Decizia nr. 1003/2008
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 61 lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii și ale art. 41 alin. (5) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 53/2003 24 ianuarie 2003 (prevederi anume) Codul muncii
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 61 lit. e) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii și ale
art. 41 alin. (5) din Legea nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată de Jănița Ioniță în Dosarul nr. 7.198/99/2007 al Curții de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei, arătând că la dosar au fost depuse concluzii scrise prin care autorul solicită judecarea în lipsă a excepției de neconstituționalitate și admiterea acesteia.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 11 aprilie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 7.198/99/2007, Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 61 lit. e) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii și ale
art. 41 alin. (5) din Legea nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale. Excepția a fost ridicată de Jănița Ioniță cu prilejul soluționării recursului formulat împotriva Sentinței nr. 2.369 din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. 7.198/99/2007.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că art. 61 lit. e) din Codul muncii și
art. 41 alin. (5) din Legea nr. 19/2000
sunt contrare art. 41 alin. (1) din Constituție. În acest sens, arată că pensionarea unei persoane reprezintă un drept al acesteia, iar nu o obligație. Atât timp cât o persoană este aptă de muncă și dorește să muncească, chiar și fără ieșirea la pensie, Constituția îi dă dreptul la muncă.
Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, însă desfășurarea unei activități remunerate în baza unui contract de muncă presupune drepturi și obligații corelative ale celor două părți. Eliminarea acordului angajatorului pentru continuarea activității în ipoteza îndeplinirii de către salariat a condițiilor pentru ieșirea la pensie prevăzute de
ar încălca principiile ce stau la baza oricărei relații de muncă, respectiv cele ale consensualismului și bunei-credințe. Nu constituie o îngrădire a dreptului la muncă un eventual acord negativ pentru ca salariatul să își desfășoare în continuare activitatea în cadrul aceleiași unități, întrucât acesta din urmă are opțiunea de a desfășura munca, după pensionare, la un alt angajator.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 61 lit. e) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 371/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.147 din 19 decembrie 2005.
Acest text de lege are următoarea redactare:
Articolul 61
lit. e): "Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în următoarele situații: [...]
e) în cazul în care salariatul îndeplinește condițiile de vârstă standard și stagiu de cotizare și nu a solicitat pensionarea în condițiile legii."
De asemenea, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie și dispozițiile
art. 41 alin. (5) din Legea nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, așa cum a fost modificată prin
Legea nr. 338/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 25 iunie 2002.
Textul de lege criticat are următoarea redactare:
Articolul 41
alin. (5): "Asigurații care îndeplinesc condițiile prevăzute de prezenta lege pentru obținerea unei pensii pentru limită de vârstă, cu excepția pensiei anticipate și a pensiei anticipate parțiale, își pot continua activitatea numai cu acordul angajatorului."
Autorul excepției consideră că aceste texte de lege sunt contrare art. 41 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia "Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă".
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției a mai supus examinării, cu un alt prilej, constituționalitatea art. 61 lit. e) din Codul muncii, invocând aceleași argumente ca în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 689 din 12 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 29 iulie 2008, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a art. 61 lit. e) din Codul muncii, reținând că "dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, el semnificând însuși dreptul pe care îl are o ființă umană de a trăi procurându-și resursele necesare vieții prin munca sa. Astfel, dispozițiile constituționale consacră libertatea alegerii profesiei, meseriei sau ocupației, libertatea alegerii locului de muncă, protecția socială a muncii, retribuția muncii depuse, dreptul la negocieri și caracterul obligatoriu al convențiilor colective încheiate ca urmare a acestor negocieri". Cu toate acestea, Curtea a arătat că "împlinirea condițiilor pentru obținerea dreptului la pensie naște vocația către dreptul fundamental la pensie, conceput să asigure resursele necesare vieții după vârsta în care se apreciază că o persoană nu mai poate desfășura o activitate pentru obținerea acestor resurse". În același timp, a amintit că, în măsura în care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege și au acordul angajatorului, așa cum prevede
art. 41 alin. (5) din Legea nr. 19/2000 , persoanele pentru care s-a născut vocația de a obține dreptul la pensie pot continua munca în vederea obținerii unor venituri mai mari.
Curtea a observat, însă, că "acest drept nu poate impieta asupra dreptului de care se bucură angajatorul de a decide asupra celei mai bune soluții pentru desfășurarea activității sale, mai ales în condițiile în care angajatul are deja posibilitatea de a obține pensie".
Deoarece nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea jurisprudenței Curții, cele statuate anterior își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 61 lit. e) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii și ale
art. 41 alin. (5) din Legea nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată de Jănița Ioniță în Dosarul nr. 7.198/99/2007 al Curții de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 octombrie 2008.
Președintele Curții Constituționale, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.