Decizia nr. 714/2008

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 alin. (2) din Titlul X al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Vasilica Dobre în Dosarul nr. 1.090/1.748/2007 al Judecătoriei Cornetu.

La apelul nominal răspund apărătorii autorului excepției, Cristian Gâdea și Neli Păduraru, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Apărătorii părții prezente solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, reiterând motivele cuprinse în notele scrise depuse la dosarul cauzei. Subliniază că, prin motivele de neconstituționalitate invocate, nu solicită reformularea de către Curtea Constituțională a textului de lege criticat, astfel încât excepția ridicată nu este inadmisibilă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă. În acest sens, arată că motivul de neconstituționalitate invocat de către autor nu privește textul de lege criticat ca atare, ci aplicarea acestuia, aspect ce excedează competenței Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 noiembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.090/1.748/2007, Judecătoria Cornetu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. Excepția a fost ridicată de Vasilica Dobre într-o cauză civilă privind pronunțarea de către instanța de judecată a unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textul de lege criticat este neconstituțional, fiind contrar dispozițiilor art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, întrucât dă posibilitatea instanțelor de judecată să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare în condițiile în care anterior s-a încheiat un antecontract, iar una dintre părți s-a răzgândit. Susține că o soluție judicioasă pentru această situație ar fi posibilitatea celeilalte părți de a cere în instanță despăgubirile stabilite prin antecontract. Consideră că textul de lege criticat ar trebui aplicat numai la situațiile în care vânzătorul a pus în posesie cumpărătorul, iar acesta din urmă a plătit prețul integral, însă nu s-a încheiat contract de vânzare-cumpărare în formă autentică.

Judecătoria Cornetu apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, textul de lege criticat fiind lacunar.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituțional, nefiind contrar dispozițiilor art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, întrucât dă expresie regulii executării în natură a obligației. Totodată, apreciază că invocarea excepției de neconstituționalitate a fost determinată de modul de interpretare și aplicare a legii, aspect ce excedează competenței Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susținerile părții prezente, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (2) din titlul X "Circulația juridică a terenurilor" din

Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, având următorul cuprins: "În situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract."

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (1) și (2) referitoare la garantarea proprietății private.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că art. 5 alin. (2) din titlul X "Circulația juridică a terenurilor" din

Legea nr. 247/2005

reglementează situația în care se încheie un antecontract având ca obiect un teren cu sau fără construcții, iar ulterior una dintre părți refuză să încheie contractul la care s-a obligat prin promisiune, instanța de judecată putând să pronunțe, la sesizarea părții care și-a îndeplinit obligațiile, o hotărâre care să țină loc de contract.

Curtea reține că, prin încheierea unui antecontract sub forma unei promisiuni sinalagmatice de vânzare și de cumpărare a unui imobil, se naște în sarcina promitentului-vânzător și a promitentului-cumpărător obligația de a face, respectiv de a încheia un contract de vânzare-cumpărare în viitor. În caz de neexecutare a obligațiilor asumate, răspunderea fiind contractuală, executarea în natură a obligației "de a face" se poate realiza prin acțiune personală având ca obiect pronunțarea unei hotărâri ce ține loc de contract de vânzare-cumpărare. Curtea constată că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (1) și (2).

Totodată, cu privire la susținerea autorului excepției potrivit căreia o soluție judicioasă ar fi posibilitatea de a cere în instanță despăgubirile stabilite prin antecontract, Curtea constată că acest motiv de neconstituționalitate invocat nu privește textul de lege criticat, ci aplicarea acestuia, aspect ce excedează competenței instanței de contencios constituțional. În practică, în cazul în care instanța de judecată nu pronunță o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, partea în culpă este obligată la plata de daune interese. În același mod, instanța de judecată poate constrânge părțile să încheie contractul prin stabilirea de daune cominatorii până la executarea obligației în natură.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Vasilica Dobre în Dosarul nr. 1.090/1.748/2007 al Judecătoriei Cornetu.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 iunie 2008.