Decizia nr. 1231/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - președinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55 alin. 1, art. 56 alin. 1 și art. 57 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Societatea Comercială "Lisaura Prodimpex" - S.R.L. în Dosarul nr. 2.750/1/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 13 mai 2008, pronunțată în Dosarul nr. 2.750/1/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55 alin. 1, art. 56 alin. 1 și art. 57 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Societatea Comercială "Lisaura Prodimpex" - S.R.L.

În motivarea excepției de neconstituționalitate care privește competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca unică instanță ce se poate pronunța asupra cererii de strămutare, se susține că asigurarea condițiilor pe care le implică normele procedurale, respectiv nepărtinirea și obiectivitatea în soluționarea cauzei sunt caracteristici unei activități de judecată, iar situația și poziția petiționarei și a Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt diametral opuse, astfel că s-ar ajunge în situația în care instanța care judecă strămutarea să fie concomitent parte într-un dosar și judecător al aceluiași dosar. Aceasta, întrucât inculpată în cauză este o persoană care a avut calitatea de prim-grefier la Secția civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, autoarea excepției fiind parte vătămată, iar "o hotărâre de condamnare ar ridica semne de întrebare în privința profesionalismului unor judecători de la Secția Comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție".

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate. Se arată, totodată, că prin critica formulată "se tinde a se adăuga la lege".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului, invocând și jurisprudența Curții Constituționale în materie, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 55 alin. 1, art. 56 alin. 1 și art. 57 alin. 1 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:

- Art. 55 alin. 1: "Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la instanța competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii publice ori când una dintre părți are o rudă sau un afin până la gradul al patrulea inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței.";

- Art. 56 alin. 1: "Cererea de strămutare se adresează Înaltei Curți de Casație și Justiție și trebuie motivată. Înscrisurile pe care se sprijină cererea se alătură la aceasta, când sunt deținute de partea care cere strămutarea.";

- Art. 57 alin. 1: "Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție cere, pentru lămurirea instanței, informații de la președintele instanței ierarhic superioare celei la care se află cauza a cărei strămutare se cere, comunicându-i totodată termenul fixat pentru judecarea cererii de strămutare."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autoarea excepției invocă încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea pentru toți a justiției. Se invocă, totodată, art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, se constată că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra constituționalității textelor de lege criticate în prezenta cauză, în raport de aceleași dispoziții ale Legii fundamentale.

În acest sens sunt

Decizia nr. 528 din 11 octombrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.037 din 22 noiembrie 2005,

Decizia nr. 156 din 30 martie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 14 aprilie 2004, și

Decizia nr. 237 din 5 iunie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 28 iulie 2003, prin care Curtea a respins, pentru considerentele acolo arătate, excepția de neconstituționalitate invocată.

Soluția adoptată și considerentele deciziilor menționate sunt valabile și în prezenta cauză, întrucât nu au apărut elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55 alin. 1, art. 56 alin. 1 și art. 57 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Societatea Comercială "Lisaura Prodimpex" - S.R.L. în Dosarul nr. 2.750/1/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 noiembrie 2008.