Decizia nr. 448/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, art. 330^1, art. 330^2 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de Popa Gheorghita, Popa Constantin și Popa Petre Paul în Dosarul nr. 2.498/1996, aflat pe rolul Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 29 octombrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa părților legal citate, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 6 noiembrie 1997 și apoi pentru data de 13 noiembrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 27 martie 1997, a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, art. 330^1, art. 330^2 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de Popa Gheorghita, Popa Constantin și Popa Petre Paul.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile art. 330, ale art. 330^1, ale art. 330^2 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, contravin dispozițiile art. 16 și art. 128 din Constituție, în sensul că instituirea, în favoarea procurorului general, a dreptului de a declara oricând recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătorești încalcă principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorității publice, fără privilegii și fără discriminări, și principiul, potrivit căruia împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate, precum și Ministerul Public pot exercita căile de atac în condițiile legii.

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În scopul soluționării cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția de neconstituționalitate nu este intemeiata, având în vedere practica jurisdicțională a Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legii atacate, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea este competența să soluționeze excepția referitoare la dispozițiile art. 330, ale art. 330^1, ale art. 330^2 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, cu care a fost legal sesizată.

Curtea s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea art. 330, art. 330^2 și a art. 330^4 din Codul de procedură civilă din Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă din Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 și, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, constatând, pe de o parte, ca prevederile art. 330, art. 330^2 alin. 2 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă sunt constituționale, iar pe de altă parte, admițând excepția de neconstituționalitate a art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Având în vedere ca un text declarat neconstitutional nu mai poate face obiectul unei noi excepții de neconstituționalitate, potrivit prevederilor art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, excepția vizând dispozițiile art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă urmează să fie respinsă ca inadmisibila în baza prevederilor art. 23 alin. (6) din aceeași lege.

De asemenea, urmează să fie respinsă ca vadit nefondata și excepția privind dispozițiile art. 330, art. 330^2 alin. 2, precum și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine o schimbare a practicii jurisdicționale a Curții Constituționale.

Cu privire la dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, se constată că la data ridicării excepției, prin Legea nr. 17/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, acestea fuseseră modificate, astfel încât, în prezent, recursul în anulare nu mai poate fi declarat oricând de către procurorul general, ci numai în cadrul unui termen de 6 luni, care începe să curgă de la data când hotărârea a rămas irevocabilă, pentru motivul prevăzut de art. 330 pct. 1 din Codul de procedură civilă sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, pentru motivul prevăzut de art. 330 pct. 2 din același cod.

Rezultă asadar ca, fiind instituit termenul de exercitare a acestei cai de atac, excepția de neconstituționalitate a rămas fără obiect.

În acest sens s-a pronunțată Curtea Constituțională prin Decizia nr. 37 din 25 februarie 1997, definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 15 aprilie 1997.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, al art. 2, al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, art. 330^1, art. 330^2 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de Popa Gheorghita, Popa Constantin și Popa Petre Paul în Dosarul nr. 2.498/1996 al Curții Supreme de Justiție- Secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 13 noiembrie 1997.