Decizia nr. 20/1998

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Dumitrescu Maria și Dumitrescu Mircea împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 293 din 1 iulie 1997 . Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 27 ianuarie 1998 și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 3 februarie 1998.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 14 februarie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 2.979/1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 pct. 1 și ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimații-reclamanți Dumitrescu Maria și Dumitrescu Mircea.

Prin Decizia nr. 293 din 1 iulie 1997, Curtea Constituțională a respins, ca vadit nefondata, excepția de neconstituționalitate, bazându-se pe practica sa jurisdicțională.

Împotriva deciziei sus-menționate, Dumitrescu Maria și Dumitrescu Mircea au declarat recurs, în termen legal, pentru următoarele motive:

- "Dat fiind faptul ca legea dispune pentru viitor, adică nu are caracter retroactiv, este gresita soluția bazată pe Legea nr. 17/1997, intrata în vigoare la 18 februarie 1997, atâta vreme cat excepția de neconstituționalitate a fost invocată la 14 februarie 1997; Curtea Constituțională trebuia să se exprime în acest dosar asupra constituționalității art. 330^1, modificat la 18 februarie 1997, fiindca la 14 februarie 1994, când am invocat excepția, art. 330^1 era în vigoare."

- "Din dosar se constată că hotărârea de fond, atacată cu recurs în anulare, a rămas definitivă la 8 aprilie 1992, adică înainte de data de 26 iulie 1993, când a intrat în vigoare Legea nr. 59/1993."

În opinia recurentilor, la 18 februarie 1997 a fost abrogată legea care a înființat recursul în anulare.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este nefondata.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330 pct. 1 și ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție, deciziile Curții Constituționale, având efecte numai pentru viitor, nu pot privi decât neconstituționalitatea unor texte în vigoare, întrucât, altminteri, dacă s-ar referi la dispoziții legale abrogate sau în forma anterioară unei modificări, în mod necesar ele ar avea efecte retroactive, incalcandu-se astfel prevederile art. 15 din Constituție. Pe cale de consecința, controlul exercitat de Curte pentru soluționarea excepției invocate poate privi numai art. 330^1 din Codul de procedură civilă după modificarea sa prin Legea nr. 17/1997. De asemenea, se constată că aplicabilitatea prevederilor acestui articol la recursurile în anulare anterioare intrării în vigoare a legii menționate este o problemă de competența exclusiva a instanței judecătorești.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Dumitrescu Maria și Dumitrescu Mircea împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 293 din 1 iulie 1997 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 3 februarie 1998.