Decizia nr. 601/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Coros Elena-Rodica și Coros Ioan împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 81 din 29 aprilie 1997 .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 2 decembrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa părților legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 9 decembrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 17 ianuarie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 3.470/1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330 și a art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de Coros Elena-Rodica și Coros Ioan.

Prin Decizia nr. 81 din 29 aprilie 1997 Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, precum și ale art. 25 lit. d) și ale art. 31 din Legea nr. 56/1993.

Împotriva deciziei sus-menționate au declarat recurs, în termen legal, Coros Elena-Rodica și Coros Ioan, pentru următoarele motive:

- Este criticabila opinia Curții Constituționale că nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea soluțiilor inițiale, atâta vreme cat însăși perioada de introducere a recursului în anulare a fost restrânsă, prin Legea nr. 17/1997, la 6 luni.

- "Obligația unui judecător de a respecta, împotriva opiniei sale, o alta soluție, chiar dacă aceasta este a majorității colegilor de instanța, goleste de conținut principiul constituțional al independentei judecătorilor".

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile art. 330 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata:

Considerentul criticat prin primul motiv de casare nu are semnificatia pe care i-o acorda recurentii, sensul lui fiind acela ca practica Curții în materia recursului în anulare este constanta, ea fiind obligatorie erga omnes în temeiul art. 145 alin. (2) din Constituție, neintervenind situații noi care să oblige Curtea să-și schimbe punctul de vedere.

Într-adevăr, prin Legea nr. 17/1997 s-a modificat textul art. 330^1 din Codul de procedură civilă, însă acesta nu a făcut obiectul excepției de neconstituționalitate și ca atare nu poate fi invocat direct în recurs.

Cat privește celălalt motiv de recurs, în decizia recurată se arata, pe larg, ca textele criticate din Legea nr. 56/1993 sunt conforme atât cu prevederile art. 123, cat și cu cele ale art. 125 din Constituție, ambele făcând expres trimitere la lege. Independenta judecătorilor nu este incalcata prin aplicarea unei hotărâri a Plenului Curții Supreme de Justiție în Secții Unite, întrucât aceasta hotărâre nu face decât să respecte, în condițiile legii, în speta ale Legii nr. 56/1993, rezolvarea data pe aceasta cale unei sesizări, în vederea schimbării jurisprudenței Curții.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Coros Elena-Rodica și Coros Ioan împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 81 din 29 aprilie 1997 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 9 decembrie 1997.