Decizia nr. 406/1997

Ioan Muraru - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Predescu Sofia împotriva

Decizie Curții Constituționale nr. 7 din 20 ianuarie 1997 *).

----------

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 5 decembrie 1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330, art. 330^1, art. 330^2 din Codul de procedură civilă, ridicată de Predescu Sofia.

Prin Decizia nr. 7 din 20 ianuarie 1997, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, art. 330^1 și ale art. 330^2 din Codul de procedură civilă. Aceasta soluție s-a fundamentat pe Decizia Curții Constituționale nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, prin care s-a statuat ca dispozițiile art. 330 și ale art. 330^2 alin. 2 din Codul de procedură civilă sunt constituționale, iar cele ale art. 330^2 alin. 1 din același cod sunt neconstituționale.

Cat privește art. 330^1 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, definitivă și obligatorie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, s-a constata ca aceste dispoziții sunt neconstituționale în măsura în care ele se aplică hotărârilor pronunțate anterior datei de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993.

Împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 7 din 20 ianuarie 1997

a declarat recurs, în termen legal, Predescu Sofia, cu motivarea ca, în speta, apartamentul în litigiu nu a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950, ci a fost rechizitionat în anul 1951, și prin hotărâre judecătorească a obținut deplina proprietate și posesie. Fața de aceasta situație, recursul în anulare declarat de procurorul generale, în temeiul art. 330 pct. 2 din Codul de procedură civilă, încalcă dreptul de proprietate și prerogativele instanțelor de judecată. Apreciază ca, după adoptarea Hotărârii Guvernului nr. 11/1997, nu se mai poate susține constituționalitatea acestor dispoziții legale.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Senatul, prin Comisia juridică, de numiri, disciplina, imunități și validari, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este nefondata.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul este neîntemeiat, deoarece Curtea s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea acestor dispoziții legale prin decizii definitive care, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție, sunt obligatorii erga omnes și au putere numai pentru viitor.

Camera Deputaților nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctele de vedere ale Guvernului și Senatului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330, art. 330^1, și ale art. 330^2 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Prin recursul declarat de Predescu Sofia nu este criticata Decizia Curții Constituționale nr. 7 din 20 ianuarie 1997, ci este relatata situația de fapt din litigiul ce formează obiectul Dosarului nr. 1.675/1996 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă. Potrivit art. 29 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, aceasta nu statuează decât asupra problemelor de drept. În consecința, în mod constant, în practica jurisdicțională a Curții s-a statuat ca aspectele privind situația de fapt și justificarea drepturilor subiective ale părților este de competența instanțelor judecătorești. Recurenta nu invoca elemente noi care să justifice schimbarea practicii Curții.

Fața de cele arătate, rezultă ca recursul declarat în cauza este neîntemeiat și urmează a fi respins.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Predescu Sofia împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 7 din 20 ianuarie 1997 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 1997.