Decizia nr. 783/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Dumitru Bocai în Dosarul nr. 9.579/118/2007 al Tribunalului Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, cauză ce face obiectul Dosarului nr. 929D/2008 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.156D/2008, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Vigroup" - S.A. din Ploiești și Societatea Comercială "Vigogeo Invest" - S.A din Ploiești în Dosarul nr. 4.803/105/2007 al Tribunalului Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ II.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării celor două cauze.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare.

Curtea, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.156D/2008 la Dosarul nr. 929D/2008, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, indicând, în aceste sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, respectiv

Decizia nr. 637/2006 , care își menține valabilitatea și în prezenta cauză.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 30 octombrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 9.579/118/2007, Tribunalul Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 .

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Dumitru Bocai într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect suspendarea executării unui act administrativ.

Prin Încheierea din 12 februarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 4.803/105/2007, Tribunalul Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ II a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 .

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de pârâții Societatea Comercială "Vigroup" - S.A. Ploiești și Societatea Comercială "Vigogeo Invest" - S.A. din Ploiești într-o acțiune de contencios administrativ având ca obiect suspendarea executării unui act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul excepției invocate în Dosarul nr. 929D/2008 - Dumitru Bocai - susține, în esență, că "alegerea viceprimarului este un act eminamente politic, care trebuie să scape cenzurii instanței de contencios administrativ, de vreme ce statul român este organizat pe principiul separației puterilor în stat".

În Dosarul nr. 1.156D/2008, autorii excepției arată următoarele: "dispozițiile prevăzute de

art. 15 din Legea nr. 554/2004 , potrivit cărora suspendarea executării actului se dispune până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile, contravin dreptului la un proces echitabil, precum și principiului egalității în drepturi, întrucât nu sunt aplicate - așa cum prevede

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

-, prevederile corespondente din Codul de procedură civilă referitoare la soluționarea cererilor de suspendare; echitabilitatea procesuală privește inclusiv posibilitatea unei probațiuni complete a dreptului, fapt ce nu se întâmplă în ipoteza reglementată de

art. 15 din Legea nr. 554/2004 , instanța putând să dispună suspendarea actului mai înainte de admiterea probatoriului complet; în măsura în care legea recunoaște posibilitatea terților de a solicita suspendarea efectelor unei autorizații de construire (act administrativ individual) se încalcă prevederile art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție privind dreptul de proprietate privată, respectiv a atributelor acestui drept: folosința și dispoziția materială; în măsura în care nu se recunoaște necesitatea depunerii unei cauțiuni de către petentul care solicită suspendarea este neîndoielnic că textul de lege este neconstituțional, raportat la art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție".

Tribunalul Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, exprimându-și opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate ce face obiectul Dosarului nr. 929D/2008, apreciază că aceasta "nu are caracter întemeiat, întrucât dispozițiile criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorul excepției."

Tribunalul Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ II, exprimându-și opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate ce face obiectul Dosarului nr. 1.156D/2008, apreciază că aceasta este neîntemeiată, invocând în sprijinul opiniei sale și

deciziile Curții Constituționale nr. 673/2006 , nr. 939/2006, nr. 1.129/2007 și nr. 8/2008.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 14 și ale

art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

sunt constituționale. Reglementările privind procedurile de suspendare a actelor administrative unilaterale nu sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (4), ale art. 15 alin. (1), ale art. 16 alin. (1) și (2), ale art. 21 alin. (3), ale art. 24 alin. (1), ale art. 44 alin. (1) și (2) și ale art. 126 alin. (2) din Constituție, invocate. În acest sens invocă

deciziile Curții Constituționale nr. 637/2006

și nr. 8/2008.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 14 și

art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificate prin

art. I pct. 20-22 din Legea nr. 262/2007

pentru modificarea și completarea

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textele criticate au următorul cuprins:

- Art. 14. - Suspendarea executării actului: "(1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.

(2) Instanța soluționează cererea de suspendare, de urgență și cu precădere, cu citarea părților.

(3) Când în cauză este un interes public major, de natură a perturba grav funcționarea unui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusă și de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător.

(4) Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.

(5) În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat de către instanță, acesta este suspendat de drept. În acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă.

(6) Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive.

(7) Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.";

- Art. 15. - Solicitarea suspendării prin acțiunea principală: "(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.

(2) Dispozițiile art. 14 alin. (2)-(7) se aplică în mod corespunzător.

(3) Hotărârea dată cererii de suspendare este executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art. 14 alin. (4), nu suspendă executarea.

(4) În ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)."

Textele constituționale invocate sunt cele ale dispozițiilor art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor, art. 15 alin. (1) referitoare la principiul universalității, art. 16 alin. (1) și (2) care consacră principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, art. 21 alin. (3) consacrat dreptului la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare și ale art. 44 alin. (1) și (2) care consacră principiile garantării și ocrotirii în mod egal de lege a proprietății private, indiferent de titular.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 14 și ale

art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

sunt criticate sub două aspecte principale: primul vizează încălcarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituție, deoarece se apreciază că activitatea de control jurisdicțional a instanței de judecată asupra actelor administrative constituie o ingerință a puterii judecătorești în exercițiul puterii executive; al doilea aspect privește condițiile de suspendare a executării actului, care creează, în opinia autorilor excepției, o inegalitate de arme între reclamant și pârât, afectează echitabilitatea procesuală, dreptul la apărare și aduce atingere, finalmente, dreptului de proprietate privată.

Cât privește primul aspect luat în discuție, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 700 din 17 iunie 2008

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , nepublicată încă la momentul pronunțării prezentei decizii, a reținut că "principiul separației și echilibrului puterilor în stat presupune existența unui control reciproc între puterile statului, sub aspectul exercitării în conformitate cu legea a atribuțiilor lor specifice, acesta fiind un mecanism specific statului de drept și democratic pentru evitarea abuzurilor din partea uneia sau alteia dintre puterile statului. Principiul neagă opusul său, care este cel al unanimității, caracteristic statului totalitar și dictatorial. În același spirit, Constituția consacră, la art. 52, dreptul persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal al unei cereri, să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei". Ca atare, o astfel de critică de neconstituționalitate nu poate fi primită.

Referitor la al doilea aspect vizat de critica de neconstituționalitate, Curtea, prin jurisprudența sa în materie, a răspuns unor critici asemănătoare. De exemplu, prin

Decizia nr. 1.129 din 27 noiembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 856 din 13 decembrie 2007, Curtea, respingând excepția, a reținut următoarele: "Cererea de suspendare a actului administrativ poate fi introdusă în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, iar instanța are obligația de a soluționa de urgență cererea, cu citarea părților. Suspendarea actelor administrative reprezintă, așadar, o situație de excepție, întrucât acestea se bucură de prezumția de legalitate. (...) Mai mult, dispozițiile de lege criticate nu împiedică sub nicio formă soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, deoarece suspendarea actului administrativ atacat poate fi dispusă de instanța de judecată numai până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei."

Având în vedere cele mai sus arătate, Curtea constată că nici criticile de neconstituționalitate formulate în prezenta cauză, referitoare la încălcarea art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (3) și a art. 24 alin. (1) din Constituție nu sunt întemeiate.

Cât privește invocarea prevederilor art. 44 alin. (1) și (2) din Legea fundamentală, referitoare la principiul garantării și ocrotirii proprietății private în mod egal de lege, indiferent de titular, Curtea constată că acestea nu au incidență în cauză, deoarece prevederile art. 14 și ale

art. 15 din Legea nr. 554/2004 , conținând norme procesuale, nu afectează sub nicio formă dreptul de proprietate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 și ale

art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Dumitru Bocai în Dosarul nr. 9.579/118/2007 al Tribunalului Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, respectiv de Societatea Comercială "Vigroup" - S.A. din Ploiești și Societatea Comercială "Vigogeo Invest" - S.A. din Ploiești în Dosarul nr. 4.803/105/2007 al Tribunalului Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ II.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 iulie 2008.