la pensie pot continua munca în vederea obținerii unor venituri mai mari. Curtea observă, însă, că acest drept nu poate împieta asupra dreptului de care se bucură angajatorul de a decide asupra celei mai bune soluții pentru desfășurarea activității sale, mai ales în condițiile în care angajatul are deja posibilitatea de a obține pensie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 61 lit. e) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, excepție ridicată de Jenița Ioniță în Dosarul nr. 8.484/99/2007 al Tribunalului Iași - Secția litigii de muncă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 iunie 2008.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.