Decizia nr. 1043/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 38 alin. (7) din Legea nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție invocată de Gheorghe Stancu în Dosarul nr. 2.568/55/2008 al Judecătoriei Arad - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând că normele criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 7 mai 2008, pronunțată în Dosarul nr. 2.568/55/2008, Judecătoria Arad - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 38 alin. (7) din Legea nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepția invocată de Gheorghe Stancu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că se încalcă accesul la o justiție imparțială prin stabilirea competenței de judecată în favoarea judecătoriei, întrucât cercetările au fost făcute de către un judecător egal în grad cu cel care judecă contestația și nu este normal ca magistratul de la judecătorie să poată infirma încheierea dată de judecătorul de la penitenciar. Această modalitate de desfășurare a procesului penal este, în opinia autorului excepției, contrară egalității cetățenilor în fața legii și dreptului la un proces echitabil.

Judecătoria Arad - Secția penală apreciază că excepția invocată este nefondată. Arată că "este greșită aprecierea că judecătorul, care a soluționat prin încheiere plângerea, este egal în grad cu cel care judecă contestația, întrucât judecătorul nu poate fi confundat cu o instanță judecătorească. Justiția se realizează prin instanța judecătorească și, atâta timp cât instanța întrunește criteriile de imparțialitate, nu se poate vorbi de o justiție imparțială".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că dispozițiile criticate nu contravin normelor constituționale invocate. Se face referire și la jurisprudența Curții Constituționale în această materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 38 alin. (7) din Legea nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, potrivit căruia "Împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată poate introduce contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii".

În opinia autorului excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, precum și ale art. 124 privind înfăptuirea justiției.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, nu pot fi reținute susținerile autorului excepției privind încălcarea, prin textele de lege criticate, a liberului acces la justiție. În acest sens Curtea Constituțională a reținut în jurisprudența sa, de exemplu prin

Decizia nr. 462 din 15 mai 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2007, că persoana condamnată are, atât în acord cu art. 21 din Constituție, cât și cu art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dreptul de a se adresa unei instanțe de judecată, după ce nemulțumirile acesteia au fost examinate de judecătorul delegat cu executarea pedepselor. În acest sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Decizia "Pilla contra Italiei" din 23 septembrie 2004, când a decis că, în măsura în care cererile reclamantului se referă la executarea pedepselor, art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil este inaplicabil unei proceduri ce privește executarea unei pedepse.

Faptul că instanța competentă pentru judecarea contestației împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate este judecătoria nu este de natură să aducă atingere egalității în drepturi și accesului la o justiție imparțială, deoarece justiția este guvernată de aceleași principii, statuate de prevederile art. 124 din Constituție - unicitate, imparțialitate, egalitate pentru toți - indiferent de instanța judecătorească prin care aceasta se înfăptuiește.

În același sens, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 622 din 27 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 26 iunie 2008, ale cărei considerente sunt valabile și în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 38 alin. (7) din Legea nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție invocată de Gheorghe Stancu în Dosarul nr. 2.568/55/2008 al Judecătoriei Arad - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 octombrie 2008.