Decizia nr. 1459/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 61 lit. e) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii și ale art. 404 alin. (2) și

art. 406 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Camera Medicilor Prahova și Mihai Vasile Belașcu în Dosarul nr. 2.210/105/2009 al Curții de Apel Ploiești - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.380D/2010.

La apelul nominal se prezintă avocatul Niculae Dercaci pentru autorii excepției și personal Mihai Vasile Belașcu, lipsind Centrul de Diagnostic și Tratament, Direcția de Sănătate Publică Prahova și Instituția Prefectului Prahova.

Reprezentantul autorilor excepției solicită admiterea excepției de neconstituționalitate și arată că dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție impun egalitatea în drepturi a cetățenilor în fața legii, indiferent de vârstă. În situația textelor de lege criticate, însă, concedierea apare ca un act unilateral al angajatorului, ce nu ține seama de valențele fizice ori intelectuale ale salariatului. Astfel, se aduce atingere unor drepturi fundamentale, fără respectarea dispozițiilor art. 53 din Constituție.

Mihai Vasile Belașcu arată că, potrivit contractului colectiv de muncă, un lider sindical nu poate fi concediat decât cu avizul scris al sindicatului, fără nicio condiționare însă privind vârsta.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, prin

Decizia nr. 689/2008 . De asemenea, arată că dispozițiile

Legii nr. 95/2006

nu sunt neconstituționale, iar față de conținutul acestora, prevederile constituționale referitoare la dreptul la negocieri colective în materie de muncă nu sunt aplicabile.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.210/105/2009, Curtea de Apel Ploiești - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 61 lit. e) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii și ale art. 404 alin. (2) și

art. 406 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății.

Excepția a fost ridicată de Camera Medicilor Prahova și Mihai Vasile Belașcu cu prilejul soluționării recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 2.128 din 11 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată că prevederile art. 61 lit. e) din Codul muncii încalcă dreptul la muncă, întrucât niciun cetățean nu trebuie oprit de la a munci, atât timp cât se consideră apt pentru aceasta. De asemenea, arată că dispozițiile art. 404 alin. (2) și

art. 406 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006

intră în contradicție cu obligația constituțională de respectare a contractelor colective de muncă.

Curtea de Apel Ploiești - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că susținerile autorilor excepției nu sunt întemeiate, deoarece dispozițiile art. 61 lit. e) din Codul muncii au fost abrogate, iar dispozițiile criticate ale

Legii nr. 95/2006

reprezintă opțiunea legiuitorului de a crea organe care să asigure supravegherea activității în domeniul sanitar și de a le atribui competențe în acest sens.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că dispozițiile art. 61 lit. e) din Codul muncii au fost supuse controlului de constituționalitate, Curtea reținând, prin

Decizia nr. 689/2008

și

Decizia nr. 1.003/2008 , că nu contravin prevederilor art. 41 din Constituție. Mai arată că art. 61 lit. e) din Codul muncii a fost abrogat prin dispozițiile

Legii nr. 49/2010 , dar soluția legislativă criticată a fost preluată, în esență, în art. 56 alin. (1) lit. d) din Codul muncii. Cât privește dispozițiile art. 404 alin. (2) și

art. 406 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 , arată că nu există niciun element efectiv de contrarietate între conținutul acestora și art. 41 din Constituție.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 61 lit. e) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziții potrivit cărora: "Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în următoarele situații: [...]

e) în cazul în care salariatul îndeplinește condițiile de vârstă standard și stagiu de cotizare și nu a solicitat pensionarea în condițiile legii."

Curtea constată că dispozițiile

art. 61 lit. e) din Legea nr. 53/2003

au fost abrogate prin

art. IV pct. 3 din Legea nr. 49/2010

privind unele măsuri în domeniul muncii și asigurărilor sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 29 martie 2010, iar prin același act normativ s-a prevăzut completarea art. 56 din Codul muncii cu următoarele dispoziții de lege: "Contractul individual de muncă existent încetează de drept: [...]

d) la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare".

Având în vedere cele reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora dispozițiile de lege supuse controlului de constituționalitate, și care sunt aplicabile litigiului în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate în virtutea principiului "tempus regit actum", pot constitui obiect al excepției de neconstituționalitate chiar dacă acestea au fost abrogate sau și-au încetat aplicarea, Curtea urmează a analiza constituționalitatea dispozițiilor

art. 61 lit. e) din Legea nr. 53/2003 , cu redactarea cu care a fost sesizată.

De asemenea, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie și prevederile art. 404 alin. (2) și

art. 406 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, dispoziții potrivit cărora:

- Art. 404 alin. (2): "Colegiul Medicilor din România are autonomie instituțională în domeniul său de competență, normativ și jurisdicțional profesional și își exercită atribuțiile fără posibilitatea vreunei imixtiuni.";

- Art. 406 alin. (1) lit. a): "(1) Colegiul Medicilor din România are următoarele atribuții:

a) asigură aplicarea regulamentelor și normelor care organizează și reglementează exercitarea profesiei de medic, indiferent de forma de exercitare și de unitatea sanitară în care se desfășoară".

Autorii excepției consideră că aceste dispoziții de lege sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 41 privind dreptul la muncă și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 61 lit. e) din Codul muncii au mai fost supuse controlului de constituționalitate în raport cu aceleași texte din Constituție și critici asemănătoare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin

Decizia nr. 689 din 12 iunie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 29 iulie 2008, Curtea a reținut că împlinirea condițiilor pentru obținerea dreptului la pensie naște vocația către dreptul fundamental la pensie, conceput să asigure resursele necesare vieții după vârsta în care se apreciază că o persoană nu mai poate desfășura o activitate pentru obținerea acestor resurse. De asemenea, în măsura în care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege și au acordul angajatorului, așa cum prevede

art. 41 alin. (5) din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, persoanele pentru care s-a născut vocația de a obține dreptul la pensie pot continua munca în vederea obținerii unor venituri mai mari. Acest drept nu poate însă împieta asupra dreptului de care se bucură angajatorul de a decide asupra celei mai bune soluții pentru desfășurarea activității sale, mai ales în condițiile în care angajatul are deja posibilitatea de a obține pensie.

Deoarece nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea jurisprudenței Curții, cele statuate anterior își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate aduse art. 404 alin. (2) și

art. 406 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 , Curtea constată că dispozițiile de lege criticate stabilesc statutul și atribuțiile Colegiul Medicilor din România. Raportat la singurul argument al autorilor excepției de neconstituționalitate, vizând nerespectarea contractelor colective de muncă, Curtea apreciază că, în realitate, sunt invocate aspecte ce țin de aplicarea legii și revin competenței instanței de judecată, iar nu probleme de constituționalitate de competența Curții Constituționale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 61 lit. e) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii și ale art. 404 alin. (2) și

art. 406 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Camera Medicilor Prahova și Mihai Vasile Belașcu în Dosarul nr. 2.210/105/2009 al Curții de Apel Ploiești - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 noiembrie 2011.