Decizia nr. 222/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 din Legea contabilității nr. 82/1991
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 82/1991 24 decembrie 1991 (prevederi anume) a contabilității
Interpretează 1
- Legea nr. 241/2005 15 iulie 2005 (prevederi anume) pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale
Are ca temei 2
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
- Legea nr. 241/2005 15 iulie 2005 (prevederi anume) pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 43 din Legea contabilității nr. 82/1991 , excepție invocată de Adrian Aron Stencoane în Dosarul nr. 67/243/2006 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 9 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 67/243/2006, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 43 din Legea contabilității nr. 82/1991 , excepție invocată de Adrian Aron Stencoane.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul de lege criticat este neconstituțional, deoarece permite aplicarea prin analogie a legii penale, iar acțiunile sau inacțiunile care realizează elementul material al infracțiunii nu sunt precis și explicit prevăzute de norma de incriminare. Prin lipsa de rigurozitate a dispozițiilor legale criticate se creează o suprapunere a acestora cu alte reglementări din același domeniu - spre exemplu,
art. 9 din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, ceea ce conduce la crearea în mod artificial a unui concurs real de infracțiuni, prin săvârșirea unei fapte care aduce atingere relațiilor sociale care asigură apărarea bugetului de stat, bugetelor locale etc.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul contestat nu încalcă dispozițiile constituționale invocate.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituțional, întrucât nu încalcă dreptul la apărare și nici dreptul la un proces echitabil. Se face referire și la jurisprudența Curții Constituționale în materie.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 43 din Legea contabilității nr. 82/1991 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 18 iunie 2008, potrivit cărora: "Efectuarea cu știință de înregistrări inexacte, precum și omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum și a elementelor de activ și de pasiv ce se reflectă în bilanț, constituie infracțiunea de fals intelectual și se pedepsește conform legii."
Dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 15 - Universalitatea, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 73 alin. (3) lit. h) privind reglementarea prin lege organică a infracțiunilor, pedepselor și a regimului executării acestora, cu raportare la art. 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.
Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional prin raportare la aceleași prevederi din Legea fundamentală invocate și în prezenta cauză, și față de critici similare.
În acest sens sunt, de exemplu,
Decizia nr. 279 din 26 mai 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 22 iulie 2005, și
Decizia nr. 448 din 15 aprilie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 376 din 16 mai 2008, prin care Curtea a respins, pentru considerentele acolo reținute, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 43 din Legea contabilității nr. 82/1991 . Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
De altfel, în prezenta cauză este adusă în atenția Curții o problemă de interpretare și aplicare a legii, prin ceea ce autorul excepției numește suprapunerea dispozițiilor legale criticate cu cele ale
art. 9 din Legea nr. 241/2005 . Se arată că această "suprapunere" conduce la crearea în mod artificial a unui concurs real de infracțiuni prin săvârșirea unei singure fapte. În exercitarea competenței sale, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra acestei probleme prin
Decizia nr. 4 din 21 ianuarie 2008
privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la încadrarea juridică a faptei de efectuare a unor înregistrări inexacte sau de a omite înregistrările în contabilitate, respectiv la raportul dintre infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută la
art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale și cea de fals intelectual prevăzută la
art. 43 din Legea contabilității nr. 82/1991 , decizie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 22 decembrie 2008. Cu acel prilej, Înalta Curte de Casație și Justiție, în Secții Unite, a stabilit că fapta de omisiune, în tot sau în parte, ori evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive constituie infracțiunea complexă de evaziune fiscală, prevăzută la
art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005
[fost art. 11 lit. c), fost
art. 13 din Legea nr. 87/1994 ], nefiind incidente dispozițiile art. 43 (fost art. 37, fost
art. 40) din Legea contabilității nr. 82/1991 , raportat la art. 289 din Codul penal, aceste activități fiind cuprinse în conținutul constitutiv al laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 43 din Legea contabilității nr. 82/1991 , excepție invocată de Adrian Aron Stencoane în Dosarul nr. 67/243/2006 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 februarie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Marieta Safta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.