Decizia nr. 17/1998

Mihai Constantinescu - președinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Claudia Miu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de Constantinescu Elena în Dosarul nr. 3.199/1996 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29 ianuarie 1998 și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 3 februarie 1998.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 2 iulie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 3.199/1996 al acestei instanțe, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimata-reclamanta Constantinescu Elena.

În motivarea excepției se susține ca, prin instituirea recursului în anulare în favoarea Ministerului Public, se încalcă, pe de o parte, principiile consacrate în art. 16 și art. 128 din Constituție, iar pe de altă parte, principiile constituționale privind egalitatea părților în fața justiției, al puterii lucrului judecat și al obligativitatii hotărârilor judecătorești. În acest sens, autoarea excepției considera ca este inadmisibil ca Ministerului Public sa i se acorde și o cale de atac extraordinară "pentru aceleași motive care puteau fi invocate pe căile ordinare de atac".

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca excepția este neîntemeiată.

În scopul soluționării cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul sau de vedere, Guvernul considera ca excepția urmează a fi respinsă, ținând seama de practica jurisdicțională anterioară a Curții Constituționale în aceasta materie.

Președinții Camerei Deputaților și Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea este competența să soluționeze excepția referitoare la dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, cu care a fost legal sesizată.

Asupra constituționalității dispozițiilor legale privind recursul în anulare, asa cum este reglementat în Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 și, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996.

De asemenea, prin Decizia nr. 96/1996 s-a statuat ca dispozițiile art. 330^1 sunt constituționale în măsura în care acestea se aplică hotărârilor pronunțate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993. În aceasta decizie, în legătură cu susținerea ca art. 330^1 din Codul de procedură civilă ar încalcă principiul egalității, înscris în art. 16 alin. (1) din Constituție, se arata ca aceasta cale de atac "nu are scopul de a favoriza una sau alta dintre părți, ci anularea unei hotărâri care încalcă principii esențiale ale statului de drept, cum sunt separația puterilor și independenta și imparțialitatea judecătorilor."

Cu privire la dispozițiile art. 128 din Constituție, prin aceeași decizie s-a reținut ca art. 330^1 care face obiectul excepției, nu încalcă aceasta prevedere constituțională, care instituie competența legiuitorului de a reglementa "folosirea căilor de atac, adică exercitarea lor, inclusiv în ce privește termenele, atât de către părți, cat și de către Ministerul Public".

Totodată, în legătură cu susținerea ca art. 330^1 din Codul de procedură civilă ar încalcă principiul puterii lucrului judecat, prin decizia sus-menționată se arata ca acest principiu poate fi afectat și prin exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor definitive și irevocabile, care sunt la indemana părților, respectiv recursul, contestația în anulare și revizuirea.

Relativ la susținerea ca este inadmisibila coexistenta recursului în anulare alături de calea ordinară de atac a recursului, se retine ca aceasta nu contravine Constituției, întrucât reglementarea căilor de atac, ca expresie a politicii legislative a autorității legiuitoare, nu poate fi considerată ca fiind neconstitutionala, cat timp nu contravine unei norme constituționale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimata-reclamanta Constantinescu Elena în Dosarul nr. 3.199/1996 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 3 februarie 1998.